ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 732 din data 27 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 431 din C. proc. pen., cu referire la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 507/23.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul-condamnat la plata către stat a sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 din data de 26.07.2021 pe rolul Judecătoriei Buhuși, instanță ce a declinat cauza către Curtea de Apel Bacău, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 507/23.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, pentru cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

În susținerea cererii a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (1), lit. b) din C. proc. pen. "Când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".

A învederat că a fost condamnat, atât pe fond, cât și în apel, în condițiile în care nu a existat vreun act de sesizare a organelor judiciare, ceea ce atrage nulitatea începerii urmăririi penale, punerii în mișcare a acțiunii penale, întrucât exista impedimentul prevăzut la art. 16 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând cauza, în raport, cu motivele contestației în anulare formulate, Curtea a constatat că cererea este inadmisibilă fiind respinsă pentru considerentele prezentate.

Curtea a reținut că, prin pronunțarea deciziei penale nr. 507/23.06.2021 de către Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, hotărârea de condamnare la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare în ce îl privește pe A. a rămas definitivă, intrând în puterea lucrului judecat.

Autoritatea de lucru judecat împiedică atacarea pe căi obișnuite a hotărârilor judecătorești care au această putere, admițându-se ideea că numai o împrejurare excepțională poate permite supunerea hotărârii definitive unei examinări și numai printr-o procedură având caracter excepțional.

Natura juridică deosebită a căilor de atac extraordinare a determinat o reglementare foarte prudentă din partea legii. Astfel sunt prevăzute condițiile care să permită posibilitatea declanșării acestor căi de atac.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, având o natură juridică mixtă de anulare și de retractare.

Fiind o cale de atac extraordinară, nu lasă la libertatea părților să formuleze oricând o astfel de cerere și nici să invoce orice motiv care, după aprecierea lor, ar afecta legalitatea și temeinicia hotărârii rămase definitivă.

În conformitate cu dispozițiile art. 431 și art. 432 din C. proc. pen., soluționarea unei contestații în anulare parcurge două etape, respectiv, etapa admiterii în principiu, reglementată de art. 413 din C. proc. pen. și etapa soluționării pe fond, prevăzută de art. 342 din C. proc. pen.

În cadrul primei etape, potrivit art. 431 C. proc. pen., instanța are obligația să verifice dacă cererea de contestație în anulare a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 426 și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.

Totodată, s-a reținut că numai în condițiile în care instanța constată că toate aceste condiții cumulative sunt îndeplinite admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

În conformitate cu dispozițiile art. 428 alin. (1) din C. proc. pen.:

"Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a), c)-h) din C. proc. pen., poate fi introdusă în 30 zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) și i) poate fi introdusă oricând."

Apoi, cazurile în care se poate uza de această cale extraordinară de atac, sunt prevăzute în mod expres și limitativ, în art. 426 din C. proc. pen., acestea fiind următoarele:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă și;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Privitor la motivul invocat de contestator, respectiv pronunțarea unei hotărâri de condamnare, deși exista o cauză de încetare a procesului penal, Curtea a constatat că acest motiv se încadrează în dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestația în anulare putând fi formulată oricând.

Instanța a apreciat însă că, contrar celor susținute prin motivele scrise și orale ale contestației în anulare, s-a reținut că nu este incident la speță cazul de contestație în anulare invocat.

De asemenea, a apreciat că este adevărat că lipsa unei legale sesizări a organelor de urmărire penală ar putea constitui un impediment la începerea urmăririi penale/punerea în mișcare a acțiunii penale, care ar putea atrage încetarea procesului penal conform art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

Însă pentru a reține incidența cazului de contestație în anulare prevăzut la art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., este necesar ca invocata cauză de încetare a procesului penal să nu fi fost dezbătută și analizată de instanța de apel.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 10/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din 25/05/2017, dată într-o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a stabilit că, "În interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal."

În considerentele deciziei mai sus menționate, instanța supremă a reținut și următoarele: "Autoritatea de lucru judecat conduce la recunoașterea a două efecte de natură diferită: a) un prim efect pozitiv, în sensul că hotărârea care a dobândit autoritatea de lucru judecat poate fi pusă în executare; b) un efect negativ, în sensul că hotărârea cu autoritate de lucru judecat constituie un obstacol la repunerea în discuție, în fața instanței, a conflictului judecat definitiv și irevocabil.

Toate legislațiile moderne consacră acest principiu nu numai pentru considerații logice, ci și pentru însăși rațiunea de a fi a puterii judecătorești. O justiție care nu ar putea pune niciodată capăt unui conflict nu va avea niciun prestigiu în fața persoanelor împotriva cărora s-a declanșat conflictul penal, nici vreun folos pentru societate și nici pentru dreptul în sine.

Recunoașterea acestui principiu, precum și a premisei prezumției de legalitate a soluțiilor pronunțate au impus o reglementare strictă a căilor extraordinare de atac, respectiv: pentru a repara eventuale erori de fapt care ar vicia prezumția res judicata pro veritate habetur (revizuirea), pentru a repara erorile privitoare la aplicarea legilor (recursul în casație) și pentru a înlătura erorile de procedură (contestația în anulare).

Concluzionând, față de specificul căilor extraordinare de atac, în raport cu deosebirea fundamentală, de necontestat, între căile ordinare și căile extraordinare de atac, cu respectarea principiului autorității de lucru judecat, dar și a premisei prezumției de legalitate a soluțiilor pronunțate de instanțele de apel, cu evoluția modificărilor legislative în materia contestației în anulare, se apreciază că orice element care a fost pus în discuția instanței de apel și cu privire la care aceasta s-a pronunțat în mod definitiv, nu mai poate constitui temei al contestației în anulare, conform art. 426 lit. b) din C. proc. pen.."

Curtea a observat că invocata cauză de încetare a procesului penal în cadrul prezentei contestații în anulare, a fost deja dezbătută și analizată de instanța de apel care a pronunțat decizia penală nr. 507/23.06.2021 a Curții de Apel Bacău din dosarul nr. x/2018.

La termenul de apel din data de 25.05.2021, când au avut loc și dezbaterile asupra apelurilor formulate de inculpați, inclusiv de inculpatul A., acesta, prin avocatul ales B., a invocat, în apărare, cauza de încetare a procesului penal-lipsa vreunui act de sesizare, ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților procesuale și a procurorului și asupra căreia instanța de apel s-a pronunțat prin decizia penală nr. 507/23.06.2021 a Curții de Apel Bacău din dosarul nr. x/2018, motivând prin următoarele: "Inculpații au invocat o cauză de încetare a procesului penal întrucât lipsește actul de sesizare, apreciind că declarația persoanei vătămate nu poate reprezenta un act de sesizare. De asemenea inc. A. și C. nu se regăsesc în ordonanța de extindere a urmăririi penale.

. . . . . . . . . .

În ceea ce privește apelurile inculpaților, Curtea a constatat, în primul rând, că nu ne aflăm în prezența unei cauze de încetare a procesului. Dispozițiile art. 16 lit. e) din din C. proc. pen., se referă doar la modalități speciale de sesizare de către anumite organe sau prin plângere prealabilă ori la existența unei autorizări necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și nu la modalitățile generale de sesizare a organele judiciare - plângere, denunț sau din oficiu.

S-a reținut că în cazul de față legea nu impunea o modalitate specială de sesizare a organelor judiciare și se aplicau dispozițiile generale, astfel încât plângerea formulată de persoana vătămată era suficientă.

În același timp, odată sesizat, organul de urmărire penală poate efectua cercetări și extinde acțiunea penală și cu privire la alte fapte și la alte persoane decât cele din sesizarea inițială, pe măsură ce probele administrate relevă o asemenea activitate infracțională complexă. Aceste chestiuni, ca, de altfel și nulitatea audierii inc. C. au făcut obiectul camerei preliminare, iar instanța a dispus definitiv asupra lor."

Existând deja o analiză a invocatei cauze de încetare a procesului penal de către instanța de apel, Curtea a conchis că aceasta nu mai poate face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 431 din C. proc. pen., cu referire la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 507/23.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat contestatorul-condamnat la plata către stat a sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

La termenul fixat în cauză, 13 ianuarie 2022, Înalta Curte a pus în discuție pe cale de excepție admisibilitatea apelului ce formează obiectul cauzei, susținând că acesta este exercitat împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând contestația, cu prioritate sub aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.

Prin decizia penală nr. 732 din data 27 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 431 din C. proc. pen., cu referire la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 507/23.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 431 din C. proc. pen., cu denumirea marginală Admiterea în principiu: (1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. (2) Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Din examinarea sistematică și coroborată a dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen. și art. 432 din același cod, rezultă că hotărârea prin care se respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

Prin decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea contestației a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Așadar, împotriva hotărârii pronunțate în procedura admisibilității în principiu, respinsă, ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestație), calea de atac fiind dată de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penală nr. 732 din data 27 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 868 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 732 din data de 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2022.