ÎCCJ, Decizia nr. 150/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 388 din data de 30 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.1 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației declarate de petentul A. împotriva încheierii din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.1.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a instanței supreme a reținut, în esență, ca petentul A. a declarat contestație împotriva încheierii din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.1, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de abținere formulată de doamna judecător B..

Or, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care a fost soluționată o cerere de abținere nu este supusă niciunei căi de atac, motiv pentru care s-a constatat inadmisibilitatea contestației formulate.

Împotriva Deciziei penale nr. 388 din data de 30 iunie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.1, petentul A. a formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători - Penal 1 - 2021 sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 7 iunie 2021, dată la care au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea apelului promovat de petentul A., constată că acesta este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Dându-se eficiență principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Astfel, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, art. 408 din C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de apel dispunând că "(1) sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel."

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

În cauză, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 388 din data de 30 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.1 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o contestație declarată de același petent împotriva încheierii din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.1.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport cu aceste dispoziții legale se constată că, în ceea ce privește decizia prin care se soluționează calea ordinară de atac a contestației, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă și, deci, nesusceptibilă de apel.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 388 din data de 30 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.1.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 388 din data de 30 iunie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.1.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2021.

GGC - GV