ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

29.05.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a înregistrat, la data de 20.05.2020, Dosarul nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de petentul A. având ca obiect transfer temporar în Republica Madagascar.

În motivarea cererii, petentul a arătat că în Dosarul nr. x/2019, în care are calitatea de intimat, "instanța a analizat principiul specialității guvernat de art. 74 din Legea nr. 302/2004".

Astfel, petentul a susținut că, în calitate de inculpat în Dosarul nr. x/2017 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, a formulat la data de 03.07.2019, în fața procurorului de caz, o cerere prin care a solicitat să "îi fie respectat dreptul prevăzut de art. 74 din Legea nr. 302/2004", având în vedere că extrădarea sa din Republica Madagascar nu a fost acordată și pentru faptele care fac obiectul dosarului penal menționat.

Urmare a acestei cereri, la data de 10.12.2019, s-a înregistrat pe rolul instanței supreme, sub nr. x/2019, referatul cu propunere de sesizare a Ministerului Justiției formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța prin care s-a solicitat "pronunțarea unei încheieri prin care să fie sesizat Ministerul Justiției din România în vederea formulării solicitării către autoritățile din Republica Madagascar, referitoare la obținerea consimțământului acestora pentru urmărirea suspectului A. în prezenta cauză".

Prin Încheierea nr. 489/13.12.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 74 din Legea nr. 302/2004 și a dispus următoarele:

"Admite solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța.

Sesizează Ministerul Justiției din România în vederea formulării solicitării către autoritățile din Republica Madagascar, referitoare la obținerea consimțământului în vederea efectuării urmăririi penale și a eventualei judecăți a suspectului A. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (…)"

Totodată, petentul a făcut trimitere și la dosarele aflate pe rolul Tribunalului Constanța, pe rolul Curții de Apel Constanța, precum și la cel aflat pe rolul instanței supreme, susținând că Ministerul Justiției din România a transmis, în Dosarul nr. x/2015, corespondența purtată cu autoritățile din Republica Madagascar vizând extinderea consimțământului "autorităților malgașe la extrădarea numitului A." (Adresa nr. x/2019).

Prin urmare, în opinia apărării, cererea pendinte privind transferul temporar în Republica Madagascar se întemeiază pe răspunsul transmis de autoritățile malgașe coroborat cu necesitatea respectării principiului specialității prev. de art. 74 din Legea nr. 302/2004, întrucât autoritățile malgașe au prezentat exclusiv procedura ce trebuie urmată pentru a se putea da curs solicitării autorităților române.

De altfel, chiar Ministerul Justiției din Republica Madagascar, care deține și calitatea de "Păstrătorul de Sigilii", a transmis autorităților române, la data de 16.01.2020, respectiv 20.01.2020, două cereri prin care a solicitat în mod expres "trimiterea înapoi a lui A. pe teritoriul Republicii Madagascar" pentru efectuarea procedurii de extrădare.

Așadar, având în vedere că autoritățile malgașe nu și-au dat acordul pentru ca petentul să fie urmărit penal și în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, apărarea a apreciat că instanța de judecată este legal învestită să analizeze și cererea de transfer temporar a petentului, singura procedură aplicabilă în cauza pendinte fiind procedura internă a Statului Madagascar "de acordare a consimțământului/extrădare și pentru faptele ce fac obiectului prezentului dosar", prezentată în mod succint de Ministerul Justiției din Republica Madagascar prin corespondența purtată cu autoritățile române, întrucât statul român și statul malgaș nu au încheiat nicio convenție bilaterală în materie de extrădare. (art. 99 și art. 105-114 din Legea nr. 2017-027 din 29 ianuarie 2019 privind cooperarea internațională în materie penală a Republicii Madagascar)

Totodată, apărarea a susținut că în cazul în care nu se va îndeplini procedura instituită de art. 74 din Legea nr. 302/2004 în conformitate cu solicitarea autorităților malgașe, vor fi incidente de drept dispozițiile prev. de art. 16 alin. (1) lit. e) și art. 17 alin. (2) din C. proc. pen.

În continuare a făcut trimitere la nota verbală nr. 20/2017 AE/SG/DAJC/SAG/DIV/AJ/26/ROUMANIE, depusă în Dosarul nr. x/2019 la data de 27.03.2020, la care a fost anexat și extrasul din Legea nr. 2017-027 din 29 ianuarie 2019 privind cooperarea internațională în materie penală a Republicii Madagascar și a susținut că autoritățile din Republica Madagascar au comunicat autorităților române și alte documente pe care acestea "au omis să le depună la dosarul cauzei" (notele verbale nr. x din 28.01.2020, e-mailul din 20.01.2020), documente care explică ce procedură trebuie urmată în cauză, evidențiind, în esență, următoarele:

"(…) De asemenea, pentru a putea da satisfacție cererii Ministerului Justiției din România, suntem gata să reluăm procedura de extrădare de la început. Pentru aceasta, cerem trimiterea înapoi a lui A. pe teritoriul Republicii Madagascar, pe cheltuiala statului român. (…)".

Totodată, în completarea motivelor referitoare la respectarea principiului legalității procesului penal prev. de art. 2 din C. proc. pen. cu referire la art. 74 din Legea nr. 302/2004, apărarea a făcut trimitere, cu titlu de "practică", la următoarele dosare: Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - Penal 2 2019 (încheierea de ședință din data de 09 decembrie 2019), încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța într-un alt dosar care îl vizează.

Or, prin aceste încheieri s-a reținut cu autoritate de lucru judecat obligativitatea aplicării art. 74 din Legea nr. 302/2004.

Ca atare, în opinia apărării, trebuie respectat principiul securității juridice, care impune, în esență, ca un stat să aplice într-o manieră previzibilă și coerentă legile pe care le-a adoptat (cauza Broniowski c. Poloniei, 2005 etc.), soluția definitivă a unei instanțe judecătorești să nu fie repusă în discuție (cauza Brumărescu c. României etc.), jurisprudența trebuie să fie unitară și constantă etc.

Petentul, prin apărător ales, a mai susținut că procedura de judecare a "consimțământului/extrădării" prezentată succint de către Ministerul Justiției din Madagascar "este identică cu procedura reglementată de art. 54 rap. la art. 52 din Legea nr. 302/2004".

În drept, și-a întemeiat cererea pe art. 251 și art. 74 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 46 alin. (10), (11) rap. la art. 44 alin. (8) din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, ratificată prin Legea nr. 365/15.09.2004, precum și art. 18 alin. (10) și 11 rap. la art. 16 alin. (7) și 13 din Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificată prin Legea nr. 565/16.10.2002.

Analizând cererea formulată de petentul A. privind transferul temporar în Republica Madagascar prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale relevante în materia de referință, Înalta Curte o apreciază inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că data de 10 mai 2019, autoritățile statului român au transmis către Ministerul Justiției al Republicii Madagascar o cerere de extrădare a numitului A. în vederea punerii în executare a următoarelor mandate: Mandatul de arestare preventivă nr. 1/10 ianuarie 2018, emis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015 și Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 269/2017/7 februarie 2019, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008.

La data de 18 mai 2019, autoritățile competente din Republica Madagascar au admis cererea de extrădare a numitului A., acesta fiind predat autorităților române la data de 20 mai 2019, procedura de extrădare fiind așadar finalizată odată cu predarea acestuia.

Ulterior, s-a solicitat consimțământul autorităților malgașe pentru derularea urmăririi penale și judecarea persoanei extrădate și pentru alte fapte anterioare predării și care nu au fost menționate în cererea de extrădare, în conformitate cu art. 74 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Această cerere, contrar susținerilor petentului, nu are semnificația continuării procedurii de extrădare și nici nu reprezintă o cerere nouă de extrădare, ci este o cerere distinctă prin care autoritățile române au solicitat autorităților malgașe să consimtă la cercetarea penală a persoanei extrădate și pentru alte fapte decât cele pentru care s-a dispus extrădarea.

Astfel, potrivit art. 74 alin. (1) și (4) din Legea nr. 302/2004, "(1) Persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deținută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile când: a) statul care a predat-o consimte; în acest scop, autoritățile române competente vor transmite statului solicitat o cerere însoțită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2) și de un proces-verbal în care se consemnează declarațiile persoanei extrădate;...(4) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) cererea adresată statului străin se formulează de către Ministerul Justiției, în baza încheierii instanței competente să soluționeze cauza în primă instanță, la propunerea motivată a Ministerului Public sau în baza încheierii instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă extrădarea a fost acordată după trimiterea în judecată a persoanei extrădate, după caz."

În ce privește transferul temporar reglementat în cadrul art. 251 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit căruia "(1) În cazul în care obiectul cererii de asistență judiciară adresate statului solicitat presupune efectuarea unor acte de procedură pentru îndeplinirea cărora este necesară prezența unei persoane deținute în România, autoritatea judiciară română solicitantă poate transfera temporar această persoană pe teritoriul statului unde ancheta trebuie să aibă loc, dacă între autoritățile române și autoritățile statului solicitat există un acord în acest sens. Modalitățile de transfer temporar al persoanei și termenul până la care trebuie să fie trimisă pe teritoriul României vor fi stabilite prin acordul respectiv."

Din interpretarea literară a dispoziției citate reiese că titularul cererii de transfer temporar al persoanelor deținute pe teritoriul statului solicitat este o autoritate judiciară, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv:

"instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum și autoritățile care au această calitate în statul solicitant, conform declarațiilor acestuia din urmă la instrumentele internaționale aplicabile".

Ca atare, din interpretarea sistematică a normelor legale pe care petentul A. și-a întemeiat cererea, reiese că persoana extrădată nu are calitatea procesuală activă de a solicita transferul temporar în statul solicitat în procedura de acordare a consimțământului pentru cercetarea sa în statul solicitant și pentru alte fapte decât cele care au dat loc la predare.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, având în vedere că nu există nicio dispoziție legală care să îi confere dreptul petentului să formuleze o astfel de solicitare, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind transferul temporar în Republica Madagascar.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.