ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 215 din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a și alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., cu reținerea art. 47 alin. (1) și (4) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen.. s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul - condamnat A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanța care a pronunțat în apel hotărârea ce se execută.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19 octombrie 2020 sub nr. x/2020, contestatorul - condamnat A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 148 din 10 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, solicitând în temeiul art. 599 alin. (4) C. proc. pen.. anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/7 februarie 2019 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cu consecința eliberării sale din detenția nelegală în sensul art. 5 parag. 4 din Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a se face aplicarea art. 77 sau art. 74 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, cu consecința exercitării de către condamnat a dreptului de a părăsi România în 45 de zile de la data punerii în libertate.

În subsidiar, a solicitat repunerea sa în situația anterioară, cu consecința transferului pe teritoriul Republicii Madagascar, urmând a fi parcursă din nou procedura de extrădare prev. de Cap. II din Titlul II al Legii nr. 302/2004.

A solicitat o nouă punere în executare conform art. 511 alin. (1) teza I C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile cuprinse în Capitolul II din Titlul II al Legii nr. 304/2004.

La termenul de judecată din 12 noiembrie 2020, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale, în raport de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. și art. 598 alin. (2) teza, partea finală.

După pronunțarea soluției au fost depuse note scrise de către contestator și procuror în legătură cu excepția invocată din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetenței materiale invocate, Curtea a reținut următoarele:

În fapt, prin Sentința penală nr. 148/F din 10 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare (punctele A, D și E din rechizitoriu).

În baza art. 64 C. pen., art. 65 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, toate pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere și a fost stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispozițiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecție a victimelor și reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 864 C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligațiile care îi revin pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 238 C. proc. pen.. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute din art. 17 Legea nr. 78/200 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2).

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) și (8) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu aplic. art. 121 - 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. (punctele "A", "D" și "E" din rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. l-a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis, printre altele, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, fiind respins apelul declarat de A..

A fost desființată în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. A, B1, B2, C, D, E și F - rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (2) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. a încetat procesul penal față de inculpatul A. pentru infracțiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Instanța de executare, respectiv Curtea de Apel București, secția a II-a penală,, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/7 februarie 2019. Pedeapsa a început la data de 20 mai 2019, urmând să expire la 19 mai 2028.

În drept, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo împiedicare la executare. În cauză, contestatorul susține că ar fi incident acest caz de contestație la executare.

Conform art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută (prima partea a textului referindu-se la celelalte cazuri de contestație la executare art. 598 alin. (1) lit. a), b) și d) - situație în care competența revine, după caz, fie instanței de executare, fie instanței egale în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere).

În opinia Curții de Apel București, hotărârea care se execută este, în ceea ce-l privește pe contestator, Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Dispozițiile art. 551 C. proc. pen.. se referă la rămânerea definitivă a hotărârii primei instanțe, situația din prezenta cauză neîncadrându-se în niciuna dintre ipotezele de la pct. 1 - 4 (data pronunțării, când hotărârea nu este supusă apelului; data expirării termenului de apel; data retragerii apelului; data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul). În schimb, potrivit art. 552 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel.

În condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul procurorului în ceea ce-l privește pe contestatorul din prezenta cauză, desființând pe latură penală practic în integralitate hotărârea primei instanțe în ceea ce-l privește, după cum s-a arătat anterior, hotărârea care se execută este cea a instanței de apel, iar nu a primei instanțe (instanța de executare).

A interpreta altfel, înseamnă a goli de conținut ultima parte a tezei I art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. și a pune semnul egal între instanța de executare (care conform art. 553 alin. (1) C. proc. pen.. este de regulă prima instanță) și instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Or, este evident în opinia instanței că nu întotdeauna instanța de executare este și instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, precum în speța de față, iar legiuitorul a făcut o delimitare clară sub acest aspect.

De altfel, dacă s-ar fi invocat vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută pe latură penală, este evident că Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi fost competentă să soluționeze o astfel de contestație la executare, deci aceasta ar fi fost instanța care a pronunțat hotărârea care se execută. Or, din perspectiva competenței, între teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) și teza a II-a a art. 598 alin. (1) lit. c) nu există nicio diferență.

Conform art. 47 alin. (1) C. proc. pen., excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive.

Fiind respectat termenul de invocare a excepției necompetenței materiale a instanței inferioare celei competente potrivit legii, văzând și considerentele expuse anterior, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a și alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., cu reținerea art. 47 alin. (1) și (4) C. proc. pen., Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.

Cauza privind contestația la executare formulată de condamnatul A. a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2020.

Verificându-și competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod greșit a fost sesizată, impunându-se trimiterea contestației la executare formulată de condamnatul A. la Curtea de Apel București, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., invocate în contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo împiedicare la executare.

Conform art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în cauză, instanța care a pronunțat hotărârea care se execută este Curtea de Apel București, întrucât a pronunțat Sentința penală nr. 148/F din 10 iulie 2017, prin care a fost soluționată acțiunea penală exercitată față de A., neavând relevanță faptul că pedeapsa aplicată acestuia de instanța de fond a fost modificată prin decizia instanței de apel.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite contestația la executare formulată de condamnatul A., spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite contestația la executare formulată de condamnatul A., spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.

GGC - CL