ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2018

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.04.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR): - anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 4.09.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima data în exploatația apicola din comuna Aluniș, județul Prahova", conform contractului de finanțare x/4.07.2014; - anularea Deciziei nr. 42107/12.11.2015 de soluționare a contestației înregistrata la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x/13.10.2015; - suspendarea executării procesului-verbal pana la soluționarea definitiva a cererii ce are ca obiect anularea actului.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată. Prin aceeași hotărâre a dispus restituirea cauțiunii la data rămânerii definitive a prezentei.

Cererea de recurs Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamanta Întreprindere Individuală - A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate, iar pe fond să se admită cererea de suspendare a a executării a actului administrativ contestat. În motivarea cererii de recurs, reclamanta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării cererii de recurs Înalta Curte, la termenul de judecată din 16 ianuarie 2018 a dispus prin încheiere, suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, deoarece niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la judecarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 31 august 2018, în baza referatului prim grefierului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casației și Justiție, s-a propus fixarea unui termen pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni. La data de 12 septembrie 2018 s-a stabilit prin rezoluție, termen la data de 04 decembrie 2018, pentru verificările privitoare la împlinirea termenului de perimare al cererii, părțile fiind citate ulterior în acest sens . II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând cu prioritate îndeplinirea condițiilor privitoare la perimarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă Întreprindere Individuală - A., Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de șase luni." Cauza a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, prin încheierea din 16 ianuarie 2018, deoarece părțile nu s-au înfățișat la judecarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. De la data suspendării cauzei (16 ianuarie 2018) și până la data împlinirii termenului de perimare (16 iulie 2018), Înalta Curte constată că niciuna din părți, nu a făcut acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea cauzei, potrivit prevederilor art. 417 și art. 418 din C. proc. civ., republicat. Așa fiind, Înalta Curte constată că de la data suspendării cauzei și până la data repunerii cauzei pe rol pentru analiza îndeplinirii condițiilor de perimare a trecut o perioadă mai mare de șase luni. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, și va constata perimat recursul formulat de reclamanta Întreprindere Individuală - A.