ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4298/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2016 la data de 14.01.2016 reclamantul A., cetățean albanez a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Iași, anularea măsurii dispusă prin Decizia de refuz nr. x emisă la data de 30.12.2015 privind prelungirea dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei, obligarea pârâtei să-i prelungească dreptul de ședere pe teritoriul României și să-i emită permisul de ședere pe o perioadă de 1 an în calitate de membru de familie al unui cetățean român.

Prin Sentința nr. 92 pronunțată la data de 10 mai 2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Iași.

Împotriva Sentinței civile nr. 3523 din 06 octombrie 2017 a declarat recurs reclamantul B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să admită cererea formulată de reclamant.

În susținerea cererii de recurs reclamantul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

În critica sentinței recurate, reclamantul a apreciat că instanța nu a realizat un just echilibru între interesele subsemnatului și interesele statului de control asupra politicii de emigrație.

La data de 11 decembrie 2017, intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Iași a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, și menținerea ca temeinică și legală sentința civilă recurată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. și înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte va anula cererea de recurs, ca netimbrată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Înalta Curte reține că potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recurs se timbrează cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, iar dispozițiile art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță, statuează în mod expres că: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului-reclamant de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Astfel, instanța contată că după primirea cererii de recurs s-a citat recurentul-reclamant cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, sub sancțiunea anulării cererii, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Așa fiind, Înalta Curte constată că până la termenul de judecată de azi, recurentul-reclamant, care a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, nu a respectat cerința impusă de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, situație în raport de care intervine sancțiunea anulării cererii de recurs.

Temeiul legal al soluției instanței

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) și (2), și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant A., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 92 din 10 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2018.

GGC - GV