ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.04.2016, reclamanta A.- Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25.08.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploatația apicolă din comuna Brebii, județul Prahova", conform contractului de finanțare x/16.12.2013 - încheiat prin P.N.D.R. depus în cadrul GAL Treimea Colinelor Brebii, Aluniș, Vărbilău pe Măsura 411.112;- anularea Deciziei nr. 39583/26.10.2015 de soluționare a contestației înregistrată la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x/2015; suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25.08.2015, până la soluționarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului.

Prin sentința civilă nr. 3746 din 25.11.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea în anulare și cererea de suspendare formulate de reclamanta A.- Întreprindere Individuală, ca nefondate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat două cereri de recurs reclamanta A.- Întreprindere Individuală, una vizând hotărârea dată cererii de suspendare, iar a doua cerere vizând fondul cauzei, fiind invocat (în ambele cereri) motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Având în vedere susținerea din cadrul ședinței de judecată din data de 16 februarie 2018, de nesusținere a recursului declarat împotriva soluției ce se referă la suspendarea actului administrativ atacat, nu vor mai fi expuse susținerile recurentei cu privire la motivele de recurs formulate pe această cerere.

Cu privire la fondul acțiunii, recurenta critică hotărârea atacată cu privire la neregulile constatate în actele administrative atacate, precum și vis-a-vis de aplicarea în cauză a principiului proporționalității în raport de modul în care au fost stabilite în sarcina reclamantei neregulile contestate.

Se susține că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile din Ghidul Solicitantului "Instalarea tinerilor fermieri" Măsura 112, sesiunea 1-29.06.2012, întrucât din compararea acestora cu conținutul declarației beneficiarei, reise faptul că sunt îndeplinite întru totul exigențele impuse prin Ghid. În mod concret, se susține că recurenta-reclamantă a depus alături de cererea de finanțare declarația pe proprie răspundere referitoare la prestarea unei activități specifice cu cel puțin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu peste 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei B.. De asemenea, se arată că și conducătorul fermei apicole unde a lucrat beneficiarul a confirmat această situație de fapt.

Recurenta arată că instanța a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 7 alin. (3) din Ordinul MADR nr. 119/2011 potrivit cărora "În cazul deteriorării stupului, apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup și păstrează același număr de identificare". Se suține și încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (3) și art. 5 alin. (5) din Ordinul MADR nr. 119/2011, întrucât aceste dispoziții legale confirmă și susțin convingerea în sensul că numărul de ordine al stupului aparține familiei de albine existente în acesta.

Recurenta critică soluția instanței de fond și cu privire la neregula constând în faptul că nu s-a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producție, modernizare și dezvoltare a fermei sale apicole, susținând că dispozițiile legale obligă beneficiarul să facă dovada că cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost învestit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației apicole.

Recurenta critică soluția instanței de fond și cu privire interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor din Ghidul Solicitantului referitoare la definirea noțiunii de "conducător de exploatație", arătând că potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, beneficiarul în calitate de conducător de exploatație coordonează activitatea din ferma sa având posibilitatea să delege îndeplinirea uneia sau mai multor activități și servicii specifice unei sau mai multor persoane. Se susține că beneficiarul a împuternicit pe B. să o reprezinte în fața autorităților publice cu privire la anumite activități auxiliare proiectului de finanțare și cu privire la care legiuitorul a prevăzut posibilitatea conducătorului de exploatație să fie sprijinit sau substituit.

O altă critică adusă hotărârii atacate se referă la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 17 și art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13.07.2017 și 02.11.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18.01.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările cauzei, în raport cu sentința pronunțată și motivele de recurs formulate, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale aplicabile cauzei, motiv pentru care hotărârea atacată va fi menținută ca legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu privire la prima critică a recurentei, în legătură cu neregula privind nerespectarea condiției de eligibilitate pentru finanțarea din M112, constând în aceea ca solicitantul nu ar fi lucrat mai mult de 50% din timpul sau de lucru în cadrul fermei cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, se reține că în mod corect au fost interpretate de către instanța de fond dispozițiile din Ghidul Solicitantului pentru accesarea Măsurii 112 aplicabil la data depunerii cererii de finanțare a reclamantei. Astfel, dispozițiile din ghidul mai sus arătat prevăd pentru îndeplinirea acestui criteriu de eligibilitate, prezentarea fie a "documentului (carte de muncă sau adeverința de la locul de muncă) care atestă faptul că solicitantul a desfășurat activități în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul de lucru cu cel puțin 12 luni, înaintea instalării sale pe cont propriu", fie a "Declarației pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier și că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu (...)".

Or, declarația prezentată de recurenta-reclamantă și declarația beneficiarei arătată de recurentă în susținerea îndeplinirii acestui criteriu, fac dovada prestării certe a 50% din timpul de lucru cu cel puțin 12 luni, înaintea instalării sale pe cont propriu, or condiția Ghidului cerea ca desfășurarea activității să depășească această valoare. Ca atare, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu a fost îndeplinită această cerință.

Nici critica privind interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 7 alin. (1),(3) și art. 5 alin. (5) din Ordinul MADR nr. 119/2011 nu poate fi primită de instanța de control judiciar, având în vedere dispozițiile mai sus arătate, în conformitate cu care singurul temei pentru schimbarea stupului este cel de la art. 7 alin. (3), respectiv deteriorarea stupului. În aceste condiții, operațiunile de curățenie, pe care susține recurenta că le-a făcut, nu justifică mutarea definitivă a familiilor de albine și implicit a plăcuțelor de identificare în/pe alte cutii de stupi.

Instanța de control judiciar reține că în mod corect instanța de fond a constatat că reclamanta nu a respectat nici condiția ca vopseaua folosită la imprimare să fie rezistentă la umiditate și la temperaturi extreme ale mediului ambiant, iar înscrisurile să nu poată fi îndepărtate prin spălare cu apă, detergenți, substanțe pentru igienizarea stupilor sau substanțe dizolvante/solvante ori prin ștergere cu hârtie abraziva, întrucât plăcuțele de identificare a stupilor recurentei, așa cum au fost constatate de organul de control, sunt confecționate din hârtie laminată, ce poate fi ușor distrusă sau refăcută și reutilizată.

Înalta Curte reține că nu poate fi acceptată de instanța de control judiciar critica adusă sentinței atacate în legătură cu reținerea neregulii privind nedovedirea folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producție, modernizare și dezvoltare a fermei sale apicole, cu argumentul recurentei că dispozițiile legale obligă beneficiarul să facă dovada că cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost învestit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației apicole, întrucât Înalta Curte constată că neregula reținută de pârâtă este aceea că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația utilizării întregului sprijin financiar primit strict în scopurile prevăzute prin proiect, raportat la suma de 42.722,54 RON, ce a fost retrasă prin rețeaua ATM.

Astfel, este evident că neregula constatată nu se referă la faptul că beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, ci se referă la faptul că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., recurenta-reclamantă nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri. Prin urmare, toate argumentele reclamantei în sensul că a folosit mai mult de 30% în scopul proiectului, nu au relevanță, cât timp i se impută folosirea în alt scop decât cel al realizării proiectului a unei sume primite prin finanțare. Mai mult, Înalta Curte reține că recurenta nu a combătut în niciun fel cele reținute de instanța de fond cu privire la acest aspect.

Nici critica recurentei cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor din Ghidul Solicitantului referitoare la definirea noțiunii de "conducător de exploatație", cu referire la faptul că legiuitorul a prevăzut posibilitatea conducătorului de exploatație să fie sprijinit sau substituit, nu poate fi acceptată de această instanță, având în vedere că potrivit acestor dispoziții "Conducătorul exploatației este acea persoană care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi: persoană fizică sau acționar și administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea planului de afaceri propus prin proiect.

Or, rezultă cu evidență că beneficiarul finanțării este obligat să demonstreze că el coordonează efectiv activitatea în cadrul exploatației apicole și tocmai această obligație beneficiarul nu a fost în măsură să o demonstreze, atâta timp cât rezultă din actele dosarului că reclamanta are un alt loc de muncă cu normă întreagă la o altă societate și a mandatat o altă persoană să se ocupe de exploatație.

Înalta Curte reține ca nefondată și critica referitoare la nerespectarea principiului proporționalității, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a dovedit respectarea cerințelor stricte ale contractului de finanțare, precum și a faptului că folosit în jur de 40% din suma acordată cu titlu de finanțare fără dovedirea modului de folosire a acestei sume în interesul solicitat.

Principiul proporționalității presupune că orice măsură adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului.

Valoarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabilește prin aplicarea principiului proporționalității, însă în cauza dedusă judecății neregula constatată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate și menționate indică nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate și selecție.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. Întreprindere Individuală împotriva sentinței civile nr. 3746 din 25.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.