ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 134/2021

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza finala C. pen.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a arătat că motivația care stă la baza soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, rezidă în acea că, în fapt, nu se invocă o veritabilă excepție de neconstituționalitate în sensul reglementat prin dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, ci se tinde la o chestionare a Curții Constituționale asupra faptului dacă art. 5 alin. (1) teza a II-a C. pen., în interpretarea constatată ca fiind constituțională prin Decizia nr. 265/2014 se află sau nu în contradicție cu unele norme indicate de către consilierul juridic al A. S.A. din Dreptul Uniunii Europene. Ori, este îndeobște cunoscut că există o bogată jurisprudență a Curții Constituționale, parte dintre atare decizii fiind indicate chiar de către doamna consilier în cererea de sesizare a Curții Constituționale, preluate din răspunsul Avocatului Poporului, instanța de contencios constituțional nu se consideră competentă a constata sau a tranșa eventuale contradicții între propriile sale interpretări asupra dreptului național și norme de drept comunitar ori între dispoziții din dreptul național și dispoziții ale Dreptului Uniunii Europene.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta S.C. A. S.A., motivele fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Examinând recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A., în raport cu actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare:

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; excepția este ridicată de una dintre părți, de instanța de judecată sau de procuror și dispoziția care formează obiectul excepției nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Din dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rezultă faptul că instanța în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate poate respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia, numai în situația în care excepția este inadmisibilă, fiind contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992.

Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică, prima instanță reținând în mod corect că este inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât, în fapt, nu se invocă o veritabilă excepție de neconstituționalitate în sensul reglementat prin dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ci se tinde la o chestionare a Curții Constituționale asupra faptului dacă art. 5 alin. (1) teza a II-a C. pen., în interpretarea constatată ca fiind constituțională prin Decizia nr. 265/2014 se află sau nu în contradicție cu unele norme indicate de către consilierul juridic al A. S.A. din Dreptul Uniunii Europene.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 2, alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției.

Din dispozițiile anterior menționate rezultă în mod evident care este rolul Curții Constituționale, iar din jurisprudența acesteia reiese la fel de evident că instanța de contencios constituțional nu este competentă a constata sau a tranșa eventuale contradicții între propriile sale interpretări asupra dreptului național și normele de drept comunitar ori între dispoziții din dreptul național și dispoziții ale Dreptului Uniunii Europene.

Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta S.C. A. S.A. împotriva dispoziției din încheierea din data de 21 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) teza finală din C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva dispoziției din încheierea din data de 21 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) teza finală din C. pen.

Obligă recurenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentă, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2021.

GGC - CT