ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 645/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. pronunțată 751 din 24 nopiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

A fost respinsă cererea recurentei de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

A fost admisă cererea recurentei de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 29 alin. (5) teza 1 din Legea nr. 47/1992 în raport de art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, art. 24 alin. (1), (14)6 lit. d), art. 20, art. 45, art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României.

A fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 121 din Legea nr. 207/2015, ca inadmisibilă.

A fost respinsă cererea de suspendare a judecății.

A fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 13.12.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs numai cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 121 din Legea nr. 217/2015, recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți la 9 februarie 2021 și repartizat aleatoriu completului nr. 4, fiind fixat termen pentru judecarea recursului la 25 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut, în esență, că dispozițiile legale criticate au legătură cu soluționarea cauzei, formulând și cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare.

La termenul din 22 aprilie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului.

Examinând recursul în raport de excepția tardivității, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară față de excepțiile nulității și inadmisibilității recursului, invocate prin întâmpinări, precum și față aspectele de fond ale cererii și ale cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, susținute prin memoriul de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare ...", iar art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prescrie că, atunci când "un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că hotărârea recurată s-a pronunțat la 24 noiembrie 202, termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., a început să curgă la ora zero a zilei de 25 noiembrie 2020 și s-a împlinit la 26 noiembrie 2021, orele 24:00.

Cererea de recurs a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv la 27 noiembrie 2021, orele 12:15 .

Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancțiunea decăderii.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte, va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și va dispune respingerea recursului ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea în termen a căii de atac.

Excepția tardivității declarării acestei căi de atac este una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de recurs să analizeze motivele susținute de recurentă, susținute prin memoriul de recurs și orice alt incident survenit, precum cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și excepțiile nulității și inadmisibilității recursului, invocate prin întâmpinări.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 751 din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2021.