ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3500/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală "A." a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale următoarele:

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28 septembrie 2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploatația apicolă din comuna Vărbilău, județul Prahova", conform Contractului de finanțare x din 2 decembrie 2013;

- anularea Deciziei nr. 44429 din 27 noiembrie 2015 de soluționare a contestației înregistrată la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x din 30 octombrie 2015;

- suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28 septembrie 2015, până la soluționarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2998 din 12 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală "A.", în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiunii de 4.320 RON achitată cu recipisa B. seria x nr. x din 20 septembrie 2016 către reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că eligibilitatea proiectelor derulate în scopul accesării sprijinului financiar potrivit Măsurii 112 este condiționată, în primul rând de vârsta solicitantului, care nu trebuie să depășească 40 ani. În cauza de față este probat elementul obiectiv pentru a se reține crearea condițiilor artificiale, rezultând că nu reclamantul A. este beneficiarul schemei de ajutor FEADR ci tatăl acestuia, C.. O astfel de concluzie rezultă atât din faptul că cererea de finanțare nu este semnată de reclamant, ci de către C. după cum și facturile de achiziție a 70 familii albine și declarația pe propria răspundere a solicitantului cu privire la apartenența la o familie de fermier sunt semnate de către C..

În plus, este de observat că, deși contractul de finanțare în discuție a fost încheiat la 2 decembrie 2013, reclamantul A. s-a încadrat la Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Ioan" din municipiul București, cu contract individual de muncă-normă întreagă, contract încheiat la 8 decembrie 2013, fiind mai mult decât rezonabilă convingerea instanței în sensul că nu reclamantul întreține exploatația agricolă ci tatăl acestuia, distanța semnificativă între locul de muncă al reclamantului și locația stupinei și specificul muncii desfășurate de reclamant nepermițând prezența acestuia în vederea desfășurării activității de îngrijire a stupinei, cu atât mai mult cu cât, așa cum a arătat pârâta prin întâmpinare, activitatea agricolă derulată presupune deplasarea periodică în pastoral.

Se mai arată că, în ceea ce privește argumentul reclamantului, în sensul că legislația de referință nu-i interzice întreprinderii individuale încadrarea unor terțe persoane cu contract individual de muncă, instanța a reținut caracterul principial corect al afirmației numai prin raportare la prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, care permite întreprinzătorului să angajeze terți, însă nu a fost probat faptul că C. este încadrat cu contract individual de muncă al întreprinderii reclamante și, în cel de al doilea rând, trebuie subliniat faptul că o astfel de posibilitate trebuie analizată din perspectiva scopului și a obiectivului Măsurii 112 din PNDR.

Prin urmare, este corectă afirmația pârâtei, în sensul că legea nu exclude posibilitatea încadrării unor terțe persoane cu contract individual de muncă, dar o astfel de posibilitate trebuie să urmărească numai sprijinirea beneficiarului și nu substituirea în tot a acestuia, context în care solicitantul și-ar pierde calitatea de conducător al exploatației și implicit pe aceea de subiect eligibil al schemei de ajutor.

Curtea a mai dedus și existența elementului subiectiv, acesta fiind reprezentat de intenția de însușire a finanțării nerambursabile prin prezentarea unor elemente nereale, cu privire la îndeplinirea condiției de eligibilitate. În cauză a fost dovedită de către pârâtă crearea condițiilor artificiale în vederea accesării sprijinului financiar în temeiul măsurii 112 din PNDR, astfel că procesul-verbal de constatare a neregulii este legal și temeinic.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului proporționalității, Curtea a reamintit prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, potrivit cărora nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală "A.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele:

- motivarea hotărârii judecătorești recurate este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor Ghidului Solicitantului referitoare la definirea noțiunii de "conducător de exploatație" ca fiind "acea persoană care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi persoana fizică sau acționar și administrator unic)." Potrivit dispozițiilor Ghidului Solicitantului și art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, beneficiarul în calitate de conducător de exploatație coordonează activitatea din ferma sa având posibilitatea să delege îndeplinirea uneia sau mai multor activități și servicii specifice unei sau mai multor persoane. Aceste dispoziții permit ca șeful exploatației apicole nu numai să fie susținut în activitatea sa de alte persoane ci chiar să încheie contracte individuale de muncă cu acestea. În opinia noastră, înțelesul pe care legiuitorul a dorit să il atribuie conducătorului de exploatație vizează acea persoană care administrează și gestionează activitatea apicolă, care suportă și își asumă consecințele juridice manageriale și financiare ale modului în care activitatea apicolă se desfășoară sub coordonarea sa. - o altă critică a hotărârii recurate o reprezintă interpretarea și aplicarea în mod greșit a dispozițiilor art. 17 și art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Instanța de judecată, constatând în speță existența condițiilor artificiale cu consecința obținerii unui avantaj financiar necuvenit, a reținut respectarea principiului proporționalității.

Soluționând cauza prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, între Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă și A. Întreprindere Individuală, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x din 2 decembrie 2013, având ca obiect acordarea finanțării Proiectului intitulat:

"Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploatația apicolă din comuna Vărbilău, Județul Prahova".

Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri" se încadrează în Axa I "Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier" și are ca obiective generale: îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă; îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură.

Obiectivele specifice ale măsurii se referă la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiectivele operaționale se referă la creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții.

Sprijinul acordat în cadrul măsurii are ca scop dezvoltarea exploatațiilor agricole, care produc în principal produse agricole vegetale și animale (materie primă) pentru consum uman și hrana animalelor.

În urma unei suspiciuni de neregulă, intimata pârâtă a efectuat un control la sediul beneficiarului, aspectele constatate fiind consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței nr. x din 29 septembrie 2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 74.667,60 RON. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a reținut că:

- proiectul este afectat de condiții artificiale, adevăratul beneficiar al finanțării și cel care derulează activitatea finanțată fiind dl. C. și nu dl. A., cel în numele căruia s-a depus cererea de finanțare;

- proiectul a fost depus în numele lui A. întrucât acesta îndeplinea criteriile de eligibilitate legate de vârstă, spre deosebire de tatăl acestuia care nu ar fi fost eligibil;

- persoana care se ocupă de implementarea proiectului finanțat din FEADR pe M 112 este în fapt dl. C. și nu dl. A., cel în numele căruia s-a depus cererea de finanțare. Cu privire la eligibilitatea lui C. pentru accesarea finanțării nerambursabile în cadrul M 112 se precizează că acesta avea vârsta de 52 de ani la data depunerii cererii de finanțare în numele fiului său, fapt ce nu-i permitea obținerea finanțării, aceasta fiind destinată tinerilor cu vârsta mai mică de 40 de ani la data depunerii cererii de finanțare. Reprezentantul legal în cadrul acestui proiect are un loc de muncă cu normă întreagă încă din data de 1 ianuarie 2014, poziție deținută neîntrerupt cel puțin până la data emiterii răspunsului Inspecției Muncii amintit mai sus.

- solicitantul a indus în eroare AFIR (APDRP - la data depunerii cererii de finanțare) solicitând finanțare nerambursabilă pentru îndeplinirea obiectivelor M 112 - Instalarea tinerilor fermieri, obiective care în fapt nu vor fi îndeplinite având în vedere că persoana în numele căreia s-a solicitat finanțarea nu derulează activitatea finanțată, aceasta fiind îndeplinită de o persoană care nu se încadrează în limita de vârstă impusă de fișa măsurii 112;

- documentele depuse de solicitant cu privire la proveniența familiilor de albine sunt în contradicție cu mențiunile medicului veterinar D., în ceea ce privește data vânzării familiilor de albine către solicitant și, implicit, preluarea exploataților de la cedenți;

- beneficiarul utilizează în continuare documente de identificare emise pe numele persoanei fizice chiar și după autorizarea ca Î.I., nerespectând prevederile Legii nr. 383/2013 și a Ord. MADR nr. 119/2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor în ceea ce privește detaliile ce trebuie înscrise pe panoul de identificare a stupinei;

- s-a constatat existența unor indicii de fraudă cu privire la autenticitatea semnăturilor aplicate cererii de finanțare și documentelor cuprinse în aceasta. În acest sens, echipa de verificare din cadrul DCA are suspiciunea că semnăturile existente pe documentele cuprinse în cererea de finanțare sunt aplicate de dl. C. și nu de cel în numele căruia s-a depus cererea de finanțare respectiv A..

- beneficiarul nu face dovada respectării prevederilor Legii nr. 383/2013 a apiculturii, netransmițând AFIR, conform solicitării acesteia ("documentele de mișcare a stupinei de la înființare și până în prezent"), documentele (ordine de deplasare) referitoare la întreaga activitate de deplasare a stupilor;

- s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 2 lit. b) din Ord. MADR nr. 119/2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor;

Împotriva Procesului Verbal de constatare nr. 35696 din 29 septembrie 2015, beneficiarul a formulat contestație, care a fost soluționată în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 44429 din 27 noiembrie 2015, emisă de AFIR.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susținere se referă la faptul că motivarea hotărârii judecătorești recurate este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor Ghidului Solicitantului referitoare la definirea noțiunii de "conducător de exploatație" ca fiind "acea persoană care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi persoana fizică sau acționar și administrator unic)." Potrivit dispozițiilor Ghidului Solicitantului și art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, beneficiarul în calitate de conducător de exploatație coordonează activitatea din ferma sa având posibilitatea să delege îndeplinirea uneia sau mai multor activități și servicii specifice unei sau mai multor persoane. Aceste dispoziții permit ca șeful exploatației apicole nu numai să fie susținut în activitatea sa de alte persoane ci chiar să încheie contracte individuale de muncă cu acestea.

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Conform unei jurisprudențe constante a CJUE, între care și decizia pronunțată în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD vs. Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03).

S-a mai arătat că, în primul rând, în ceea ce privește elementul obiectiv, trebuie amintit că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute "pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă [...] și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale".

În al doilea rând, în ceea ce privește elementul subiectiv, revine instanței naționale sarcina să stabilească conținutul și semnificația reale ale cererii de finanțare în litigiu (Halifax și alții, C-255/02). Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coliziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte (Hotărârea Vonk Dairy Products, punctul 33).

În concluzie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În acest context, motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente subiective, obiective și de coordonare care, corelate între ele, conduc la concluzia că beneficiarul real al proiectului nu este domnul A. ci tatăl acestuia, domnul C., care a creat artificial condițiile necesare obținerii ajutorului financiar nerambursabil. Potrivit Ghidului Solicitantului, conducătorul exploatației este "acea persoană care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi: persoană fizică sau acționar și administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea în mod efectiv și personal de implementarea planului de afaceri propus prin proiect. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate:

"Pentru organizarea și exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terțe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii, și poate colabora cu alte PFA, cu alți întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanți ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activități economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secțiuni." Față de situația de fapt prezentată mai sus și de dispozițiile legale citate, Înalta Curte constată, așa cum a reținut corect și instanța de fond, că nu este îngrădit dreptul tânărului fermier de a angaja persoane care îl pot susține în îndeplinirea activităților necesare fermei, atâta timp cât în speță nu există dovezi cu privire la existența unor raporturi de muncă desfășurate conform prevederilor legale. Singurul document care îi conferă domnului C. anumite drepturi, iar nu autoritate exclusivă asupra proiectului finanțat, este Procura nr. 2473 din 28 iunie 2013 încheiată între domnul A. și C. prin care acesta de urmă este împuternicit de beneficiar să-l reprezinte cu depline puteri la bancă, primărie, DSVSA, APIA, E., APDRP, ONRC, precum și în fața tuturor persoanelor fizice, juridice sau autorități privind proiectul pentru accesarea fondurilor nerambursabile 112. Or, prevederile legale fac referire la angajarea unor terțe persoane care să-l poată susține pe tânărul fermier în organizarea și exploatarea întreprinderii sale, iar nu la o persoană care să-i preia tânărului fermier toate activitățile. Or, scopul întreprinderii individuale, ca și al Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", este tocmai îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol dar și creșterea numărului de tineri agricultori, mai ales că pentru aceste obiective asumate beneficiarul a primit o finanțare nerambursabila de 74.667,60 RON. Cea de a doua critică a recurentului vizează interpretarea și aplicarea în mod greșit a dispozițiilor art. 17 și art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Instanța de judecată, constatând în speță existența condițiilor artificiale cu consecința obținerii unui avantaj financiar necuvenit, a reținut respectarea principiului proporționalității. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, "În aplicarea prevederilor alin. (1) și având în vedere principiul proporționalității, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel." Conform art. 17 din același act normativ, "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia." Pentru argumentele deja pe larg înfățișate mai sus, în cauză fiind în mod judicios menținute actele administrative atacate, care au constatat existența unei nereguli, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate susținerile recurentei-reclamante vizând greșita interpretare dată dispozițiilor privind principiul proporționalității. Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv." Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor și sancțiunilor administrative pe care le consideră necesare și adecvate scopului propus, în funcție de variate elemente, precum, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei nu se poate reține că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporționalității, consacrat în legislația națională și europeană și în jurisprudența CJUE. Mai mult decât atât, conform prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva Sentinței civile nr. 2998 din 12 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - LM