ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 221/F din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., avocat, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea în forma continuată a infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având exercitarea dreptului de a conduce suspendată (7 acte materiale: faptele din 28.11.2013, 09.03.2014, 07.04.2014, 07.06.2014, 20.01.2015, 25.06.2015, 12.11.2015). În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce orice categorie de autovehicule pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen.

În baza art. 337 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce orice categorie de autovehicule pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cuantumul celeilalte pedepse (4 luni închisoare), inculpatul urmând sa execute pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 33 din 12.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.05.2015, și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare stabilită în cauză, inculpatul urmând să execute în total 3 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce orice categorie de autovehicule) pe o perioadă de 2 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei penale nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 a formulat contestație în anulare inculpatul A.

Prin motivele formulate, în esență, invocând cazul prevăzut de art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen. (când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii), contestatorul inculpat A. a susținut că motivul pe care se fundamentează cererea constă în împrejurarea că din completul de judecată care a soluționat cauza în apel a făcut parte doamna judecător B., deși aceasta nu a depus jurământul prevăzut de lege la momentul numirii în funcția de judecător, una dintre condițiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 303/2004, iar consecința procedurală a acestei situații este aceea că, în apel, cauza nu a fost soluționată de un complet legal învestit, format din 3 judecători, astfel cum impun dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În acest sens, s-a precizat că doamnei judecător B. i-a încetat calitatea de procuror prin decret prezidențial, ulterior fiind numită în calitate de judecător la Tribunalul București, iar după aproximativ 1 an, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Din informațiile existente în mass-media, dar și din răspunsurile primite de contestatorul A., ca urmare a adreselor formulate către Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul București, anexate contestației în anulare, rezultă că doamna judecător B. nu a depus jurământul la momentul numirii în funcția de judecător.

Dispozițiile art. 34 din Legea nr. 303/2004 statuează că refuzul depunerii jurământului atrage nulitatea numirii în funcție și imposibilitatea exercitării funcției de judecător. S-a susținut că, în cauză, nu este incidentă excepția de la obligativitatea depunerii jurământului, nefiind incidente dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, nefiind vorba despre un transfer.

S-a arătat că legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că atunci când un magistrat se pensionează, iar ulterior formulează cerere de revenire în magistratură, este obligat să depună jurământul, intenția reală a legiuitorului fiind aceea ca, ori de câte ori se efectuează o numire în funcția de judecător sau o reîntoarcere în activitate, persoana trebuie să depună jurământul prevăzut de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 303/2004. În lipsa acestui jurământ nu se poate exercita în mod legal profesia de judecător.

În concluzie, s-a apreciat că nu a fost compus potrivit legii completul de judecată care a soluționat cauza în apel, întrucât unul dintre judecători nu îndeplinea condițiile legale, motiv pentru care, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestației în anulare și rejudecarea apelului.

(...)

La termenul din data de 04 mai 2021, Înalta Curte a acordat cuvântul asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (cererea de contestație în anulare a fost făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi care sunt la dosar), Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a contestației în anulare și, la același termen, având în vedere că nu era necesar să fie citate alte părți, a acordat cuvântul pe fondul căii extraordinare de atac.

(...)

Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în ceea privește cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I din C. proc. pen., instanța reține următoarele:

Doamna judecător B., care a făcut parte din compunerea completului ce a pronunțat Decizia penală nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost numită judecător prin Decretul Președintelui României nr. 1164 din 8 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 485 din 14 iulie 2009, astfel că, analiza dispozițiilor legale incidente în cauză urmează a fi făcută în conformitate cu prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în forma în vigoare la data 14 iulie 2009.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, înainte de a începe să-și exercite funcția, judecătorii și procurorii depun următorul jurământ:

"Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuțiile cu onoare, conștiință și fără părtinire. Așa să-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinței religioase a judecătorilor și procurorilor și este facultativă.

Conform alin. (5) al aceluiași art. 34, depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcție.

Cap. VI (art. 57 - 61) din Legea nr. 303/2004, cu denumirea marginală "Delegarea, detașarea și transferul" din Titlul II Cariera judecătorilor și procurorilor, reglementează în art. 57 procedura de delegare, art. 58 - 59 cea de detașare, iar art. 60 și 61 procedura de transfer.

În ceea ce privește transferul, legea prevede două situații și anume: transferul judecătorilor sau procurorilor la o altă instanță sau parchet (art. 60) și transferul în altă funcție, respectiv a judecătorilor în funcția de procuror și invers (art. 61).

Astfel, potrivit art. 61 alin. (1), la cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. Deși textul folosește sintagma de "numirea" judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, procedura reglementată este aceea a transferului în altă funcție, împrejurare rezultată chiar din titlul capitolului, respectiv "Delegarea, detașarea și transferul". De altfel, sintagma de "transfer în altă funcție" este folosită de legiuitor în cuprinsul altor articole din Legea nr. 303/2004, spre ex. art. 34 alin. (5), art. 65 lit. c) - "transfer într-o altă funcție, în condițiile legii", actul normativ nereglementând o altă procedură în afara celei de la art. 61.

În speță, prin Decretul nr. 1164 din 8 iulie 2009 emis de Președintele României (publicat în Monitorul Oficial nr. 485 din 14 iulie 2009) "Doamna B. se eliberează din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și se numește în funcția de judecător la Tribunalul București".

Înalta Curte reține că, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție în următoarele cazuri: a) demisie; b) pensionare, potrivit legii; c) transfer într-o altă funcție, în condițiile legii; d) incapacitate profesională; e) ca sancțiune disciplinară; f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracțiune; g) încălcarea dispozițiilor art. 7; h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14); i) neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) și e).

Rezultă, așadar, că eliberarea din funcția de procuror a doamnei B. a intervenit ca urmare a transferului său într-o altă funcție, cea de judecător, urmându-se întocmai procedura reglementată de art. 61 din Legea nr. 303/2004.

Așa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 34 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcție.

Ca atare, Înalta Curte constată în mod vădit neîntemeiate criticile vizând neîndeplinirea condițiilor legale pentru exercitarea funcției de judecător de către doamna B., depunerea jurământului după numirea în această funcție nefiind necesară potrivit legii.

Relativ la cele ce precedă, se reține că instanța de apel, care a pronunțat Decizia penală nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost compusă potrivit legii.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 mai 2021.

GGC - CT