ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 767 din data de 10 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu contestația în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1111 din 16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 din data de 15.07.2021 pe rolul Curții de Apel Bacău, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1111/16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2016, pentru cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
În susținerea cererii a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (1), lit. b) din C. proc. pen. "Când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".
A învederat contestatorul că a fost condamnat, atât pe fond, cât și în apel, sub o încadrare juridică greșită, în condițiile în care nu a fost găsit și nici identificat corpul delict cu care s-ar fi produs leziunea.
A mai arătat că nu poate înțelege cum a fost condamnat fără identificarea corpului contondent vulnerant, iar spinnerul nu putea pune viața persoanei în pericol.
A susținut că fapta ar fi fost comisă cu un spinner ce a fost atașat la dosarul cauzei, or, tocmai analiza acestei probe esențiale privind fapta dedusă judecății, face obiectul contestației în anulare formulate în prezența cauza, având în vedere că instanțele de fond nu ar fi pronunțat soluția de condamnare pentru tentativa de omor dacă s-ar fi analizat situația de fapt și prin prisma obiectului folosit - spinner.
Totodată, contestatorul a precizat că a fost extrădat din Germania în România pentru executarea unui mandat de arestare și nu putea fi judecat în România pentru infracțiunea de tentativă la omor, nerenunțând la regula specialității.
Examinând cauza, în raport, cu motivele contestației în anulare formulate, Curtea a constatat că cererea este inadmisibilă fiind respinsă pentru considerentele prezentate:
Prin pronunțarea de Curtea de Apel Bacău a deciziei penale nr. 1111 din data de 16.10.2017, hotărârea de condamnare a rămas definitivă, intrând în puterea lucrului judecat. Autoritatea de lucru judecat împiedică atacarea pe căi obișnuite a hotărârilor judecătorești care au această putere, admițându-se ideea că numai o împrejurare excepțională poate permite supunerea hotărârii definitive unei examinări și numai printr-o procedură având caracter excepțional.
Natura juridică deosebită a căilor de atac extraordinare a determinat o reglementare foarte prudentă din partea legii. Astfel sunt prevăzute condițiile care să permită posibilitatea declanșării acestor căi de atac.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, având o natură juridică mixtă de anulare și de retractare.
Fiind o cale de atac extraordinară, nu lasă la libertatea părților să formuleze oricând o astfel de cerere și nici să invoce orice motiv care, după aprecierea lor, ar afecta legalitatea și temeinicia hotărârii rămase definitivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 431 și art. . 432 din C. proc. pen., soluționarea unei contestații în anulare parcurge două etape, respectiv, etapa admiterii în principiu, reglementată de art. 413 din C. proc. pen. și etapa soluționării pe fond, prevăzută de art. 342 din C. proc. pen.
În cadrul primei etape, potrivit art. 431 din C. proc. pen., instanța are obligația să verifice dacă cererea de contestație în anulare a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 426 și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.
Numai în condițiile în care instanța constată că toate aceste condiții cumulative sunt îndeplinite admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) și i) poate fi introdusă oricând.
Cazurile în care se poate uza de această cale extraordinară de atac sunt prevăzute, în mod expres și limitativ, în art. 426 din C. proc. pen., acestea fiind următoarele:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă și;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Din verificarea lucrărilor dosarului de fond, Curtea a constatat că decizia penală 1111/16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016, a fost comunicată contestatorului A. la data de 17.11.2017 (fila x din vol. III, dosar apel nr. x/2016), iar contestația în anulare a fost formulată la data de 15.07.2021, contestația fiind formulată în termen, putând fi introdusă oricând în cazul prevăzut la art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.
Deși contestatorul a invocat ca temei în drept al contestației în anulare dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea a constatat că, în fapt, acesta critică hotărârea definitivă sub două aspecte.
Sub un prim aspect, se învederează instanței că prin decizia penală contestată în mod greșit s-a reținut că obiectul folosit la comiterea faptei ar fi un cuțit, susținând că de fapt a comis această faptă uzând de un spinner.
Sub al doilea aspect, contestatorul a susținut că a fost condamnat în cauza în care s-a pronunțat decizia nr. 1111/2017 cu încălcarea principiului regulii specialității, întrucât, deși a fost a fost transferat din Germania în România pentru executarea unui mandat de arestare, a fost judecat pentru infracțiunea de tentativă la omor în cauza în care s-a pronunțat decizia anterior menționată.
Privitor la cel dintâi motiv, Curtea a constatat că acesta critică nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., și nici în celelalte motive prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.
Din cuprinsul cererii de contestație în anulare a rezultat că, contestatorul a solicitat prelungirea administrării probatoriului într-o cale extraordinară de atac, arătând că obiectul contondent folosit la săvârșirea infracțiunii, abia descoperit în opinia, nu a fost un cuțit, ci un spinner, inapt de a pune în primejdie viața victimei, și pe cale de consecință greșita reținere a infracțiunii de tentativă de omor. Or, administrarea de noi probe într-o cale extraordinară de atac nu este permisă de lege, decât în condițiile expres prevăzute de lege, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă.
Privitor la primul motiv, Curtea a conchis că acesta nu se încadrează în niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fiind inadmisibilă.
Privitor la cel de al doilea motiv invocat, respectiv pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu încălcarea regulii specialității, Curtea a constatat că acest motiv se încadrează, formal, în dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestația în anulare putând fi formulată oricând.
Însă, instanța a reținut că referitor la acest aspect, Curtea de Apel Bacău s-a pronunțat deja definitiv prin Decizia penală nr. 1152 din 16.12.2020 din dosarul nr. x/2020. Astfel, Curtea a reținut că cele statuate prin această decizie definitivă sunt intrate în autoritate de lucru judecat, nemaiputându-se reanaliza ori reveni asupra acestui caz de contestație în anulare. Prin decizia anterior invocată, Curtea a conchis că nu există vreo cauză de încetare a procesului penal, constând în lipsa autorizării sau a sesizării organului competent atunci când legea prevede necesitatea unei autorizări sau sesizări care face ca acțiunea penală să nu poată fi exercitată, dat fiind faptul că A., așa cum rezultă din adresei aflate la dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Roman, emisă de către Procuratura Generală a Landului Federal Brandenburg a acceptat să fie predat, renunțând, după caz, în același timp și la principiul specialității. În acest context, Curtea a constatat că judecarea sa în cauza în care s-a pronunțat decizia nr. 1111/16.10.2017 de către Curtea de Apel Bacău nu s-a realizat cu încălcarea principiului regulii specialității, contestatorul renunțând în fața autorităților germane la principiul specialității.
Pentru toate aceste considerente, întrucât motivele invocate nu se regăsesc printre cele expres și limitativ, prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., ori, deși se găsesc în mod formal (invocarea cauzei de încetare a procesului penal pentru nerespectarea regulii specialității) au fost analizate definitiv prin decizia penală nr. 1152 din 16.12.2020 din dosarul nr. x/2020, Curtea, în temeiul art. 431 din C. proc. pen.,a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă, în principiu.
Prin cererea transmisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul A. a formulat apel împotriva deciziei penale nr. 767 din data de 10 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Cererea, inițial trimisă administrativ la Curtea de Apel Bacău, a fost reînregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021.
La termenul fixat în cauză, 13 ianuarie 2022, Înalta Curte a pus în discuție pe cale de excepție admisibilitatea apelului ce formează obiectul cauzei, susținând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 767 din data de 10 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 431 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, în principiu contestația în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1111/16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.
Decizia apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. având în vedere următoarele argumente:
Dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (reflectată, exemplificativ, în deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 și nr. 251/A/2020, toate ale Înalta Curte de Casație de Justiție, secția penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.
Dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., care prevăd că "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.
În același sens s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în considerentele deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), a reținut, mutatis mutandis, că "Aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.
În consecință, indiferent de soluția dispusă, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.
Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat.
Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 767 din data de 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2022.