ÎCCJ, Secția penală

În momentul impactului, pietonul se afla în traversare prin fața traiectoriei de impact a autoturismului, în sensul de la dreapta spre stânga autoturismului, expunând spre direcția de avansare a autoturismului partea laterală stânga a corpului, impactată de partea frontală - centru dreapta a autoturismului;

Locul accidentului este situat pe marcajul pietonal de trecere, pe banda a doua a sensului de mers dinspre Bascov spre centru, transversal la circa 4,40 m față de bordura din dreapta drumului și longitudinal la circa 6,00…6,20 m față de partea față a autoturismului oprit, în poziția finală a autoturismului;

Accidentul nu s-a produs în spațiul de siguranță al conducătoarei autoturismului, aceasta dispunând de manevra de frânare, ca manevră de siguranță;

Starea de pericol care a dus la producerea accidentului a fost generată de conducătoarea autoturismului care, apropiată de o trecere de pietoni, nu a acordat cuvenita prioritate de trecere victimei accidentului, angajată în traversarea drumului pe marcajul pietonal de trecere;

În momentul impactului, autoturismul, aflat în mișcare frânată, păstra o viteză de circa 27…28 km/h; anterior conturării stării de pericol, autoturismul circula cu o viteză de cel mult 40…45 km/h;

Dinamica producerii accidentului cuprinde următoarele momente: (…) Inculpata se afla inclusă în traficul de pe str. x pe banda a doua - într-un trafic intens, cu vehicule care se deplasau în ambele sensuri de mers pe toate cele patru benzi ale drumului, după lăsarea întunericului, la lumina farurilor, pe timp ploios, când prezența stropilor de apă de pe parbriz, care în lumina farurilor "sticlesc", reduce substanțial lungimea câmpului de vizibilitate către înainte - atenția îi era îndreptată asupra conducerii autoturismului. Ajunsă în vecinătatea spre dreapta cu Spitalul Militar Pitești, conducătoarea auto, care avea spre observare spațiul din față, deși știa că se apropia de un marcaj pietonal de trecere, preocupată de urmărirea traficului, neglijează urmărirea marcajului pietonal și evoluția pietonilor de pe marcajul de trecere, fiind astfel surprinsă de "apariția" unui bărbat aflat în traversare dinspre dreapta spre stânga, spre traiectoria autoturismului condus. Evaluând pericolul situației create, conducătoarea auto decide pentru frânare bruscă. Efectuează manevra, dar efectuarea manevrei cu întârziere o face ineficientă pentru evitarea accidentului (…). Expertul tehnic desemnat în cauză a apreciat că aveau posibilități de evitare a accidentului ambii participanți la trafic, atât conducătoarea autoturismului, dacă urmărea cu atenție derularea traficului și acorda cuvenita prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului pe marcajul pietonal, cât și pietonul B., dacă înaintea angajării în traversarea drumului și în timpul traversării urmărea cu atenție evoluția traficului rutier, asigurându-se că traversarea poate fi făcută fără să existe nici un pericol pentru el și pentru ceilalți participanți la trafic. Expertul tehnic I., recomandat de inculpată, a împărtășit acest punct de vedere, concluzia fiind aceea că starea de pericol și impactul s-a produs cu concursul ambelor părți. A fost efectuat și un raport de expertiză criminalistică, experții din cadrul L.I.E.C. Brașov formulând următoarele concluzii: 1. Locul probabil al impactului dintre autoturismul și victimă a fost localizat pe marcajul pietonal de lângă intersecția cu str. x, pe banda nr. 2 a sensului spre centrul municipiului Pitești al str. x, județul Argeș, acesta fiind situat în plan longitudinal al drumului, la o distanță de circa 4 m. față de reperul fix - colțul dinspre centrul municipiului Pitești a str. x, în direcția spre centrul localității, iar în plan transversal al drumului, impactul s-a situat la circa 2 m față de axul drumului; 2. Viteza din momentul impactului, rezultată în urma simulării, a fost de circa 34 km/h pentru autoturismul marca x. Viteza inițială de deplasare a autoturismului nu a putut fi stabilită, în absența consemnării unor urme care să fi fost create de pneurile autovehiculului, datorită depășirii limitei aderenței dintre pneu și calea de rulare (urme de frânare sau derapare) sau a cunoașterii regimului de deplasare în faza anterioară coliziunii; 3. Pentru numita A., starea de pericol s-a declanșat în momentul în care victima s-a angajat în traversarea str. x pe marcajul pietonale, moment începând de la care intersecția traiectoriilor celor doi participanți la trafic devine, așadar, iminentă; 4. Numita A., conducătoarea autoturismului nr. putea evita prin frânare producerea evenimentului rutier. În ceea ce privește conduita numitului B., acesta nu putea preveni accidentarea sa în condițiile date, angajarea în traversarea drumului pe marcajul pietonal (Raportul de expertiză criminalistică nr. x, dosar de urm. penală). Astfel, Curtea a apreciat că, în drept, fapta săvârșită de inculpată la data de 08.11.2016, constând în aceea că, în timp ce conducea autoturismul cu nr. x pe str. x din municipiul Pitești, din direcția Bascov către centrul municipiului, în zona magazinului D., prin nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (1) și art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a persoanei vătămate B., care a necesitat pentru vindecare un număr de circa 70 - 75 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice suferite punându-i victimei viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) C. pen., rap. la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. La individualizarea sancțiunii, prima instanță a avut în vedere criteriile generale enumerate de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, astfel cum au fost mai sus descrise, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita inculpatei înainte de comiterea faptei și pe parcursul procesului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. În ceea ce privește circumstanțele reale, instanța de fond a reținut că evenimentul rutier soldat cu vătămarea corporală gravă a părții civile s-a produs din culpa exclusivă a acuzatei, care nu a acordat prioritate de trecere victimei aflate în traversarea străzii, pe marcajul pietonal. Totodată, s-a ținut cont de faptul că inculpata circula cu viteză redusă, iar traficul se desfășura cu greutate, în condiții de iluminat nocturn, vizibilitatea fiind redusă din pricina condițiilor meteo nefavorabile, așa cum sunt descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului, filele x d.u.p.). Totodată, s-a ținut seama de rezultatul produs prin fapta culpabilă a inculpatei: persoana vătămată a suferit vătămări grave care au necesitat intervenții chirurgicale, fiindu-i necesare circa 70 - 75 zile de îngrijiri medicale. Așa cum s-a arătat, leziunile traumatice suferite de victimă cu ocazia evenimentului rutier care a avut loc la data de 08.11.2016 i-au pus acesteia viața în primejdie, întrucât fracturile costale ce au generat hemopneumotorax au impus intervenție chirurgicală pentru evacuarea sângelui acumulat în cavitatea toracică. Deși s-a contestat de către acuzată această consecință (punerea în primejdie a vieții victimei), ce a atras încadrarea juridică a faptei în art. 196 alin. (2) C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., instanța de fond a constatat că prin înscrisurile medicale depuse în copie la dosar a fost făcută dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că a fost necesară intervenția chirurgicală urgentă efectuată de medicul specialist. Pe parcursul judecății, inculpata a precizat că regretă nespus fapta, relatând că s-a "trezit efectiv cu victima pe parbriz", având senzația că aceasta a "picat din copac", a oprit imediat autoturismul, a mers la spital și s-a interesat de starea pietonului accidentat, a încercat să ia legătura cu familia victimei, discutând cu soția domnului B. și oferindu-i acesteia sprijin material. Față de toate aceste circumstanțe, Curtea a apreciat că stabilirea unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de textul incriminator, a cărei aplicare va fi amânată, în condițiile art. 83 C. pen., va fi în măsură să realizeze scopul preventiv, fiind evident, din conduita manifestată de inculpată pe parcursul cercetărilor, că aceasta a conștientizat gravitatea faptei sale și că nu există vreun risc ca pe viitor să nesocotească normele privitoare la circulația autovehiculelor pe drumurile publice. În continuare, analizând fondul acțiunii civile, prima instanță a reținut că, persoana vătămată B. a pretins inițial daune materiale în cuantum de 100.500 RON, constând în: 7.000 RON, câștigul nerealizat, în perioada în care s-a aflat în incapacitate de muncă, reprezentând diferența dintre salariul net pe care l-ar fi încasat și indemnizația de boală; 90.000 RON, reprezentând diferență între cuantumul pensiei obținute anticipat și salariul net pe care l-ar fi realizat; 3.500 RON, contravaloare medicamente, radiografii, recuperare medicală, kinetoterapie, transport și 25.000 euro, daune morale. Ulterior, în declarația dată la data de 25.02.2020, persoana vătămată a pretins suma de 340.500 RON, reprezentând daune materiale și 180.000 euro, daune morale. În dovedirea pretențiilor formulate, partea civilă a depus la dosar înscrisuri, în copii xerox. Au fost ascultate martorele oculare G. și H., soția și cumnata victimei, care au descris modul în care au perceput proprii sensibus producerea evenimentului rutier și au oferit informații importante despre starea victimei imediat după accident și felul în care este afectată aceasta și în prezent, ca urmare a traumatismelor multiple suferite în impactul cu autoturismul. Asigurătorul, prin reprezentantul său, a solicitat a nu se lua în considerare depozițiile acestor martore în rezolvarea acțiunii civile, iar în legătură cu această chestiune este necesar a menționa că, potrivit art. 19 alin. (5) C. proc. pen., repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile (art. 1349 și urm. C. civ.). La rândul său, art. 114 din C. proc. pen. dispune că poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală. Fiind soluționată acțiunea civilă în cadrul procesului penal (art. 19 alin. (4) C. proc. pen.), interdicția ascultării rudelor și a afinilor până la gradul al treilea inclusiv, cum și a soțului (art. 315 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.) nu operează în speță, însă susținerile martorelor referitoare la cheltuielile efectuate de victimă cu recuperarea sănătății au fost avute în vedere la calcularea prejudiciului doar în măsura în care actele medicale și celelalte înscrisuri aflate la dosar le-au confirmat. Cu privire la daunele materiale pretinse, Curtea a constatat că partea civilă a primit pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 11.09.2017, iar, în perioada 31.08.2016 și până la data de 22.09.2017, a încasat salariul net lunar menționat în adeverința aflată la dosarului, astfel încât diferențele pretinse de aceasta (câștig nerealizat în perioada incapacității de muncă, diferența între pensia anticipată și cea pentru limită de vârstă, compensație venituri realizate ca urmare a pierderii grupei de muncă) nu au fost dovedite, în opinia instanței. Chitanțele depuse în copie de partea civilă, reprezentând cheltuieli cu recuperarea sănătății, însumează 1.332,19 RON (unele dintre acestea fiind depuse în dublu exemplar), iar altele fac dovada cheltuielilor de judecată efectuate în proces, astfel că urmează a fi acordate solicitantului cu acest titlu. Soția victimei a apreciat că au fost cheltuiți, cu recuperarea soțului său, mai mult de o sută cincizeci de milioane RON vechi (15.000 RON), întrucât B. a suferit patru intervenții chirurgicale în decurs de un an de zile, iar după operația la picior a mers cu cadrul, a necesitat o perioadă îndelungată de kinetoterapie, cam un an de zile de recuperare, pentru a merge singur pe picioarele lui. Și în prezent persoana vătămată merge periodic la medic și ia tratament antiinflamator. Deși suma de bani la care a făcut referire soția persoanei vătămate nu poate fi acordată integral victimei cu titlu de despăgubiri materiale (fiind un calcul efectuat cu aproximație de martoră), ci doar în limita în care au fost produse înscrisuri doveditoare, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale Curtea a avut în vedere relatările martorei despre suferința îndelungată provocată părții civile, numeroasele intervenții suportate de aceasta, numărul zilelor în care a fost internată în spital și a celor în care a stat imobilizată la pat, fiind pusă în imposibilitatea de a-și desfășura activitățile pe care în mod firesc le îndeplinea înainte de 08.11.2016, toate aceste aspecte rezultând în mod indubitabil din actele medicale depuse în faza de urmărire penală. Față de cele anterior reținute, prima instanță a apreciat că suma de 150.000 RON reprezintă o compensație îndestulătoare pentru persoana civilă, astfel încât să-i ofere acesteia o alinare a suferințelor pricinuite, fără a constitui îmbogățire fără justă cauză. Împotriva acestei sentințe, partea civilă B. și partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A., în termen legal, au declarat apel. În apelul formulat, partea civilă B. a criticat, potrivit motivelor scrise de apel și concluziilor orale formulate cu ocazia dezbaterilor, cuantumul daunelor materiale și morale acordate, criticile avansate vizând temeinicia acestora în raport de suferința fizică și psihică produsă de leziunile și sechelele traumatice suferite, solicitându-se acordarea integrală a sumelor solicitate cu acest titlu. Astfel, partea civilă a solicitat să se țină cont, la stabilirea daunelor materiale, pe de o parte de diferența dintre salariul net și indemnizația primită cu titlu de concediu medical, iar, pe de altă parte, de diferența dintre salariul net și pensie, pentru cei trei ani de pensie anticipată, având în vedere că a fost nevoit să se pensioneze anticipat din cauza stării fizice. Totodată, a solicitat acordarea sumei de 2.000 euro cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în suma de bani pe care a achitat-o către S.C. K. S.R.L.. Partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. a solicitat reducerea daunelor morale acordate. Astfel, s-a arătat că acestea trebuie să reflecte criteriile de evaluare stabilite de Ghidul pentru soluționarea daunelor morale și de jurisprudență, urmând a se ține cont de nivelul de trai în România, astfel încât să reprezinte o satisfacție compensatorie, iar nu o îmbogățire fără justă cauză. Relativ la daunele materiale, a solicitat să fie acordate doar cheltuielile dovedite cu înscrisuri. Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele devoluate, Înalta Curte constată următoarele: Prealabil evaluării motivelor de apel formulate de partea civilă B. și partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A., se impune observația că soluția dispusă prin hotărârea apelată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) C. pen., raportat la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. de către inculpata A. nu a făcut obiectul criticilor exprese ale părții civile și părții responsabile civilmente, căile acestora de atac vizând exclusiv soluția pronunțată pe latură civilă. Drept urmare, având în vedere și faptul că, atât inculpata A., cât și Ministerul Public nu au exercitat apeluri în cauză, Înalta Curte va analiza soluția pe care prima instanță a pronunțat-o exclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei. În limitele, anterior stabilite, reevaluând particularitățile cauzei, Înalta Curte constată, în totalitate, temeinice statuările factuale ale primei instanțe referitoare la fondul acțiunii civile. Cu privire la solicitarea părții civile B. referitoare la majorarea cuantumului daunelor materiale, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului că, în cauză, sunt îndeplinite, în mod cumulativ toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei pentru fapta proprie, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. și art. 1357 C. civ., în sensul că intimata A., prin fapta sa ilicită, constând în încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) și art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții civile B., existând prejudiciu cert, culpa inculpatei în producerea acestuia, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă. Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că vina producerii evenimentului rutier cauzator de prejudicii aparține exclusiv inculpatei, care nu a acordat prioritate de trecere victimei aflate în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, avându-se, totodată, în vedere faptul că inculpata circula cu viteză redusă, iar traficul se desfășura cu dificultate, în condiții de iluminat nocturn, vizibilitatea fiind redusă din pricina condițiilor meteo nefavorabile. Se mai observă că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă, inițial, cu suma de 100.500 RON reprezentând daune materiale, constând în: 7.000 RON, câștigul nerealizat în perioada în care s-a aflat în incapacitate de muncă, reprezentând diferența dintre salariul net pe care l-ar fi încasat și indemnizația de boală; 90.000 RON, reprezentând diferența între cuantumul pensiei obținute anticipat și salariul net pe care l-ar fi realizat; 3.500 RON reprezentând cheltuieli cu tratamente, radiografii, recuperare medicală, kinetoterapie și transport, precum și cu suma de 25.000 euro, reprezentând daune morale. Ulterior, în cuprinsul declarației date în cursul urmăririi penale, la data de 25.02.2020, partea civilă a solicitat acordarea de daune materiale în cuantum de 340.500 RON, respectiv daune morale, în sumă de 180.000 euro. Astfel, în ceea ce privește daunele materiale acordate, Înalta Curte constată că prima instanță a stabilit în mod just și temeinic cuantumul acestora, analizând în mod complet și exhaustiv caracterul cert al prejudiciului atât din punct de vedere al existenței, cât și al întinderii sale. În mod corect prima instanță a reținut ca fiind dovedite daunele materiale constând în cheltuielile ocazionate de tratamentele chirurgicale efectuate pentru recuperare de către victimă a căror realitate este atestată de actele medicale, declarațiile martorilor audiați, dar și în baza unei prezumții judiciare temeinic motivate, verosimile și rezonabile, în condițiile în care, în procesul penal, latura civilă este guvernată de dreptul civil, ca drept material, iar prezumția este un mijloc de probă consacrat în dreptul civil român. Cu privire la daunele materiale pretinse, constând în câștigul nerealizat în perioada incapacității de muncă reprezentând diferența dintre salariul net și indemnizația primită cu titlu de concediu medical, precum și diferența dintre salariul net și pensia anticipată, în mod corect, prima instanță, a apreciat că acestea nu au fost dovedite, nefiind, astfel, probată cu certitudine existența unei legături de cauzalitate între pensionarea părții civile și accidentul de circulație. Așadar, se constată că partea civilă a dovedit prejudiciul constând în costul cheltuielilor de spitalizare, tratamente medicale și recuperare medicală efectivă, pretențiile fiind probate în limita sumei de 1.332,19 RON, din actele depuse la dosar nerezultând cheltuirea unei sume mai mari decât cea acordată de către instanța de fond pentru restabilirea stării de sănătate a părții civile. Referitor la critica privind neacordarea sumei de 2.000 euro cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând plata onorariului către S.C. K. S.R.L., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi acordată cu titlu de cheltuieli judiciare, întrucât reprezintă cheltuieli angajate în baza unui contract de mandat încheiat între partea civilă și o societate ce nu are ca obiect de activitate asistența juridică în procesele penale, plata acesteia nefiind utilă și nici probată. Cu privire la cuantumul daunelor morale, aspect criticat deopotrivă de partea civilă B. (în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost inițial formulată, raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale stabilite în urma evaluării medico-legale), dar și de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. (în sensul reducerii cuantumului raportat la criteriile de evaluare stabilite de Ghidul pentru soluționarea daunelor morale și de jurisprudență, urmând a se ține cont de nivelul de trai în România, astfel încât să reprezinte o satisfacție compensatorie, iar nu o îmbogățire fără justă cauză), Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că se impune acordarea de daune morale, însă apreciază cuantumul despăgubirilor ca fiind insuficient, întrucât nu poate compensa intensitatea, complexitatea și durata suferințelor fizice și psihice suportate de partea civilă, astfel cum acestea rezultă din conținutul tuturor actelor medicale, inclusiv din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. x, care atestă că, pentru vindecarea leziunilor traumatice cauzate persoanei vătămate, au fost necesare 70 - 75 zile îngrijiri medicale și că leziunile traumatice toracice suferite (fracturi costale multiple ce au generat hemopneumotorax pentru care s-a intervenit chirurgical, practicându-se pleurostomie pentru evacuarea sângelui acumulat în cavitatea toracică) au pus în primejdie viața persoanei vătămate. Ca atare, reprezintă o certitudine faptul că leziunile cauzate persoanei vătămate și intervențiile chirurgicale suferite de aceasta în vederea recuperării sale au produs o suferință fizică și psihică considerabilă și au împiedicat-o să-și desfășoare viața cotidiană în aceleași condiții ca și înainte de accident. Mai mult, în urma accidentului a rămas cu sechele care îi afectează în continuare calitatea vieții, toate acestea la o vârstă la care recuperarea fizică nu mai este atât de ușoară. Totodată, contrar susținerilor părții responsabile civilmente S.C. C. S.A., Înalta Curte constată că Ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit în anul 2012 a fost elaborat, cu titlu de recomandare, pentru uzul societăților de asigurări, iar datele statistice pe care le furnizează nu pot fi asimilate legislației și jurisprudenței românești. Ghidul nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral, ci un instrument de lucru la dispoziția asigurătorilor în procedura administrativă, neavând putere normativă și, deci, caracter obligatoriu pentru instanțe. (Decizia civilă nr. 130 din 23.01.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă). Așadar, cel mai elocvent barometru de evaluare a prejudiciului moral îl reprezintă jurisprudența constantă, unitară și recentă a instanțelor judecătorești, care poate fi valorificată în măsura în care este compatibilă cu economia fiecărei cauze concrete deduse judecății. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat într-o decizie că, în aprecierea cuantumului daunelor morale, soluțiile adoptate trebuie să țină cont de circumstanțele concrete ale speței, de valorile efectiv lezate ale reclamantului și de importanța lor pentru persoana respectivă, de gradul de lezare pe care îl resimte reclamantul și care se apreciază în cadrul fiecărui dosar în parte. Aceste elemente diferențiază cuantumul daunelor în cadrul fiecărei spețe concrete, esențială fiind asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate între despăgubire și prejudiciu. (Decizia nr. 4011/2018 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă). Astfel, în practica instanțelor naționale au fost identificate situații în care, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, spre exemplu, au fost acordate daune morale în cuantum de 46.500 RON, după ce, în timpul zborului, o stewardesă a vărsat din greșeală conținutul unui termos, fapt care i-a provocat reclamantei arsuri de gradul I și II pe 5% din suprafața corpului, fiind necesare pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale (Sentința nr. 1647/16.08.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, definitivă prin Decizia nr. 3271/A din 08.10.2018 a Tribunalului București, secția a III-a civilă). Într-un alt caz, Tribunalul București a acordat victimei în vârstă de 17 ani, care a suferit o infirmitate fizică permanentă, respectiv pierderea, prin amputație, a membrului superior drept, suma de 1.000.000 euro (Sentința nr. 830 din 12.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, definitivă prin Decizia nr. 1827/11.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă). Într-o speță similară, instanța de judecată a acordat despăgubiri morale pentru existența unei vătămări nepatrimoniale în cuantum de de 50.000 euro, victima având nevoie de 75 - 80 de îngrijiri medicale, leziunile traumatice punându-i în pericol viața, fără a fi încadrate, însă, din punct de vedere medico-legal, în noțiunea de infirmitate (Sentința civilă nr. 7248/18.12.2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, definitivă prin Decizia nr. 1223/19.09.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă). În cauză, față de criteriile indicate, în raport și de împrejurările concrete ale cauzei, așa cum acestea rezultă din întreg probatoriul administrat, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere vârsta părții civile la data producerii accidentului (62 ani), numărul de zile de îngrijiri medicale acordat (70 - 75), faptul că a suferit o vătămare gravă care i-a pus viața în primejdie, lipsa oricărei culpe în producerea accidentului, Înalta Curte apreciază că majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile de la 150.000 RON la 200.000 RON în sarcina societății de asigurare este de natură a compensa consecințele negative suferite în plan psihic și afectiv, fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză. Pentru aceste considerente, criticile părții responsabile civilmente S.C. C. S.A. în privința cuantumului daunelor morale acordate sunt nefondate. Față de toate argumentele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de partea civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 9/F din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020. Va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, rejudecând, va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile de la 150.000 RON la 200.000 RON. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de partea civilă vor rămâne în sarcina statului. Totodată, văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga partea responsabilă civilmente, căreia i-a fost respinsă calea de atac, la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.