ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 43/F din data de 01 martie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiunea București la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de la probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) și c) din C. pen., s-a impus inculpatului, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 1 sau în cadrul Primăriei Municipiului București - Administrația Lacuri Parcuri și Agrement și obligația de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune București sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune București.

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea beneficiului amânării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență București.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2019 din 20.10.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

Prin încheierea din data de 03.12.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2020, s-a constatat că nu se impune a fi invocate din oficiu excepții și că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat, astfel încât, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

În cursul judecății în fața instanței de fond, a fost audiat pe inculpatul A., care a recunoscut, în totalitate, faptele reținute în sarcina sa și a cerut ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor pe care le-a depus la dosarul cauzei, cererea sa fiind admisă.

A fost audiată și persoana vătămată B., care a precizat că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului, nemaiavând vreo pretenție cu privire la acesta.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, Curtea de Apel București a reținut următoarele referitor la acuzația privind săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen.

La data de 30.03.2019, în jurul orei 1720, în timp ce se aflau în trafic la intersecția str. x cu str. x, municipiul București, în autoturismele marca de culoare gri cu numărul de înmatriculare x, respectiv marca model seria x cu numărul de înmatriculare x, între persoana vătămată B. și inculpatul A., avocat în cadrul Baroului București, a izbucnit un conflict fizic spontan. În aceste împrejurări, inculpatul A. l-a agresat fizic pe B., lovindu-l cu pumnii în zona capului, hemitoracelui stâng și umărului drept.

În urma agresiunilor, persoana vătămată a suferit mai multe leziuni constatate la unitatea de primiri urgențe din cadrul Spitalului Clinic de Urgență București, respectiv traumatism cranio-cerebral minor nivel 0, hematom epicranian frontal stâng, hematom epicranian occipital, dermaabraziune hemitorace stâng, contuzie umăr drept, contuzie mână dreaptă deget W, spondiloză cervicală, discopatie lombară cu pensare L4-L5. Potrivit certificatului medico-legal nr. x/31.03.2019, B. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din 30.03.2019 și care au necesitat îngrijiri medicale 4-6 (patru-șase) zile.

Prin actele de violență comise în public în data de 30.03.2019 și prin împiedicarea circulației normale a vehiculelor, inculpatul A. a produs tulburarea ordinii și liniștii publice.

Situația de fapt reținută mai sus rezultă din declarațiile date în faza de urmărire penală de martorii C. și D., dar și din analiza înscrisurilor medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgență București privind pe B. (certificatul medico-legal A2/1585/31.03.2019 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici") și a procesului-verbal de redare din data de 13.08.2020 privind înregistrările video din data de 30.03.2019.

Curtea de Apel București a reținut că în cuprinsul declarației dată în fața notarului public, dar și în declarația dată în ședința publică desfășurată în cauză la 17 februarie 2021, persoana vătămata B. a arătat că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., nemaiavând pretenții de la acesta.

Potrivit art. 193 alin. (1) și (3) din C. pen., lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, acțiunea penală punându-se în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Conform dispozițiilor art. 158 alin. (1) din C. pen., retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Prin urmare, Curtea de Apel București a luat act de declarația persoanei vătămate B. și, în baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen., Curtea de Apel București a reținut că sunt îndeplinite toate condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă pentru reținerea săvârșirii acestei infracțiuni, de către inculpatul A.

Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului A. de a exercita violențe asupra persoanei vătămate, într-un loc care prin natura și destinația lui este totdeauna accesibil publicului, împiedicând totodată circulația normală a vehiculelor și cauzând tulburarea ordinii și liniștii publice.

În ceea ce privește urmarea infracțiunii comise de inculpat, instanța de fond a reținut că modul concret de săvârșire a faptelor a cauzat sentimente de teamă, de insecuritate și de dezaprobare în conștiința persoanelor prezente la fața locului, urmări dovedite cu înregistrările video existente la dosar, cât și cu depozițiile martorilor audiați în faza de urmărire penală.

Din perspectiva laturii subiective, s-a reținut că forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat este cea a intenției indirecte, acesta prevăzând și acceptând că prin acțiunile sale s-ar putea produce tulburarea liniștii și ordinii publice.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 din noul C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Față de activitatea infracțională derulată, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Curtea de Apel București a avut în vedere vârsta inculpatului, posibilitățile de reintegrare în societate, de conștientizare a caracterului grav al infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, precum și faptul că acesta se află la primul contact cu legea penală. Totodată, instanța a avut în vedere și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, ce atestă că inculpatul este o persoană integrată în societate, are studii superioare juridice, practica avocatura și are un copil minor în întreținere.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, Curtea de Apel București a apreciat că stabilirea unei pedepse de 7 luni închisoare este de natură să corespundă tuturor criteriilor prevăzute de lege și reprezintă un mijloc adecvat de constrângere și reeducare a inculpatului pentru activitatea infracțională desfășurată.

S-a reținut că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ de lege pentru amânarea aplicării pedepsei, întrucât aceasta este în cuantum de 7 luni, limita prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mică de 7 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și nici nu s-a sustras de la judecată, la termenul din data de 17.02.2021 și-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar raportat la persoana acestuia și la conduita anterioară în societate, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară.

Instanța de fond a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în sarcina inculpatului este de natură să îi atragă atenția acestuia asupra importanței respectării legii penale, perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 88 din C. pen., în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituind un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, astfel că instituția amânării aplicării pedepsei asigură eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În consecință, în baza art. 83 din C. pen., instanța de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei de 7 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen. În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat la următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 85 alin. (2) lit. b) și c) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 1 sau în cadrul Primăriei Municipiului București - Administrația Lacuri Parcuri și Agrement, precum și obligația de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune București sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Curtea de Apel București a avut în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., "În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepția prescripției, i) și j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă."

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., a încetat conform art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din C. proc. pen., urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate, Curtea de Apel București a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență București.

Împotriva Sentinței penale nr. 43/F din data de 01 martie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 a declarat apel inculpatul A.

În susținerea căii de atac, în esență, apelantul inculpat A. a formulat critici referitor la criteriile de individualizare a pedepsei aplicate în ceea ce privește infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen., în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, în condițiile art. 80 - 82 din C. pen.

S-a susținut că instanța de fond a omis posibilitatea de a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, deși condițiile prevăzute de lege erau îndeplinite, iar instanța a reținut câteva circumstanțe care se circumscriu acestei soluții.

În subsidiar, s-a solicitat înlăturarea obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) din C. pen., respectiv obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și obligația de a frecventa un program de reintegrare socială, apreciindu-se că aceste măsuri nu sunt oportune.

Referitor la obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, apelantul inculpat a arătat că stabilirea acestei obligații este inoportună, întrucât impunerea acestei obligații nu își găsește o justificare rezonabilă nici în raport de natura infracțiunii, nici în raport de datele ce caracterizează persoana sa (integrat în societate, cu familie, loc de muncă, fără antecedente), precum și în raport de contextul epidemiologic actual, întrucât punerea în executare a unor astfel de măsuri poate avea repercursiuni grave asupra sa și asupra familiei sale.

În ceea ce privește obligația de a frecventa un program de reintegrare socială, s-a apreciat că și această obligație este inoportună pentru motivele enumerate anterior. În plus, s-a solicitat să se aibă în vedere că instanța de fond a reținut că se află la primul contact cu legea penală și că este o persoană integrată în societate, având în vedere și înscrisurile în circumstanțiere care dovedesc acest aspect.

În concluzie, inculpatul a solicitat, în principal, renunțarea la aplicarea pedepsei în condițiile prevăzute de art. 80 din C. pen. și aplicarea unui avertisment, potrivit art. 81 din C. pen., în ceea ce privește infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen.

În subsidiar, în măsura în care instanța consideră că nu este aplicabilă renunțarea la aplicarea pedepsei, inculpatul a solicitat să se păstreze soluția de amânarea aplicării pedepsei în condițiile prevăzute de art. 83 din C. pen., însă cu înlăturarea obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) din C. pen.

. . . . . . . . . .

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Criticile formulate de apelantul inculpat A. privesc doar modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate de instanța de fond.

Prealabil, se observă că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, care, de altfel, a fost recunoscută de inculpat în fața curții de apel, reținând, în esență, că, la data de 30.03.2019, în jurul orei 1720, în timp ce se aflau în trafic la intersecția str. x cu str. x, municipiul București, în autoturismele marca de culoare gri cu numărul de înmatriculare x, respectiv marca model seria x cu numărul de înmatriculare x, între persoana vătămată B. și inculpatul A., avocat în cadrul Baroului București, a izbucnit un conflict fizic spontan. În aceste împrejurări, inculpatul A. l-a agresat fizic pe B., lovindu-l cu pumnii în zona capului, hemitoracelui stâng și umărului drept.

Prin actele de violență comise în public în data de 30.03.2019 și prin împiedicarea circulației normale a vehiculelor, inculpatul A. a produs tulburarea ordinii și liniștii publice.

Referitor la critica formulată de apelantul inculpat A., în sensul aplicării dispozițiilor art. 80 - 82 din C. pen., instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Conform art. 80 alin. (1) din C. pen., pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

În alin. (2) al art. 80 C. pen. sunt menționate cazurile în care nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei. Acestea sunt următoarele: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; b) față de același infractor s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților; d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.

În speță, nu există niciunul din impedimentele prevăzute de art. 80 alin. (2) din C. pen., în condițiile în care inculpatul nu a mai suferit anterior o condamnare, față de acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, maximul special fiind inferior celui prevăzut de art. 80 alin. (2) lit. d) din C. pen.

Referitor la condiția prevăzută în art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen., instanța reține că infracțiunea săvârșită nu prezintă o gravitate redusă, având în vedere că, prin modul concret de comitere a faptei (într-un loc care prin natura și destinația lui este totdeauna accesibil publicului, fiind împiedicată circulația normală a vehiculelor și cauzându-se tulburarea ordinii și liniștii publice), inculpatul a cauzat sentimente de teamă, de insecuritate și de dezaprobare în conștiința persoanelor prezente la fața locului, urmări care au fost dovedite prin înregistrările video existente la dosar, dar și prin declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că infracțiunea săvârșită de inculpat nu prezintă o gravitate redusă, Înalta Curte constată că nu se justifică adoptarea unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei.

Referitor la critica subsidiară formulată de apelantul inculpat A., în sensul înlăturării obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b) și c) din C. pen., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Conform dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. b) și c) din C. pen., "Instanța poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații: (...) b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor; c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; (...)".

În aprecierea obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) din C. pen. pe care trebuie să le îndeplinească persoana față de care se ia măsura amânării aplicării pedepsei, instanța are posibilitatea de a decide dacă trebuie să impună o obligație, mai multe, toate obligațiile prevăzute de lege sau niciuna.

Obligațiile prevăzute de art. 85 alin. (2) din C. pen. au caracter formativ și urmăresc îndreptarea persoanei în cauză, reintegrarea sa socială și profesională, înlăturarea condițiilor care au favorizat săvârșirea infracțiunii și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În raport de circumstanțele personale ale inculpatului (este instruit și integrat în societate, având studii superioare și profesia de avocat), conduita avută anterior (inculpatul se află la primul impact cu legea penală) și ulterior comiterii faptei (acesta a recunoscut și regretat fapta comisă), precum și posibilitățile sale de îndreptare (acesta dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său), instanța apreciază că nu este necesar să fie impuse acestuia și obligațiile prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b) și c) din C. pen., astfel cum au fost stabilite de prima instanță, în sensul că, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 1 sau în cadrul Primăriei Municipiului București - Administrația Lacuri Parcuri și Agrement și să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune București sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Înalta Curte apreciază că supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată, de 2 ani și respectarea obligațiilor impuse în temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., respectiv să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de la probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, sunt suficiente pentru îndreptarea inculpatului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 43/F din data de 01 martie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. b) și c) din C. pen. și ale art. 86 alin. (2) din C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 43/F din data de 01 martie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. b) și c) din C. pen. și ale art. 86 alin. (2) din C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 mai 2021.

GGC - CT