ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra apelurilor declarate în cauză, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și la art. 157 C. pen. cu referire la art. 296 C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 135/20.02.2020, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a luat act că acțiunile civile formulate de minorul B. și reprezentanta acestuia C. sunt inadmisibile.
În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost obligat pe minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 3159,55 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (159,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală).
În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 5950 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de inculpat (onorariu de avocat).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2017 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București din data de 19.12.2019 și remediat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (conform încheierii din camera de consiliu din data de 10 iulie 2020) a fost trimis în judecată inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.
Prin încheierea din data de 10 iulie 2020, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispozițiilor art. 296 alin. (1) și (2) C. proc. pen. în cazul infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) din C. pen., în raport de modul de interpretare dat acestor dispoziții prin Decizia nr. 2 din 20.01.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepția invocată din oficiu de judecătorul de cameră preliminară în ceea ce privește nelegalitatea administrării probei constând declarația dată în calitate de martor de inculpatul A. în data de 11.10.2017.
În temeiul art. 102 alin. (2), (3) rap. la art. 282 din C. proc. pen., a declarat nulitatea relativă a declarației date în calitate de martor de inculpatul A. din data de 11.10.2017 și a dispus excluderea probei obținute în mod nelegal prin acest mijloc de probă.
În temeiul art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat neregularitatea actului de sesizare, prin inserarea în cuprinsul rechizitoriului de referiri la proba exclusă.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 22/2018, a dispus îndepărtarea declarației date în calitate de martor de inculpatul A. din data de 11.10.2017, precum și eliminarea redării conținutului acestei declarații și a oricărei referiri la aceeași declarație din cuprinsul actului de sesizare a instanței.
A respins, ca neîntemeiate, celelalte cereri și excepții invocate din oficiu de judecătorul de cameră preliminară și de inculpatul A.
În temeiul art. 345 alin. (2), (3) din C. proc. pen., a dispus comunicarea acestei încheieri părților și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pentru ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, procurorul să procedeze la remedierea neregularității actului de sesizare, în sensul anterior menționat și să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului sau solicită restituirea cauzei.
Din dovada comunicării aflată la dosar rezultă că încheierea din data de 10 iulie 2020 a fost primită la parchet la data de 16.07.2020.
La data de 17.07.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat rechizitoriul nr. x/2017 remediat conform încheierii din data de 10 iulie 2020, comunicând Judecătorului de cameră preliminară faptul că menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.
Rechizitoriul nr. x remediat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, conform încheierii din camera de consiliu din data de 10 iulie 2020, a fost comunicat părților, fiind stabilit termen de judecată la data de 20.08.2020.
Prin încheierea din data de 03 septembrie 2020, în temeiul art. 346 alin. (4) și alin. (41) rap. la art. 342 C. proc. pen., Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat competența instanței sesizate și legalitatea sesizării acesteia cu rechizitoriul remediat, precum și legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și legalitatea administrării probelor, cu excepția celei excluse, ca fiind obținută în mod nelegal (conform încheierii din camera de consiliu din data de 10 iulie 2020).
A dispus începerea judecății cu privire la inculpatul A., trimis în judecată pentru infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.
Încheierile din 10.07.2020 și din 03.09.2020 au rămas definitive prin Încheierea nr. 804/02.12.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești, la dosar s-a atașat fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului A.
La termenul de judecată din data de 22.01.2021, Curtea a încuviințat cererea de amânare formulată de către avocatul ales al inculpatului, pentru a da posibilitate părții civile să își retragă plângerea formulată.
La termenul de judecată din data de 19.03.2021, Curtea a făcut o prezentare succintă a actului de sesizare, explicând inculpatului în ce constă învinuirea, potrivit disp. art. 374 alin. (1) C. proc. pen., a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (2) C. proc. pen., a adus la cunoștință inculpatului că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți, în măsura în care solicită acest lucru, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, iar dacă instanța va dispune condamnarea acesteia, va beneficia de o reducere a limitelor de pedeapsă, cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii. De asemenea, Curtea i-a adus la cunoștință inculpatului obligațiile de a se prezenta ori de câte ori este chemat la instanță și să anunțe instanța în cazul în care își schimbă domiciliul. După ce i s-au adus la cunoștință dispozițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul A., personal și în prezența avocatului său ales, a învederat faptul că nu dorește să beneficieze de procedura simplificată.
Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri pentru inculpat, prin care să dovedească îndeplinirea obligațiilor legale, precum și proba cu înscrisuri pentru părțile civile, constând în emiterea unei adrese la Baroul București, pentru a se comunica veniturile inculpatului începând cu luna ianuarie 2017 până în prezent.
La termenul de judecată din data de 16.04.2021, s-au atașat relațiile solicitate de la Baroul București privind veniturile inculpatului, iar Curtea a procedat la audierea părții civile C., declarația acesteia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei. De asemenea, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de inculpat, prin avocat ales, și a dispus administrarea prin depunerea la dosarul cauzei (atașat la dosar și dosar).
La termenul de judecată din data de 14.05.2021, Curtea a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, precum și prin raportare la probatoriul administrat nemijlocit de instanța de judecată, Curtea de apel a reținut că prin Sentința civilă nr. 12076/09.06.2010 a Judecătoriei Sector 1 București s-a stabilit în sarcina inculpatului A. să plătească lunar o pensie de întreținere în cuantum de 150 de RON începând cu data de 07.04.2010 până la majorat, pentru minorul B., din relația de concubinaj a persoanei vătămate C. cu inculpatul A. Această sentință civilă era executorie de drept de la data pronunțării, 09.06.2010, conform art. 278 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării cauzei.
S-a constatat că la data de 12.12.2010 inculpatul a plătit numitei C., mama minorului B., suma de 1500 RON, reprezentând pensie alimentară pentru perioada aprilie 2010 - ianuarie 2011.
Curtea de apel nu a înlăturat această chitanță din probatoriul administrat, având în vedere că și în măsura în care cartea de identitate menționată în chitanță nu mai era valabilă la data întocmirii înscrisului, faptul este explicabil prin întocmirea de către inculpat a chitanței cu datele pe care acesta le avea anterior (părțile conviețuind și făcând afaceri împreună o lungă perioadă de timp). De altfel, numita C. nu a contestat semnătura din această chitanță, iar în dezbateri, prin avocat, a arătat că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere în perioada ianuarie 2018 - aprilie 2018, acceptând implicit că această plată s-a făcut în mod valabil.
Astfel, s-a apreciat că prin neplata pensiei de întreținere de la data pronunțării Sentinței civile nr. 12076 de Judecătoria Sector 1 București, 09.06.2010, până la data plății, 12.12.1010, inculpatul a săvârșit o infracțiune de abandon de familie (nu s-a analizat dacă cu vinovăție sau nu), care s-a consumat la 08.09.2010, prin scurgerea unui termen de 3 luni de la data pronunțării sentinței civile, conform art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen. și s-a epuizat prin plată la 12.12.2010. (Decizia nr. 4/20.03.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, conform căruia infracțiunea de abandon de familie se consumă la expirarea perioadei de trei luni, pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate, prin neexecutarea obligației de plată a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească și se epuizează la momentul reluării plății de către debitor sau al condamnării acestuia, prin hotărâre judecătorească, dată la care se încheie ciclul infracțional și se autonomizează activitatea desfășurată până în acel moment).
Instanța de fond a constatat că numita C. a formulat plângere penală în numele minorului B. la data de 21.03.2017.
Așadar, chiar dacă termenul de 3 luni prevăzut de art. 296 C. proc. pen. pentru introducerea plângerii prealabile curge de la momentul consumării, 08.09.2010 sau cel al epuizării, 12.12.2010, Curtea de apel a apreciat că, în mod evident, pentru această infracțiune plângerea este tardiv formulată.
În continuare, prima instanță a constatat că următoarea plată pe care a făcut-o inculpatul în contul pensiei de întreținere a fost la 10.02.2012, conform ordinului de plată din aceeași dată, în valoare de 2.250 RON pentru februarie 2011 - aprilie 2012.
Astfel, prin neplata pensiei de întreținere din februarie 2011 (ultima lună acoperită de chitanța din 12.12.2010, fiind ianuarie 2011, astfel cum s-a arătat la pct. 1) până la data plății, 10.02.1012, inculpatul a săvârșit o altă infracțiune de abandon de familie (nu s-a analizat dacă cu vinovăție sau nu), care s-a consumat la 01.04.2011, prin scurgerea unui termen de 3 luni, conform art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen., calculat de la data epuizării prin plată a infracțiunii prev. la pct. 1 (ianuarie 2012) și s-a epuizat prin plată la 10.02.2012 (Decizia nr. 4/20.03.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, amintită mai sus).
Instanța de fond a constatat că numita C. a formulat plângere penală în numele minorului B. la data de 21.03.2017.
Așadar, chiar dacă termenul de 3 luni prevăzut de art. 296 C. proc. pen. pentru introducerea plângerii prealabile curge de la momentul consumării, 01.04.2011, sau cel al epuizării, 10.02.2012, Curtea de apel a apreciat că, în mod evident, și pentru această infracțiune plângerea este tardiv formulată.
Următoarea plată pe care a făcut-o inculpatul în contul pensiei de întreținere a fost la 31.05.2018, conform ordinului de plată din aceeași dată, în valoare de 2.000 RON pentru luna mai 2018, contrar susținerilor apărării părții civile, care a arătat că pentru luna mai 2018 inculpatul nu a plătit pensia de întreținere.
Conform extraselor de cont depuse de inculpat la dosar, înscrisuri necontestate de partea civilă, începând cu luna mai 2018 inculpatul a plătit în mod constant o pensie de întreținere de 2.000 RON pe lună, conform tranzacției încheiate între părți în luna mai 2018.
Astfel, prima instanță a apreciat că susținerea din actul de sesizare a instanței conform căreia inculpatul nu a plătit pensia de întreținere din data de 07.04.2010, data când a devenit executorie Sentința civilă nr. 12076/09.06.2010 a Judecătoriei Sector 1 București, până în prezent, nu corespunde realității, începând cu luna mai 2018 inculpatul plătind în mod constant o pensie de întreținere de 2.000 RON pe lună.
Dar, prin neplata pensiei de întreținere din aprilie 2012 (ultima lună acoperită prin plata din 10.02.2012) până în data din 31.05.2018, când s-a plătit pensia de întreținere pentru luna mai 2018, inculpatul a săvârșit o altă infracțiune de abandon de familie (nu s-a analizat dacă cu vinovăție sau nu), care s-a consumat la 01.08.2012, prin scurgerea unui termen de 3 luni, conform art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen. calculat de la data epuizării prin plată a infracțiunii prev. la pct. 2 (aprilie 2012), și s-a epuizat prin plată la 31.05.2018 (Decizia nr. 4/20.03.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, amintită mai sus).
Instanța de fond a constatat că numita C. a formulat plângere penală în numele minorului B. la data de 21.03.2017, în mod evident la mai mult de 3 luni de la data consumării la data de 01.08.2012, dar înaintea epuizării prin plată la data de 31.05.2018.
Conform Deciziei nr. 2/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, termenul de 3 luni prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infracțiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoașterii faptei; b) din momentul cunoașterii săvârșirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării și c) din momentul epuizării infracțiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoașterea săvârșirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale".
În cazul de față reprezentanta părții civile a cunoscut faptul că la momentul consumării infracțiunii la data de 01.08.2012, inculpatul nu a plătit pensia de întreținere de 3 luni, dat fiind că de la momentul pronunțării sentinței civile inculpatul mai făcuse două plăți, în 12.12.2010 și în 10.02.2012, cei doi erau în relații bune, inculpatul venea să viziteze copilul, iar conform declarației reprezentantei părții civile inculpatul a achitat taxa grădiniței din septembrie 2012 până în ianuarie 2014.
Cu alte cuvinte, în acest caz, termenul de 3 luni prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) C. proc. pen. curge din momentul consumării infracțiunii și anume de la data de 01.08.2012, astfel încât plângerea formulată de reprezentanta minorului la data de 21.03.2017 este tardivă.
Curtea de apel a arătat că și în măsura în care s-ar accepta varianta reprezentantei minorului conform căreia nu a formulat plângere penală dat fiind că spera ca inculpatul să reia plățile sau că s-a lăsat indusă în eroare de acesta că nu are bani, totuși, astfel cum rezultă atât din declarațiile reprezentantei minorului, cât și din declarațiile inculpatului, din ianuarie 2014 relațiile dintre cei doi s-au deteriorat, iar inculpatul nu a mai plătit nici taxa pentru grădiniță.
Astfel, chiar dacă s-ar accepta că termenul de 3 luni ar putea să curgă de la cunoașterii săvârșirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării, acesta nu este mai târziu de ianuarie 2014, când reprezentata minorului a știut că inculpatul a întrerupt relațiile cu ea și nu a mai achitat nici taxa pentru grădiniță.
Or, chiar și din ianuarie 2014, data presupusei cunoașteri a faptei, până la data de 21.03.2017, data formulării plângerii, au trecut în mod evident mai mult de 3 luni, astfel încât plângerea formulată este tardivă.
În ceea ce privește susținerea reprezentantului legal al minorului referitor la faptul că Decizia nr. 2/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate fi aplicată retroactiv persoanei vătămate, Curtea de apel a reamintit că aceste decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nu reprezintă lege de procedură penală pentru a se analiza aplicabilitatea lor în timp, ci sunt dezlegări de principiu ale unor chestiuni de drept, dezlegări care au caracter obligatoriu din momentul publicării lor în Monitorul Oficial.
Cu privire la susținerea reprezentantului legal al minorului referitor la faptul că în cazul persoanelor vătămate minore nu este aplicabil principiul disponibilității în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, Curtea de apel a reamintite că, potrivit art. 157 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu. Or, în cauza pendinte, este evident că acțiunea penală nu s-a pus în mișcare din oficiu, ci la plângerea prealabilă a reprezentantului legal al minorului, care a formulat plângere la data de 21.03.2017.
În cauza pendinte procurorul a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din 12.07.2019, dar acest lucru s-a dispus în aplicarea art. 7 alin. (3) C. proc. pen., conform căruia în cazurile prevăzute de lege, procurorul pune în mișcare acțiunea penală și o exercită după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate. De altfel, despre această plângere se face vorbire chiar și în această ordonanță.
Astfel, este dincolo de orice îndoială rezonabilă că în cauza pendinte procurorul nu a exercitat din oficiu acțiunea penală, ci ea a fost pusă în mișcare prin plângerea formulată de reprezentanta legală a minorului, care trebuie să îndeplinească condiția de procedibilitate prev. la art. 296 alin. (1) și (2) C. proc. pen. referitoare al termenul în care trebuie formulată plângerea prealabilă.
Cu privire la susținerea reprezentantului minorului că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere pentru perioada ianuarie 2018 - aprilie 2018, Curtea de apel a constatat, în primul rând, că acest aspect nu are o relevanță penală, dat fiind că plângerea a fost tardiv formulată, astfel cum s-a arătat mai sus, raportat la momentul consumării infracțiunii, dar și al cunoașterii faptei, și în al doilea rând, că aceste afirmații nu corespund adevărului, aspect care rezultă dintr-un calcul matematic.
S-a constatat că inculpatul a achitat la data de 12.07.2019, în cursul urmăririi penale, suma de 10.630 RON, menționând pe ordinul de plată că reprezintă pensie de întreținere 2010 - 2017 conform sentinței civile. Inculpatul a arătat în fața Curții de apel că a achitat această sumă de bani știind că a plătit pensia de întreținere în 2010 - 2012, susținere care corespunde adevărului, dat fiind că, astfel cum am arătat mai sus, inculpatul a plătit la 12.12.2010 suma de 1500 RON reprezentând pensie alimentară pentru perioada aprilie 2010 - ianuarie 2011, iar la 10.02.2012, conform ordinului de plată din aceeași dată, suma de 2.250 RON reprezentând pensie alimentară pentru perioada februarie 2011 - aprilie 2012.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul a achitat suma de 14.380 RON (1500 RON în 12.12.2010, 2.250 RON în 10.02.2012 și 10.630 RON în 12.07.2019), reprezentând pensia de întreținere la care era obligat pentru perioada aprilie 2010 (data pronunțării sentinței civile) - aprilie 2018 (data intervenirii tranzacției între părți), adică 12 luni x 8 ani x 150 RON, total 14.400 RON.
Prima instanță a apreciat că aceste aspecte sunt relevante pentru a sublinia că reprezenta minorului a solicitat continuarea prezentelor proceduri judiciare, deși cunoștea că pensia de întreținere fusese achitată încă de la urmărire penală. De asemenea, Curtea de apel a constatat că plata taxei grădiniței a fost luată în considerare de reprezentanta minorului ca fiind pensie de întreținere, având în vedere că și în plângerea penală aceasta a făcut vorbire de plata acestei taxe, despre care a spus că a încetat cu totul în ianuarie 2014.
Instanța de fond a apreciat că prezentele constatări sunt relevante și pentru a justifica obligarea minorului B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 3159,55 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 159,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală), în condițiile în care, conform art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., în caz de încetare a procesului penal va fi obligată persoana vătămată în cazul în care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de continuare a procesului penal, instanța de fond a arătat că, în mod constant, s-a susținut în doctrină și jurisprudență că tardivitatea plângerii prealabile echivalează cu lipsa plângerii. Conform art. 18 C. proc. pen., nu se poate solicita continuarea procesului penal în cazul lipsei plângerii prealabile, astfel cum dorește inculpatul, având în vedere că acest lucru este posibil doar pentru retragerea plângerii, în caz de amnistie, prescripție, existența unei cauze de nepedepsire sau neimpunitate. De asemenea, prima instanță a apreciat că nu se poate analiza cu prioritate nici prescripția răspunderii penale, caz în care inculpatul ar putea să ceară continuarea procesului penal, având în vedere că acest caz de încetare a procesului penal pentru prescripția răspunderii penale este subsecvent celui de încetare a procesului penal pentru lipsa plângerii.
Cu toate acestea, Curtea de apel a făcut ample referiri la modalitatea în care inculpatul și-a îndeplinit obligațiile civile izvorâte din Sentința civilă nr. 12076/09.06.2010 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, evaluând comportamentul acestuia ca fiind de bună credință, motiv pentru care acesta este îndrituit la obligarea minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 5950 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de inculpat (onorariu de avocat).
Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea de apel a constatat că reprezentanta minorului B., numita C., s-a constituit parte civilă în procesul penal, în nume personal, încă din faza de urmărire penală, iar minorul B. s-a constitui parte civilă în fața judecătorului de cameră preliminară .
În ceea ce o privește pe reprezentanta minorului B., numita C., aceasta nu este subiect pasiv al infracțiunii de abandon de familie, motiv pentru care acțiunea civilă nu poate fi exercitată de aceasta, urmând a se lua act că acțiunea civilă formulată este inadmisibilă.
În ceea ce îl privește pe minorul B., Curtea de apel a reamintit că pensia de întreținere nu reprezintă un prejudiciul produs în urma săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, ci este suma de bani la care minorul este îndrituit printr-o sentință civilă definitivă, acesta având deja un titlu executoriu (hotărârea definitivă obținută pe cale civilă), care poate fi pus în executare, situație în care inculpatul nu mai poate fi obligat și prin sentința penală la plata despăgubirilor civile.
Pentru aceste motive, Curtea a luat act că și acțiunea civilă formulată de minorul B. este inadmisibilă. Or, având în vedere că demersurile celor doi, reprezentanta minorului B. și minorul B., de a obține despăgubiri materiale în procesul penal sunt inadmisibile, s-a considerat că lăsarea nesoluționată a unei acțiunii civile inadmisibile, ar fi un nonsens juridic, motiv pentru care nu a dat curs disp. art. 25 alin. (5) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) și inculpatul A.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 13 iulie 2021, fiind acordat termen aleatoriu la data de 14 septembrie 2021.
La data de 08 septembrie 2021, au fost transmise motive de apel de către inculpatul A., prin avocat ales, prin intermediul poștei electronice, acesta susținând că după epuizarea camerei preliminare și soluționarea definitivă prin dispoziția de începere a judecății, instanța de judecată nu mai poate examina viabilitatea acțiunii penale din perspectiva cazurilor preexistente camerei preliminare. Cu atât mai mult, instanța de fond era împiedicată de efectul rămânerii definitive a soluției de începere a judecății să mai examineze tardivitatea plângerii prealabile câtă vreme aceasta a făcut obiectul excepțiilor ridicate în camera preliminară, respinse prin dispozițiile încheierii din 10.07.2020, atacate împreună cu soluția dată procedurii de camera preliminară. În precedent, judecătorul de cameră preliminară a respinse excepția vizând tardivitatea plângerii prealabile, constatând că nu afectează viabilitatea acțiunii penale care face obiectul prezentei cauze.
În acest context, apelantul a criticat raportarea încetării acțiunii penale la tardivitatea/inexistența plângerii prealabile care nu permite continuarea procesului penal. Prin urmare, a opinat că stingerea acțiunii penale prin raportare la tardivitatea/inexistența plângerii prealabile este atât nelegală, cât și vătămătoare, lipsindu-l de beneficiul continuării procesului penal și al obținerii unei soluții de achitare.
În consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București (spre judecarea continuării procesului penal, pentru a exista garanția dublului grad de jurisdicție).
În motivele scrise, partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a Sentinței penale nr. 127/2021 pronunțată de Curtea de Apel București la 25.06.2021 și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul soluționării acțiunii civile și diminuării cheltuielilor judiciare.
Partea civilă a susținut că instanța de fond, Curtea de Apel București, a dispus obligarea sa la plata sumei de 9109.55 RON, o suma enorm de mare comparativ cu pensia de întreținere de doar 1800 RON pe an la care avea dreptul minorul. În plus, inculpatul nu a plătit pensia de 150 RON/luna sau 1800 RON pe an, timp de peste 6 ani. Doar în urma acestei plângeri penale inculpatul a înțeles sa plătească pensia datorată pe ultimii 6 ani, respectiv 10.630 RON în data de 15.07.2019.
Astfel, Curtea de Apel București a obligat minorul B. să plătească cota de 86% din pensia obținută doar datorită acestui proces, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru însuși procesul care a făcut posibilă obținerea plății acestei pensii de la inculpat, tatăl minorului.
Prin motive de apel, partea civilă a criticat modul de soluționare a acțiunii civile formulate, prin reprezentatul legal C., în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare într-un cuantum disproporționat.
S-a arătat că în prezenta cauză s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și nicidecum achitarea față de inculpatul A. Dispozițiile art. 276 C. proc. pen. care reglementează situațiile cheltuielilor judiciare efectuate de către părți, nu reglementează în mod expres situația cheltuielilor făcute de către inculpat, în situația dispunerii încetării procesului penal.
Partea civilă a susținut că, în baza dispozițiilor C. proc. civ., în cauză este necesară aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. De altfel, s-a arătat că și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este întâlnită situația în care un complet de judecată învestit cu judecarea unei cauze penale, dispune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial (Decizia nr. l/A/2020, pronunțată la 07.01.2020 de către secția penală).
În ceea ce privește respingerea acțiunilor civile formulate, atât de minorul B., prin reprezentatul său legal, cât și de C. în nume propriu, s-a arătat că, în primul rând, inculpatul A. a efectuat o serie de plăți cu titlu de pensie de întreținere, însă la intervale lungi de timp și nu pentru toate lunile, anume nu a plătit pentru lunile ianuarie - mai 2018. Din înscrisurile administrate în cursul cercetării judecătorești acesta a efectuat plăți la 12.12.2010, la 10.02.2012, 31.05.2018, respectiv 12.07.2019. Or, nevoile pentru întreținerea unui minor sunt constante și acestea nu pot fi îndestulate prin efectuarea unor plăți la intervale de ani de zile. Mai mult, s-a arătat că reprezentantul legal al minorului, numita C. a avut o lungă perioadă de timp bunurile indisponibilizate, atât bunurile sale imobile, cât și o parte din veniturile salariale. Pe cale de consecință, minorul ar fi avut nevoie de plata constantă a pensiei de întreținere.
S-a mai arătat că inculpatul nici până în prezent nu a plătit lunile ianuarie - mai 2018, respectiv suma de 2600 RON, iar pensia pentru luna mai 2018 a fost plătită de inculpat prin poștă, C. neavând cunoștință despre aceasta, dat fiind faptul că locuiește în Voluntari, iar adresa de domiciliu este în str. x, București. S-a arătat că C. îi trimisese un e-mail inculpatului să plătească într-un cont bancar, dar acesta nu a făcut-o, astfel încât pentru luna mai 2018 nu a plătit pensia de întreținere. În plus, doar la ultimul termen de judecată, inculpatul a arătat dovada plății din 2011, de aceea acesta a și fost trimis în judecată.
Partea civilă a considerat că inculpatul ar trebui să plătească suma de 3159 RON, întrucât acesta, în mod deliberat, în scop de șicană, a ținut ascunsă dovada plății până la ultimul termen de judecată. Partea civilă a declarat instanței faptul că inculpatul avea foi în alb semnate de către ea și că în conținutul chitanței, aceasta apare ca fiind legitimată cu o carte de identitate care nu corespunde cu realitatea. Nu în ultimul rând, partea civilă consideră ca fiind total disproporționat cuantumul cheltuielilor în raport de cuantumul pensiei de întreținere obținute cu 6 ani întârziere și doar datorită acestui proces, respectiv 86%.
Cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat A., beneficiind de asistența juridică a unui apărător ales, reiterând motivele scrise, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apelantul parte civilă, prin avocat ales, a criticat latura civilă și cheltuielile judiciare acordate de instanța de fond ca fiind disproporționate. În motivele orale de apel s-a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a Sentinței penale nr. 127/2021 pronunțată de Curtea de Apel București Ia 25.06.2021 și pronunțarea unei noi hotărâri în vederea reducerii cheltuielilor judiciare și cheltuielilor de judecată, apreciate ca fiind disproporționate în raport de complexitatea cauzei care s-a referit la neplata unei pensii de întreținere stabilită în favoarea minorului în cuantum de 150 RON lunar.
Dezbaterile părților au fost consemnate, pe larg, în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând hotărârea apelată din perspectiva criticilor ce au fost susținute în ședință publică și au făcut obiectul dezbaterii contradictorii, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Examinând apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, se constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul A. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen. prin rechizitoriul nr. x/2017 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București din data de 19.12.2019 și remediat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (conform încheierii din camera de consiliu din data de 10 iulie 2020).
În fapt, s-a reținut prin actul de sesizare că inculpatul A., avocat în Baroul București, nu a plătit cu rea-credință pensia de întreținere, în cuantum de 150 de RON, stabilită prin Sentința civilă nr. 12076/09.06.2010 a Judecătoriei Sector 1 București, datorată minorului B., din data de 07.04.2010, data când a devenit executorie hotărârea judecătorească, până la emiterea rechizitoriului.
Prin sentința penală atacată, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și la art. 157 C. pen. cu referire la art. 296 C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 135/20.02.2020, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.
În apel, inculpatul critică hotărârea instanței de fond prin raportarea încetării acțiunii penale la tardivitatea/inexistența plângerii prealabile care nu permite continuarea procesului penal. Apărarea a solicitat continuarea procesului penal tinzând spre obținerea unei soluții de achitare.
Nu este admisibilă o cerere de continuare a procesului penal, atunci când o condiție de procedură determină inexistența acțiunii penale. Potrivit art. 296 C. proc. pen. "(1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei. (2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei.". Totodată, conform art. 157 alin. (4) C. pen., "În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu".
Conform celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 2/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 20 februarie 2020 "în cazul infracțiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. - de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei - curge de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârșirea faptei. Termenul de 3 luni prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infracțiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoașterii faptei; b) din momentul cunoașterii săvârșirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării și c) din momentul epuizării infracțiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoașterea săvârșirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.".
În cauză, se constată că reprezentantul legal al minorului C., a formulat plângere penală împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) C. pen., după trecerea celor trei luni de la momentul cunoașterii săvârșirii faptei, fiind tardivă, ceea ce este identic cu lipsa acesteia.
Se constată că și Curtea Constituțională a statuat că procedura plângerii prealabile este stabilită de lege. Ea se instituie pentru acele infracțiuni la care persoana vătămată nu dorește, de cele mai multe ori, aducerea în fața justiției a conflictului de drept creat prin săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care legea a prevăzut că acțiunea penală, pentru aceste infracțiuni, să nu fie pusă în mișcare și exercitată decât în urma manifestării explicite de voință, în acest sens, din partea persoanei vătămate. Termenul pentru introducerea plângerii prealabile are o natură juridică mixtă, având atât caracterul unui termen substanțial, lipsa plângerii sau introducerea ei tardivă constituind o cauză de înlăturare a răspunderii penale, cât și caracterul unui termen procedural, calcularea lui făcându-se potrivit dispozițiilor procesual penale (paragraful 24 din Decizia nr. 324 din 9 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 296 alin. (1) din C. proc. pen.).
Contrar argumentelor inculpatului, în sensul că instanța de fond era împiedicată de efectul rămânerii definitive a soluției de începere a judecății să mai examineze tardivitatea plângerii prealabile câtă vreme aceasta a făcut obiectul excepțiilor ridicate în camera preliminară, se constată că respectivele critici referitoare la termenul în care persoana vătămată putea formula plângere prealabilă, au fost examinate, statuându-se că exced examenului ce poate fi efectuat în cameră preliminară (Încheierea nr. 804/02.12.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019).
Astfel, Înalta Curte este pe deplin de acord cu argumentele instanței de fond, motivate în mod judicios, în sensul că, potrivit dispozițiilor art. 18 C. proc. pen., în cazul lipsei plângerii prealabile, nu există posibilitatea a se solicita continuarea procesului penal, motiv pentru care criticile inculpatului sunt nefondate.
Referitor la apelul declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.), Înalta Curte constată că acesta este întemeiat cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată prin sentința penală apelată, atât cheltuieli judiciare avansate de stat, cât și cheltuieli judiciare făcute de inculpat (onorariu de avocat).
Soluția instanței de fond cu privire la acțiunea civilă este corectă în raport de obiectul judecății, respectiv infracțiunea de abandon de familie.
Astfel, se constată că prin Sentința penală nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost obligat minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 3.159,55 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (159,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală).
În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., instanța de fond a obligat minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de inculpat (onorariu de avocat).
Potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Referitor la dispozițiile legale mai sus evocate, prin Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05 martie 2020, s-a statuat că este vorba, așadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice (paragraf 36).
În cauza de față, se constată că dovedirea plății onorariului de avocat, în sumă de 5.950 RON, s-a făcut prin factura seria x nr. x/30.09.2020 emisă în contul contractului de asistență juridică Seria x/2019, cheltuieli care urmează a fi reduse la jumătate, în aplicarea art. art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte apreciază că suma de bani solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de complexitatea cauzei, care a avut ca obiect neplata unei pensii de întreținere în cuantum de 150 de RON, stabilite prin Sentința civilă nr. 12076/09.06.2010 a Judecătoriei Sector 1 București în sarcina inculpatului A. Cauza dedusă judecății nu a reclamat o complexitate ridicată, având în vedere soluția de încetare a procesului penal dispusă față de inculpat prin prisma Deciziei nr. 2 din 20.01.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Înalta Curte are în vedere că domnul avocat a asigurat asistența juridică inculpatului doar în timpul judecății (camera preliminară și judecata în fond), conform împuternicirii avocațiale seria x nr. x/21.02.2020 prin care a fost împuternicit în baza contractului de asistență juridică nr. x să acorde asistență juridică și/sau reprezentare în fața Curții de Apel București. Totodată, se constată că însăși apărarea a evaluat complexitatea cauzei în momentul când a formulat concluzii în cadrul etapei camerei preliminare cu privire la incidența art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. în sensul că lipsește plângerea prealabilă, fiind formulată peste termenul legal.
Prin raportare atât la criteriile prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cât și la circumstanțele concrete expuse mai sus ale cauzei, se impune ca instanța de control judiciar să stabilească un onorariu corespunzător complexității cauzei. Așadar, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei expuse mai sus, Înalta Curte consideră că o sumă de 2.975 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de inculpat (onorariu avocat), pe care să le suporte partea civilă, este suficientă.
Referitor la cheltuielile judiciare avansate de stat, cu titlu de exemplu, se reține că la stabilirea acestora se au în vedere cheltuielile făcute de organul judiciar cu chemarea prin serviciile poștale, telefon, telex sau fax a părților din proces, a martorilor, experților, interpreților și a altor persoane, cu hârtia, imprimatele și alte materiale ce compun dosarele penale, ș.a. Potrivit dispozițiilor art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal.
Se constată că și Curtea Constituțională a reținut că expresia "cheltuieli judiciare avansate de stat" din cuprinsul textului criticat semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfășurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) din C. proc. pen., din bugetul Ministerului Justiției, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfășurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 și 273 din C. proc. pen. (Decizia CCR nr. 117/2020 publicată în Monitorul Of. nr. 365/07.05.2020, paragraf 15).
Instanța de judecată are libertatea ca, în aplicarea dispozițiilor art. 272 - 276 din C. proc. pen. și, desigur, pe baza documentelor care atestă efectuarea respectivelor cheltuieli, să aprecieze cu privire la întinderea lor și la modul în care ele se impun a fi suportate de către părțile procesului penal.
În cauza pendinte, se constată că faza de judecată, care include și etapa camerei preliminare, este similară din punct de vedere al complexității cu faza de urmărire penală, astfel că suma de 3.159,55 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (care include și suma de 159,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală), la care a fost obligată partea civilă este nejustificat de mare raportat la îndeplinirea procedurilor de citare cu părțile ori cu audierea acestora ori cu orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., va obliga minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 659,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) împotriva Sentinței penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., va obliga minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 659,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 451 alin. (2) și art. 2 C. proc. civ., va obliga minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de inculpat (onorariu avocat).
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite apelul declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) împotriva Sentinței penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., obligă minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 659,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 451 alin. (2) și art. 2 C. proc. civ., obligă minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de inculpat (onorariu avocat).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.