ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra căii de atac formulată de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1111/16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1111/16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, invocând cazurile de contestație prevăzute de art. 426 lit. b) și h) din C. proc. pen.

În susținerea contestației în anulare, contestatorul a arătat că a fost condamnat atât pe fond cât și în apel, în condițiile în care nu a fost găsit și nici identificat corpul delict cu care s-ar fi produs leziunea, ambele instanțe presupunând că obiectul cu care s-ar fi realizat lovitura asupra părții vătămate ar fi fost un cuțit, fără a exista probe concrete în acest sens. Contestatorul a susținut că a comis această faptă uzând de un spinner ce a fost atașat la dosarul cauzei, or, tocmai analiza acestei probe, esențială privind fapta dedusă judecații, face obiectul contestației în anulare formulate în prezența cauza, având în vedere că instanțele de fond nu ar fi pronunțat soluția de condamnare pentru tentativa de omor dacă s-ar fi analizat situația de fapt și prin prisma obiectului folosit - spinner.

Totodată, a invocat incidența art. 426 alin. (1) lit. b) raportat la art. 396 alin. (6) și art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală, respectiv "lipsește (...) autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale" și art. 169 privind regulă specialității din Legea nr. 302/2004.

În esență, contestatorul a precizat că a fost extrădat din Germania în România pentru executarea unui mandat de arestarea și nu putea fi judecat în România pentru infracțiunea de tentativă la omor, nerenunțând la regula specialității.

Examinând cauza în raport de motivele contestației în anulare formulate, în raport de dispozițiile legale incidente Curtea a constatat, în esență, că motivele invocate în susținerea cazului de contestație prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. nu se circumscriu acestuia, contestatorul urmărind prelungirea administrării probatoriului într-o cale extraordinară de atac, arătând că obiectul contondent folosit la săvârșirea infracțiunii nu a fost un cuțit, ci un spinner, inapt de a pune în primejdie viața victimei, și pe cale de consecință greșita reținerea a infracțiunii de tentativă de omor. Or, administrarea de noi probe într-o cale extraordinară de atac nu este permisă de lege, decât în condițiile expres prevăzute de lege, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă.

În ce privește argumentul referitor la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu încălcarea regulii specialității, circumscris tot dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea a constată că judecarea sa în cauza în care s-a pronunțat Decizia nr. 1111/16.10.2017 de către Curtea de Apel Bacău, nu s-a realizat cu încălcarea regulii specialității deoarece, contestatorul a renunțat în fața autorităților germane la principiul specialității.

Astfel, Curtea a concluzionat că nu există cauza de încetare a procesului penal constând în lipsa autorizării sau a sesizării organului competent atunci când legea prevede necesitatea unei autorizări sau sesizări care face ca acțiunea penală să nu poată fi exercitată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat promovat o cale de atac solicitând să se constate existența corpului contondent, spinner cu trei colțuri, întrucât instanțele de fond și apel nu au avut cunoștință de existența acestei probe.

La termenul din data de 6 aprilie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că este atacată o hotărâre definitivă, prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu o contestație în anulare.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține următoarele:

Pentru a putea să examineze argumentele contestatorului privind situația de fapt, legea impune examinarea în prealabil a excepției invocate de Ministerul Public care a arătat că hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege, iar calea de atac prezentă este inadmisibilă.

Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie. În speța dedusă judecății, inculpatul A. a exercitat o cale de atac împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată, însă, că decizia atacată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. În acest sens se observă că "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului .

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu." (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015).

Raportând considerațiile teoretice anterior expuse la speța dedusă judecății, se reține că, indiferent de titulatura cererii prin care este atacată Decizia nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală (decizie prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea extraordinară de atac a contestației în anulare), excepția susținută de Ministerul Public este întemeiată, iar inculpatului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac; hotărârea atacată - pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare - este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Drept urmare, constatând că a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 aprilie 2021.

GGC - OB