ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 823/13.07.2020, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Buftea, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare nr. 392/P/2018/din data de 17.01.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, menținută prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. 7/II/2/2020 din data de 21.02.2020. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel petenta A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 30.09.2020, sub nr. x/2020.

Prin Decizia penală nr. 1208/A din 09.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva încheierii nr. 823 din data de 13.07.2020 a Judecătoriei Buftea, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a arătat că, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (71) este definitivă. Astfel, împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară respinge, ca nefondată, plângerea formulată de o persoană împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, dispuse de către procuror, nu se poate declara nicio cale de atac - apel sau contestație.

Împotriva acestei decizii a declarat o cale de atac intitulată "recurs" și calificată ca apel petenta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și primind termen pentru soluționare la data de 30.03.2021. Examinând apelul declarat, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc.

pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Având în vedere aceste considerații teoretice și raportându-le la cauza de față, Înalta Curte constată că decizia atacată în prezenta cauză a fost pronunțată în calea ordinară de atac a apelului și este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă căii ordinare de atac a apelului. Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentințelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc.

pen., sunt hotărârile judecătorești prin care cauzele sunt soluționate de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza, și, în cazurile expres prevăzute de lege, și împotriva încheierilor. Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată și împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca hotărâri judecătorești prin care se soluționează apelul, recursul în casație și recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac. Având în vedere cele anterior expuse, se constată că, în speță, petenta a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă vreunei căi ordinare de atac; prin urmare, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta A. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta-petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 1208/A din 09.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020. Obligă apelanta-petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2021. GGC - CT