ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 31/F din 22 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive.
În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatului, pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, ce se va calcula de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
• să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;
• să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
• să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
• să comunice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare derulat de serviciul de probațiune ori organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pentru o perioadă de 60 de zile, în cadrul B. sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție Socială Sector 1 București.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de instanță.
În baza art. 274 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:
Inculpatul A. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul nr. x/2021 emis la data de 05.11.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 08.11.2021, sub nr. x/2021, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., reținându-se, în esență, că, în data de 07.01.2021, ora 02:35, a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe drumurile publice din Municipiul București, Calea x din Mun. București, din direcția str. x către Piața Obor, sub influența unor substanțe psihoactive, respectiv metadonă și opiacee.
În procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri sau excepții, astfel că prin încheierea din data de 17.12.2021 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpatul A., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei.
În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul care a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și care a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere personală pe care le-a depus la dosar.
În aceste condiții și în virtutea faptului că inculpatul nu a adus probe noi care să răstoarne sau să schimbe situația de fapt reținută prin rechizitoriul parchetului, Curtea a constatat că aceasta este corectă, are fundament probator și a reținut-o ca atare.
Astfel, din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 07.01.2021, în jurul orelor 02:35, inculpatul A. - avocat în cadrul Baroului București a fost oprit în trafic de către organele de poliție, în timp ce conducea autoturismul marca "x" cu nr. de înmatriculare x, pe Calea x din Mun. București, din direcția str. x către Piața Obor. Acesta a fost de acord să fie testat cu aparatul Drager pentru droguri, ocazie cu care, în urma procedurii, s-a constatat că aparatul a indicat pozitiv pentru opiacee (OPI) și metadonă (MTD). A fost condus la I.N.M.L. unde i s-au recoltat probe biologice de sânge și urmă.
La examenul clinic, document cu nr. x, a evidențiat modificări vizibile de comportament dar și modificări fizice, care sugerau consum de substanțe psihotrope: era temporal dezorientat, imprecis în mișcări, prezenta midriază (o dilatare a pupilei care se realizează în urma consumului de droguri), prezenta nistagmus (mișcare necontrolată a ochilor, care se mișcă în sus și în jos, în lateral dreapta și stânga sau în cerc). Examinarea medicală a evidențiat "elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau substanțe psihoactive"
La data de 18.03.2021 a fost atașat la dosarul cauzei Buletinul de Analiză Toxicologică nr. A 12/195/2021 a I.N.M.L. care a confirmat, prin analiza ambelor probe biologice recoltate faptul că, inculpatul a consumat metadonă și morfină, fiind pozitiv pentru metadonă și opioizi.
Cele reținute de instanță reies din procesul-verbal de depistare întocmit de organele de cercetare penală din cadrul Brigăzii Rutiere la data de 07.01.2021, care atestă faptul că, la data de 07.01.2021, în jurul orelor 02:35, inculpatul A. - avocat în cadrul Baroului București a fost oprit în trafic de către organele de poliție, în timp ce conducea autoturismul marca "x" cu nr. de înmatriculare x, pe Calea x din Mun. București, din direcția str. x către Piața Obor. Acesta a fost de acord să fie testat cu aparatul Drager pentru droguri, ocazie cu care, în urma procedurii, s-a constatat că aparatul a indicat pozitiv pentru opiacee (OPI) și metadonă (MTD). Urmare a acestui fapt, acesta a fost condus la sediul INML, ocazie cu care i-au fost prelevate probe biologice.
Din Buletinul de Analiză Toxicologică nr. A 12/195/2021 a I.N.M.L. a rezultat, prin analiza ambelor probe biologice recoltate, că inculpatul a consumat metadonă și morfină, fiind pozitiv pentru metadonă și opioizi.
Probele menționate mai sus se coroborează cu declarația de recunoaștere a faptei comise dată de inculpat în fața instanței de judecată, instanța reținând că, în mod indubitabil, din ansamblul probator, reiese că inculpatul A. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, prin actul de sesizare a instanței în prezentul dosar.
În drept, fapta inculpatului A., care la data de 07.01.2021, orele 02:35, a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe drumurile publice din Municipiul București - Calea x din Mun. București, din direcția str. x către Piața Obor - sub influența unor substanțe psihoactive respectiv metadonă și opiacee, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe", prev. de art. 336 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen., prima instanță a reținut că elementul material este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul sub influența substanțelor psihoactive respectiv metadonă și opiacee.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol la adresa siguranței pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat de către Curte că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., acesta știind că se află sub influența substanțelor psihoactive respectiv metadonă și opiacee, a condus un autoturism pe drumurile publice, acceptând crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, prima instanță a constatat că fapta sesizată există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 15 din C. pen., astfel că, în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., a stabilit în sarcina acestuia o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.
În vederea stabilirii pedepsei aplicabile inculpatului, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în timpul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, a reținut că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, noaptea, pe un bulevard x, aflându-se sub influența substanțelor psihoactive respectiv metadonă și opiacee, acesta putea oricând să fie implicat într-un accident de trafic rutier.
În ceea ce privește circumstanțele personale, Curtea a notat că inculpatul nu are antecedente penale (așa cum rezultă din fișa de cazier), are vârsta de 44 de ani și are un loc de muncă, fiind avocat în cadrul Baroului București.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, infracțiunea de conducerea a unui vehicul sub influența alcoolului se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amenda.
Astfel, constatând că la termenul din data de 27.01.2021 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) și art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de alte probe în afara înscrisurilor în circumstanțiere, Curtea a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin urmare, pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., prima instanță s-a raportat la stabilirea cuantumului sancțiunii la limitele de pedeapsă diminuate, respectiv de la 8 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare.
Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare, orientată spre minimul special pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive este proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina acestuia și cu datele ce caracterizează persoana acestuia.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, prima instanță a reținut dispozițiile art. 91 din C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite criteriile legale prevăzute la art. 91 din C. pen., respectiv există acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât prima instanță are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
În final, a reținut că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ca modalitate de executare a pedepsei este de natură să corecteze conduita inculpatului pe viitor și să înțeleagă consecințele la care se expune în situația în care nu va respecta regulile de conviețuire socială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 28 februarie 2022, în termen legal, inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 9 martie 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizată Completului nr. 2.
Motivele de apel formulate de inculpat, în scris, se referă la temeinicia pedepsei aplicate.
Astfel, în esență, s-a susținut că pedeapsa nu a fost corect individualizată, deoarece instanța de fond nu a dat relevanță și semnificație juridică unor împrejurări favorabile inculpatului referitoare la modul de săvârșire a infracțiunii și mijloacele folosite; gravitatea rezultatului produs și starea concreta de pericol pentru valoarea ocrotita prin incriminarea realizata în cuprinsul art. 336 alin. (2) C. pen. conduita după săvârșirea infracțiunii, contribuția la aflarea adevărului și atitudinea procesuala.
În primul rând, s-a susținut că instanța de fond nu a amintit în cuprinsul hotărârii aspecte relevante, de natura să circumstanțieze săvârșirea faptei și gradul de vinovăție a inculpatului, cum sunt valorile rezultate la analiza probelor biologice și modalitatea, împrejurările în care inculpatul a ajuns să consume substanțele interzise.
Din Buletinul de analiză toxicologică nr. x a rezultat existența unor cantități infime de substanțe interzise, respectiv 0,132 ug/ml methadonă, iar opiacee (heroină) 0, 014 ug/ml. În acest sens, a arătat că existența acestor cantități sunt expresia faptului că inculpatul a consumat cantități foarte mici din substanțele interzise și cu mult timp înainte de efectuarea analizelor (probele fiind predate la laborator la orele 08:00 din data de 07.01.2021).
Apărarea a mai menționat că în ziua precedentă consumase 30 mg methadonă - medicație prescrisă în cazul procedurii de dezintoxicare pe care o urma și heroina în amestec cu tutun, fără precizarea cantității, prin inhalarea fumului.
În Scrisoarea medicală nr. 9/14.01.2021 depusă ca înscris în circumstanțiere, medicul prescriptor a arătat că 30 mg methadonă consumată nu poate să afecteze capacitatea de conducere a autovehiculului, iar, în concret, conform Ordinului nr. 1162/2019, capacitatea de a conduce un autovehicul în timpul unui tratament cu substanțe psihoactive trebuie stabilită de o comisie care se constituie la nivel de sector al municipiului București sau la nivel județean, însă aceste comisii nu s-au constituit până la data emiterii scrisorii medicale, rămânând medicului curant să evalueze existența unui potențial risc al consumului de medicamente care conțin substanțe psihoactive.
În privința cantității de opiacee identificată în organismul inculpatului, valoarea indică un caracter rezidual corespunzător unui metabolit inactiv, cunoscut fiind faptul că un drog ingerat pe orice cale, suferă, la fel ca și alcoolul, un proces de metabolizare, mai lent sau mai accelerat în funcție de particularitățile fiecărui organism.
Pe de altă parte, chiar dacă, teoretic, a existat un potențial pericol de provocare a unui accident rutier de către conducătorul auto care consumase astfel de substanțe, în concret această stare de pericol nu a fost creată, deoarece inculpatul se deplasa la o oră târzie din noapte, în condițiile în care nu există trafic pe Calea x unde a fost oprit, și, probabil, motivul pentru care s-a luat această măsura de către echipajul de poliție, a fost faptul că era singurul participant la trafic în acel moment, nicidecum o conducere contrară regulilor de circulație sau producerea vreunui eveniment rutier.
La aprecierea modalității de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, a solicitat să se aibă în vedere și consecințele condamnării la pedeapsa cu închisoarea asupra exercitării profesiei, consecința fiind aceea de excludere din profesia de avocat fără posibilitatea de a mai exercita această profesie chiar și după reabilitare (art. 14 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat)
Pentru toate argumentele invocate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă corect individualizată considerând că, în raport cu împrejurările comiterii faptei și datele personale ale inculpatului, sunt îndeplinite condițiile pentru condamnarea acestuia, în principal, la pedeapsa cu amenda penală și, în subsidiar, la pedeapsa închisorii în cuantumul minim rezultat în urma reducerii pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 83 și următoarele C. pen., referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
În cursul cercetării judecătorești, în faza procesuală a apelului, la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2022, apelantul inculpat A. a arătat că nu dorește să dea declarație și a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în adresa din 24 februarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Traficului de Droguri, la care a fost atașată copia ordonanței din 6 decembrie 2021 prin care, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 lit. a) și b) C. proc. pen., s-a dispus clasarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală constată următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, Înalta Curte, în urma propriei analize efectuate asupra cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (8) C. proc. pen., constată că aceasta este confirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat în procedura prevăzută de art. 374 alin. (4), art. 375 și 377 C. proc. pen., astfel cum rezultă din declarația dată în fața instanței de fond.
Aceste probe, al căror conținut a fost prezentat de prima instanță și nu au fost contestate de inculpat, dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că, la data de 07.01.2021, în jurul orelor 02:35, inculpatul A. (avocat în cadrul Baroului București) a fost oprit în trafic de către organele de poliție, în timp ce conducea autoturismul marca "x" cu nr. de înmatriculare x, pe Calea x din Mun. București, din direcția str. x către Piața Obor, iar în urma testării cu aparatul Drager pentru droguri, s-a constatat că aparatul a indicat pozitiv pentru opiacee (OPI) și metadonă (MTD), situație în care a fost condus la I.N.M.L. unde a fost examinat clinic și i s-au recoltat probe biologice de sânge și urmă.
Examenul clinic a evidențiat modificări vizibile de comportament, dar și modificări fizice, care sugerau consum de substanțe psihotrope: temporal dezorientat, imprecis în mișcări, prezenta midriază (o dilatare a pupilei care se realizează în urma consumului de droguri), prezenta nistagmus (mișcare necontrolată a ochilor, care se mișcă în sus și în jos, în lateral dreapta și stânga sau în cerc). Examinarea medicală a evidențiat "elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau substanțe psihoactive"
La data de 18.03.2021 a fost atașat la dosarul cauzei Buletinul de Analiză Toxicologică nr. A 12/195/2021 a I.N.M.L. care a confirmat, prin analiza ambelor probe biologice recoltate faptul că, inculpatul a consumat metadonă și morfină, fiind pozitiv pentru metadonă și opioizi.
În drept, în mod corect prima instanță a reținut că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la data de 07.01.2021, orele 02:35, a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe drumurile publice din Municipiul București (Calea x din Mun. București, din direcția str. x către Piața Obor) sub influența unor substanțe psihoactive, respectiv metadonă și opiacee, realizează tipicitatea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., al cărei conținut constitutiv (latură obiectivă și latură subiectivă) a fost prezentat pe larg de prima instanță și nu a fost contestat.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei sub aspectul felului și al cuantumului, contestată de apelantul inculpat în singurul apel declarat în cauză, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost în mod corect realizată de prima instanță prin raportare la limitele de pedeapsă reduse în urma aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni), la gravitatea infracțiunii săvârșite, dar și la periculozitatea inculpatului, astfel cum este prevăzut în dispozițiile art. 74 C. pen.
Individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, însă ea nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 74 C. pen.) înseamnă consacrarea explicită a principiului legalității stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Doar o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni.
Raportând aceste considerații la situația concretă din speță, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social destul de ridicat.
Astfel, pe de o parte, gradul ridicat de pericol social este dat de natura infracțiunii comise, infracțiune de pericol, pentru care sancțiunea intervine fără a fi necesar a se produce și un rezultat. Totodată, infracțiunea comisă de inculpat este și infracțiune obstacol, incriminarea având rolul de a preîntâmpina alte urmări socialmente periculoase.
Pe de altă parte, gradul ridicat de pericol social este dat și de împrejurările și modul de comitere a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv a condus un autovehicul pe un drum public, în interiorul localității București, pe o arteră intens circulată (Calea x), aflându-se sub influența unor substanțe psihoactive. Sub acest ultim aspect este de reținut că, pe lângă metadona prescrisă de medic, așa cum a invocat apelantul inculpat în apărare, și care, în conformitate cu opinia medicală, nu afectează capacitatea de conducere a autovehiculului, acesta a mai consumat și heroină, pusă în evidență de analizele probelor biologice recoltate. Mai mult decât atât, examenul clinic a evidențiat modificări vizibile de comportament, dar și modificări fizice, care sugerau consum de substanțe psihotrope: temporal dezorientat, imprecis în mișcări, prezenta midriază (o dilatare a pupilei care se realizează în urma consumului de droguri), prezenta nistagmus (mișcare necontrolată a ochilor, care se mișcă în sus și în jos, în lateral dreapta și stânga sau în cerc).
Însă, trebuie avută în vedere și împrejurarea că apelantul inculpat a condus pe timp de noapte (în jurul orei 02:35), când circulația rutieră este mai puțin intensă și a fost oprit de organele de poliție la un control de rutină și nu ca urmare a implicării într-un accident de circulație sau a nerespectării regulilor de circulație.
La stabilirea pedepsei, așa cum prevede art. 74 C. pen., trebuie avută în vedere și periculozitatea inculpatului. Or, sub acest aspect, Înalta Curte reține că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, nefiind implicat în niciun conflict cu legea penală, are o profesie (avocat în cadrul Baroului București), vârstă (44 de ani) și o educație (studii superioare-juridice) care-i permit să conștientizeze gravitatea faptei săvârșite și consecințele juridice ce derivă din aceasta, dar mai ales consecințele juridice ce ar deriva din săvârșirea unei noi fapte penale.
Într-adevăr, așa cum a reținut și prima instanță, faptul că inculpatul este de profesie avocat ar fi trebuit să atragă o responsabilizare în plus față de consecințele acțiunilor sale, însă, în același timp, nivelul de instrucție îi permite înțelegerea deplină a consecințelor faptei, reformarea și asumarea unei conduite conforme cu normele de conviețuire socială (penale și extrapenale).
Cu privire la conduita în cursul procesului penal, este de reținut că apelantul inculpat, încă din cursul urmăririi penale, a recunoscut fapta săvârșită, poziție pe care și-a menținut-o și în fața instanței de judecată prin recunoașterea învinuirii, beneficiind de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Având în vedere toate aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de fond s-a orientat la o pedeapsă cu închisoarea (în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea alternativ cu amenda) spre limita minimă prevăzută de lege, astfel cum a fost redusă prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv la pedeapsa de 1 an închisoare (limita minimă fiind de 8 luni închisoare), valorificând și elementele favorabile inculpatului, în contrapondere cu gravitatea faptei. În atare situație, solicitarea apelantului inculpat de aplicare a unei pedepse cu amenda penală este nefondată.
Însă, cât privește individualizarea modalității de executare, Înalta Curte, în dezacord cu instanța de fond, apreciază că amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare corespunde principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului și este de natură a conduce la atingerea dublului scop al pedepsei, preventiv și educativ, constatând, în același timp, îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv art. 83 C. pen., pentru a se dispune această modalitate de individualizare.
Astfel, în speță, pedeapsa stabilită pentru fapta reținută în sarcina inculpatului (pedepsită de lege cu închisoarea de maxim 5 ani) este închisoarea de 1 an, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, fiind necunoscut cu antecedente penale, și-a manifestat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, nu s-a sustras de la urmărire penală și nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, iar Înalta Curte, față de persoana inculpatului, care este integrat în societate, are o ocupație și un nivel de educație (studii superioare juridice) care îi permit să conștientizeze gravitatea faptei săvârșite și mai ales consecințele juridice ce decurg din săvârșirea unei fapte penale, a avut o conduită conformă normelor juridice și sociale înainte de săvârșirea faptei, apreciază că inculpatul are posibilități reale și ridicate de îndreptare, astfel că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În atare situație, Înalta Curte constată îndeplinite atât condițiile pozitive, cât și cele negative stabilite în prevederile art. 83 C. pen. pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea comisă de inculpat, iar aceasta, corespunde principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, fiind totodată de natură a conduce la atingerea dublului scop al pedepsei, preventiv și educativ, astfel că apelul declarat de inculpat sub acest aspect este fondat.
Dacă lipsa de antecedente penale, nivelul de educație, profesia pe care o exercită și atitudinea inculpatului avută pe tot parcursul procesului penal justifică aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea acesteia, natura substanțelor psihoactive sub influența cărora s-a aflat inculpatul și posibilele consecințe ale săvârșirii infracțiunii, sub aspectul stării de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, justifică supravegherea pe viitor a conduitei acestuia în condițiile amânării aplicării pedepsei și a impunerii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 31/F din 22 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
Va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 396 alin. (1), (4) și 10 C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen. va stabili pedeapsa de 1 (un) an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. va amâna aplicarea pedepsei de 1 (un) an închisoare stabilită în sarcina inculpatului A. prin prezenta decizie, pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani, prevăzut de art. 84 C. pen., care se calculează de la data prezentei decizii.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. se comunică Serviciul de probațiune București.
În baza art. 85 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. va trebui să respecte următoarele obligații:
b) să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la una din următoarele două entități: B. sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție Socială Sector 1 București, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă; instituția va fi decisă de consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune București în urma evaluării inițiale a inculpatului, conform art. 404 alin. (3) teza finală C. proc. pen.
c) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București în colaborare cu instituții de comunitate;
În baza art. 86 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. se face de Serviciul de Probațiune București.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 88 alin. (1), (3) și 4 C. pen., va atrage atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligațiilor impuse prin prezenta ori în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancțiunea revocării amânării și dispunerea aplicării și executării pedepsei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea apelului formulat de inculpatul A. vor fi lăsate în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 31/F din 22 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
Desființează în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În baza art. 396 alin. (1), (4) și 10 C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen. stabilește pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. amână aplicarea pedepsei de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatului A. prin prezenta decizie, pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani, prevăzut de art. 84 C. pen., care se calculează de la data prezentei decizii.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune București.
În baza art. 85 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele obligații:
b) să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la una din următoarele două entități: B. sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție Socială Sector 1 București, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă;
c) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București în colaborare cu instituții de comunitate;
În baza art. 86 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. se face de Serviciul de Probațiune București.
În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 88 alin. (1), (3) și 4 C. pen., atrage atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligațiilor impuse prin prezenta ori în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancțiunea revocării amânării și dispunerea aplicării și executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul A. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția inculpatului și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, azi, 24 mai 2022.