ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra căii de atac formulată de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1111 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1111 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, invocând cazurile de contestație prevăzute de art. 426 lit. b) și h) C. proc. pen.

În susținerea contestației în anulare, contestatorul a arătat că a fost condamnat atât la fond, cât și în apel, în condițiile în care nu a fost găsit și nici identificat corpul delict cu care s-ar fi produs leziunea, ambele instanțe presupunând că obiectul cu care s-ar fi realizat lovitura asupra părții vătămate ar fi fost un cuțit, fără a exista probe concrete în acest sens. Contestatorul a susținut că a comis această faptă uzând de un spinner ce a fost atașat la dosarul cauzei, or, tocmai analiza acestei probe, esențială privind fapta dedusă judecății, face obiectul contestației în anulare formulate în prezenta cauză, având în vedere că instanțele nu ar fi pronunțat soluția de condamnare pentru tentativa de omor dacă s-ar fi analizat situația de fapt și prin prisma obiectului folosit - spinner.

Totodată, a invocat incidența art. 426 alin. (1) lit. b) raportat la art. 396 alin. (6) și art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală, respectiv "lipsește (...) autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale" și art. 169 privind regulă specialității din Legea nr. 302/2004.

În esență, contestatorul a precizat că a fost extrădat din Germania în România pentru executarea unui mandat de arestarea și nu putea fi judecat în România pentru infracțiunea de tentativă la omor, nerenunțând la regula specialității.

Examinând cauza în raport de motivele contestației în anulare formulate, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea a constatat, în esență, că motivele invocate în susținerea cazului de contestație prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu se circumscriu acestuia, contestatorul urmărind prelungirea administrării probatoriului într-o cale extraordinară de atac, arătând că obiectul contondent folosit la săvârșirea infracțiunii nu a fost un cuțit, ci un spinner, inapt de a pune în primejdie viața victimei, și pe cale de consecință greșita reținere a infracțiunii de tentativă de omor. Or, administrarea de noi probe într-o cale extraordinară de atac nu este permisă de lege, decât în condițiile expres prevăzute de lege, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă.

În ceea ce privește argumentul referitor la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu încălcarea regulii specialității, circumscris tot dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea a constatat că judecarea sa în cauza în care s-a pronunțat Decizia nr. 1111 din 16 octombrie 2017 de către Curtea de Apel Bacău, nu s-a realizat cu încălcarea regulii specialității deoarece, contestatorul a renunțat în fața autorităților germane la principiul specialității.

Astfel, Curtea a concluzionat că nu există cauza de încetare a procesului penal constând în lipsa autorizării sau a sesizării organului competent atunci când legea prevede necesitatea unei autorizări sau sesizări care face ca acțiunea penală să nu poată fi exercitată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A., prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2021, a declarat cale de atac împotriva "minutei deciziei penale pronunțate în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Bacău", criticile sale fiind expuse pe larg în memoriul atașat.

Prin Decizia nr. 423 din 6 mai 2021, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 432 C. proc. pen. cu referire la art. 47, 50 C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău și a declinat competența de soluționare a căii de atac declarată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 1152/2020 din 16 decembrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La termenul din data de 22 iunie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că a mai fost soluționată o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri și, de asemenea, este atacată o hotărâre definitivă, prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu o contestație în anulare.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu soluționarea căii de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată, însă, că decizia atacată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. În acest sens se observă că "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu." (Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat în considerentele Hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015).

Raportând considerațiile teoretice anterior expuse la speța dedusă judecății, se reține că excepția susținută de Ministerul Public este întemeiată, inculpatului A. nefiindu-i recunoscută nicio cale de atac; hotărârea atacată - pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare - este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că inculpatul a mai formulat o cale de atac împotriva aceleiași decizii, cale de atac ce a fost soluționată de Înalta Curte prin Decizia penală nr. 107 din data de 06 aprilie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege și, de asemenea, a mai fost formulată o cale de atac similară împotriva aceleiași hotărâri, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1152/2020 din data de 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1152/2020 din data de 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2021.

GGC - CT