ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 239/F din 10 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii pronunțate la data de 3.02.2020 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, urmare a adresei Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17.11.2020 a fost înregistrat spre competentă soluționare Dosarul nr. x/2020 privind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din camera de consiliu F/DL din 03.02.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

La dosar au fost atașate dosarele nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarele nr. x/2020 și nr. y/2019 ale Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Examinând actele dosarului, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin încheierea F/DL din 03.02.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 4886 alin. (8) din C. proc. pen., a dispus restituirea pe cale administrativă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, a contestației privind durata procesului penal formulată de către contestatorul persoana vătămată A., cu privire la activitățile de urmărire penală efectuate în Dosarul nr. x/2018, motivat de împrejurarea că a fost prematur formulată.

Făcând trimitere la art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. potrivit căruia încheierea pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac, curtea de apel a reținut că împotriva soluției menționate, contestatorul A. a formulat cale de atac, invocând aspecte de nelegalitate și netemeinicie ale încheierii din data de 03.02.2020 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, ce a fost înregistrată sub nr. x/2020.

Prin Sentința penală nr. 108/F din 22.06.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a recalificat cererea formulată de contestator ca fiind apel, iar în baza art. 40 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și, în baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 292/A din data de 14.10.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a trimis cauza având ca obiect "contestație în anulare" formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din camera de consiliu F/DL din data de 3.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare, urmare a precizării cererii de către contestatorul A. ca fiind contestație în anulare.

La termenul de judecată din data de 10.12.2020, curtea de apel a pus în discuție, în baza art. 431 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A..

Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, făcând trimitere la art. 426 și art. 431 din C. proc. pen., curtea de apel a reținut că, din examinarea cazurilor de contestație în anulare prevăzute de legiuitor, rezultă că sunt supuse contestației în anulare următoarele hotărâri penale:

- deciziile penale definitive pronunțate de instanțele de apel prin care acestea s-au pronunțat cu privire la acțiunea penală/civilă ori au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, atunci când este invocat vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h) din C. proc. pen.

- hotărârile penale definitive pronunțate de prima instanță (sentințe) sau de instanța de apel (decizii), prin care se rezolvă acțiunea penală/civilă atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

- ultima/ele hotărâre/i definitivă/e (indiferent dacă aceasta a rămas definitivă în fața primei instanțe sau în apel), prin care instanța penală s-a pronunțat asupra fondului cauzei, întrucât se invocă existența autorității de lucru judecat a primei hotărâri, în cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut că celelalte categorii de hotărâri judecătorești definitive prin care instanța nu se pronunță cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestație în anulare.

În acest context normativ și interpretativ, curtea de apel a reținut că, în speță, hotărârea atacată a fost pronunțată în procedura contestației privind durata procesului, procedură în care nu se soluționează acțiunea penală sau acțiunea civilă exercitată într-o cauză penală, motiv pentru care aceasta nu poate fi atacată pe calea contestației în anulare.

De altfel, verificând dispozițiile art. 426 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că niciuna dintre criticile invocate de contestator constând în nelegalitatea soluției atacate, din perspectiva nerespectării regulilor de competență după calitatea persoanei, a interpretării/aplicării eronate a dispozițiilor art. 4881 - 4886 din C. proc. pen., a încălcării dreptului la un proces echitabil, urmare a încălcării termenului rezonabil de soluționare a cauzei în dosarul de urmărire penală nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, a nerespectării termenelor procedurale de soluționare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 și de redactare a hotărârii judecătorești atacate, nu se circumscrie vreunuia dintre cazurile limitativ prevăzute pentru admiterea contestației în anulare.

Împotriva Sentinței penale nr. 239/F din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat apel contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29.01.2021, sub nr. x/2020*.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei sentințe pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidența dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare. Astfel, deși dezlegarea vizează ipoteza pronunțării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situațiile în care instanța respinge contestația în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanța supremă reține în decizia amintită că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.

Așadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziții în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate cu apel, iar dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, sentința atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 239/F din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 239/F din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.

GGC - ED