ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2020

Ședința publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.04.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. - Apicultura - Întreprindere Individuală a chemat în judecată pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25.08.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploatația apicolă din comuna Brebu, Județ Prahova" conform Contractului de finanțare x/16.04.2014; anularea Deciziei nr. 40240/29.10.2015 de soluționare a contestației; suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 25.08.2015, până la soluționarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului.

Prin sentința civilă nr. 980/2017 din 21 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. - Apicultura - Întreprindere Individuală invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, însă soluția pronunțată este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor legale în materie.

Cu privire la prima neregulă a precizat că cererea de finanțare a fost însoțită de verificarea concordanței documentelor prezentate, realizată de un expert al Serviciului Verificare Cereri de Finanțare din cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, expert care a constatat îndeplinită această condiție. Astfel, în dreptul rubricii "Document care atestă faptul că solicitantul a desfășurat activități în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul de lucru cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu", expertul a bifat căsuța "Nu este cazul", iar în dreptul rubricii "Declarație pe proprie răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier și că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu", expertul a bifat căsuța corespunzătoare îndeplinirii acestei condiții de eligibilitate. În concluzie, beneficiarul a depus toate actele solicitate de expertul evaluator la momentul depunerii cererii de finanțare, acesta le-a verificat, dovada fiind chiar mențiunile făcute personal în sensul celor precizate mai sus și, ca urmare a verificării tuturor înscrisurilor solicitate, expertul a constatat că sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate și a aprobat cererea de finanțare.

Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la critica acestei prime nereguli din perspectiva argumentelor anterior menționate, hotărârea fiind dată cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Deși instanța se raportează la dispozițiile legale aplicabile în materie - Ghidul solicitantului în vigoare la acel moment, nici măcar nu amintește care a fost critica reclamantei privind această neregulă.

În ce privește solicitarea de a se lua act de faptul că Ghidul solicitantului nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar această situație constituie un motiv de nelegalitate a acestuia, instanța de fond nu s-a pronunțat. Deși a arătat în cuprinsul considerentelor care ar fi motivul pentru care această cerere este neîntemeiată, a omis să se pronunțe în vreun mod.

Referitor la neregula constând în nerespectarea Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011 în privința reutilizării plăcuțelor de identificare a stupilor, recurenta a susținut că instanța a interpretat și aplicat în mod greșit disp. art. 7 alin. (3) din acest ordin, a încălcat disp. art. 5 alin. (5) din ordin, sens în care a făcut trimitere și la disp. art. 7 alin. (1) din ordin, toate aceste dispoziții legale susținând convingerea recurentei că numărul de ordine al stupului aparține familiei de albine existente în acesta.

Potrivit ordinului sus invocat, plăcuța de identificare a stupilor reprezintă mijlocul oficial de identificare a stupilor/aplicat pe aceștia și pe care se înscrie codul unic de identificare a familiei de albine. Plăcuțele de identificare nu trebuie să fie reutilizabile, întrucât pe acestea sunt ștanțate/imprimate codurile de identificare ale fiecărei familii de albine, coduri/care, prin modalitatea în care sunt imprimate/vopsite, nu trebuie să fie șterse și rescrise (numărul de identificare este unic la nivel național). Cu alte cuvinte, reutilizarea nu se referă la atașarea plăcuțelor pe alte cutii/stupi, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuțe.

În privința neregulii constând în faptul că beneficiara nu face dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producție, modernizare și dezvoltare a fermei sale apicole, recurenta susține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, incidente fiind disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, instanța reține, pe de o parte, că neregula nu se referă la faptul că beneficiara nu ar fi demonstrat că cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, iar, pe de altă parte, că pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar acordat, aceasta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul asumat prin proiectul finanțat. Instanța, deși confirmă obligația reclamantei de a face dovada utilizării într-un procent de 30% a sprijinului financiar acordat până la acest moment, respectiv prima tranșă, constată legal întocmit procesul-verbal contestat prin care se reține neregula că nu a făcut dovada utilizării sprijinului financiar acordat în întregime în scopul proiectului.

Motivarea hotărârii recurate sub aspectul neregulii că reprezentantul beneficiarei nu și-ar desfășura activitatea și nu ar coordona activitatea în cadrul exploatației sale apicole este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor Ghidului solicitantului referitoare la definirea noțiunii de "conducător de exploatație" ca fiind acea persoană care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi: persoana fizică sau acționar și administrator unic).

Potrivit Ghidului solicitantului și art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, beneficiarul, în calitate de conducător de exploatație, coordonează activitatea din ferma sa având posibilitatea să delege îndeplinirea uneia sau mai multor activități și servicii specifice uneia sau mai multor persoane. Dispozițiile anterior menționate permit ca șeful exploatației apicole nu numai să fie susținut în activitatea sa de alte persoane, ci chiar să încheie contracte individuale de muncă cu acestea. Înțelesul pe care legiuitorul a dorit să-l atribuie conducătorului de exploatație vizează acea persoană care administrează și gestionează activitatea apicolă, care suportă și își asumă consecințele juridice, manageriale și financiare ale modului în care activitatea apicolă se desfășoară sub coordonarea sa. Sub acest aspect, precizează că toate actele administrative, financiar-contabile au fost întocmite de beneficiară sau au privit-o în mod direct. Cu privire la această neregulă, hotărârea instanței de fond este rezultatul interpretării greșite a disp. art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, incidente fiind disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar și cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivele hotărârii fiind contradictorii întrucât, deși inițial instanța confirmă posibilitatea reprezentantului beneficiarei de a delega anumite atribuții apicole către una sau mai multe persoane, reține o concluzie în totală contradicție: "... prin urmare, prestarea activităților proiectului nu se poate face preponderent cu caracter sezonier sau prin alte persoane, scopul acordării finanțării fiind acela de a finanța chiar persoana ce a fost verificată la momentul acordării finanțării."

O altă critică adusă hotărârii recurate o reprezintă interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 17 și art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporționalității incident la constatarea unei nereguli și stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli.

Astfel, din perspectiva neregulii constând în aceea că beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar nerambursabil pentru producția, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole, instanța a plecat de la o falsă premisă, aceea că beneficiarul este ținut să facă dovada folosirii întregului sprijin financiar primit în activitatea de modernizare și dezvoltare a fermei sale apicole. Pentru a aprecia în acest sens, instanța a ignorat prevederile art. 3 alin. (4) din C1.1L - M112 Anexă la contractul de finanțare - Prevederi Generale în conformitate cu care: "Beneficiarul trebuie să demonstreze că cel puțin 30% din valoarea sprijinului acordat de către Autoritatea Contractantă îi investește pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizării și dezvoltării exploatației agricole."

Sub acest aspect, instanța a reținut că din suma încasată, beneficiara a cheltuit 28.642 RON pentru materiale necesare desfășurării activității apicole, iar pentru suma de 24.969,74 RON nu a prezentat documente justificative privind modul de utilizare. Din acest punct de vedere, instanța nu numai că a greșit constatând în sarcina beneficiarei neregula vizând nedovedirea folosirii integrale a sprijinului financiar acordat, dar a respins și critica referitoare la obligația pârâtei de a aplica principiul proporționalității încălcând prevederile art. 17 și art. 6 alin. (4) din O.U.G.. nr. 66/2011.

Intimata pârâtă A.F.I.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând, în esență, că instanța de fond a prezentat motivele pentru care a respins acțiunea, analizând fiecare dintre aspectele invocate de reclamantă ca temei al nelegalității actelor administrative atacate, precum și actele depuse de ambele părți.

Faptul că reclamantul este domiciliat în București, angajat al altei societăți comerciale în baza unui contract cu normă întreagă, înregistrat la Inspecția Muncii, și a "împuternicit" o altă persoană care să îl reprezinte demonstrează că și-a delegat în fapt funcția de administrare și coordonare a activităților în cadrul proiectului către o altă persoană, fiind în imposibilitatea de a desfășura personal aceste activități, aspect care contravine scopului și obiectivelor Măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri. În condițiile în care funcțiile de administrare și coordonare a activităților sunt delegate către alte persoane (fie acestea și membri de familie ai beneficiarului), este evident că se eludează scopul esențial pentru care a fost acordată finanțarea.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, din cuprinsul Declarației pe proprie răspundere a beneficiarului, depusă la A.F.I.R., la data depunerii cererii de finanțare (în care a afirmat că a lucrat în cadrul fermei 4 ore pe zi anterior instalării pe cont propriu în cadrul fermei), rezultă că nu este respectat criteriul de eligibilitate în cauză, întrucât 4 ore pe zi reprezintă doar 50% din timpul de lucru, iar nu peste 50% din timpul de lucru.

Obligația beneficiarei de a respecta criteriile de eligibilitate subzistă pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanțare încheiat cu A.F.I.R. și nu doar anterior semnării lui, beneficiara fiind supusă controlului în vederea verificării respectării condițiilor de valabilitate, pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Cu privire la cea de-a doua neregulă a invocat constatarea că plăcuțele de identificare a stupilor sunt reutilizate, fiind încălcate astfel prevederile legale prin refolosirea plăcuțelor de identificare a familiilor de albine, ce au fost montate pe lăzi de stupi diferite. Apreciază că operațiunile de curățenie invocate nu justifică mutarea definitivă a familiilor de albine și, implicit, a plăcuțelor de identificare în/pe alte cutii de stupi.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizând folosirea sprijinului financiar contrar prevederilor din Planul de afaceri, a precizat că reclamantei îi revine obligația de a demonstra utilizarea sumei în scopul realizării activităților prevăzute în cadrul proiectului și de a oferi justificări legale cu privire la modalitatea de utilizare a sumei respective, or, beneficiarul nu a putut face dovada, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri. Acest plan reprezintă un document elaborat și prezentat de solicitant (beneficiar), care cuprinde activități pe care acesta și le propune, angajându-se să le efectueze, activități ce devin condiții obligatorii odată cu obținerea sprijinului financiar nerambursabil, pe toată perioada contractului de finanțare.

În ceea ce privește condiția utilizării integrale de beneficiar a sprijinului financiar, strict în scopul pentru care a fost acordată finanțarea, menționează că analizând plățile efectuate cu cardul contului respectiv se observă că majoritatea sunt plăți făcute în benzinării pentru combustibil, în supermarketuri pentru cumpărături diverse și alte cheltuieli care nu au legătură cu activitatea din exploatația apicolă deținută.

În măsura în care beneficiarul ar fi îndeplinit în mod corect și riguros obligațiile legale asumate prin contractul de finanțare și ar fi utilizat sumele acordate în strictă conformitate cu scopul Proiectului, numai în această situație ar fi putut invoca faptul că perioada de implementare a Proiectului nu a fost încheiată. Pentru a putea demonstra buna credință, sumele de bani acordate cu titlu de finanțare beneficiarului, neutilizate până în prezent, ar fi trebuit să se regăsească în contul de proiect. Această condiție însă nu a fost îndeplinită, iar reclamanta nu a putut face dovada că a utilizat suma retrasă din contul de proiect în conformitate cu obiectivele proiectului.

Intimata a mai apreciat că susținerile referitoare la momentul până la care beneficiarul poate justifica utilizarea ajutorului financiar nerambursabil și îndeplinirea Planului de afaceri sunt nerelevante, întrucât beneficiarul trebuia să poată demonstra pentru orice sumă cheltuită din sprijinul financiar primit că a fost utilizată în scopul proiectului, respectiv în scopul îndeplinirii obiectivelor din Planul de afaceri.

Cu privire la neregula potrivit căreia reprezentantul beneficiarei nu și-ar desfășura activitatea și nu ar coordona activitatea în cadrul exploatației sale apicole, menționează că finanțarea nerambursabilă acordată beneficiarilor în cadrul Măsurii 112 este condiționată de obligația corelativă a acestora de a avea domiciliul permanent în mediul rural (la sediul exploatației agricole), precum și de a desfășura și coordona în mod real, efectiv și cuantificabil activitatea în cadrul exploatației agricole. Or, beneficiarul finanțării nu a fost în măsură să demonstreze îndeplinirea cumulativă a cerințelor anterior menționate. Reclamantul nu demonstrează că se ocupă în mod direct de activitatea desfășurată în exploatația apicolă pentru care a beneficiat de sprijinul financiar, locuind de fapt în București unde este angajat cu normă întreagă, la o altă societate comercială.

Cu privire la principiul proporționalității susține că aplicarea acestuia se face prin raportare la neregulile constatate, care afectează întreg proiectul asumat de beneficiară, făcând referire și la adresa Comisiei Europene - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011 care recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanțare nerambursabilă, în cazul în care neregula afectează proiectul în proporție de mai mult de 50% și chiar și într-un procent mai mic, în cazul în care se dovedește că s-au creat condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă.

Intimata a invocat prevederile art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, Titlul II din Regulamentul CE nr. 2988/1995 - art. 4 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 5 alin. (1) susținând că în stabilirea sancțiunilor administrative, în cazul identificării de elemente ce conduc la concluzia că nu s-au respectat prevederile legale și contractuale stabilite prin Planul de afaceri asumat, principiul proporționalității nu poate fi aplicat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:

Între A.F.I.R., în calitate de autoritate contractantă, și A. - Apicultura - Întreprindere Individuală, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare x/16.04.2014 având ca obiect acordarea finanțării Proiectului intitulat: "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploatația apicolă din comuna Brebu, Județul Prahova", într-un cuantum de 89.420 RON (20.000 euro).

Valoarea finanțării nerambursabile este în echivalentul a 20.000 euro, plătibili în 2 tranșe: prima tranșă de maximum 12.000 euro, echivalentul a maxim 53.652 RON reprezentând 60% din valoarea finanțării, la data semnării contractului de finanțare; a doua tranșă de maximum 8.000 euro, echivalentul a maxim 35.768 RON reprezentând 40% din valoarea finanțării, în termen de cel mult 33 luni de la data semnării contractului, condiționat de îndeplinirea tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare. Autoritatea a efectuat plata tranșei I în sumă de 53.652 RON.

În baza scrisorii de misiune nr. 11784/01.04.2015 s-a procedat la verificarea proiectelor contractate, depuse pe măsura M 112 (apicultura) GAL Treimea Colimelor Brebu-Aluniș-Varbilau finanțate prin program FEADR. Verificările s-au efectuat în perioada: 02.04.2015-26.08.2015, în satul Podu Cheii, comuna Brebu, fără participarea reprezentantului legal al reclamantei.

În data de 02.04.2015, anterior depunerii cererii de plată pentru a doua tranșă, a avut loc încă un control din partea A.F.I.R. - Direcția Control și Antifraudă în urma căruia a fost încheiat procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare contestat în prezenta cauză. Potrivit prevederilor de la Capitolul 8 - Concluziile activității de verificare, neregulile constatate au fost: neîndeplinirea condiției de eligibilitate pentru finanțarea din M 112 referitoare timpul de lucru în care beneficiarul a lucrat anterior instalării sale pe cont propriu; nerespectarea prevederilor Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011 în ceea ce privește reutilizarea plăcuțelor de identificare a stupilor; nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri cu privire la folosirea sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producția, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole; reprezentantul beneficiarei nu își desfășoară și nu coordonează activitatea în cadrul exploatației apicole pentru care a primit sprijin financiar, acesta având un alt loc de muncă într-o altă societate comercială. De asemenea, se reține că acesta nu a fost prezent la momentul desfășurării controlului și că o parte din actele întocmite nu au fost semnate de reprezentantul beneficiarei.

Echipa de verificare a stabilit recuperarea integrală a ajutorului financiar acordat, a primei tranșe de plată în valoare de 53.652 RON, reprezentând echivalentul a 12.000 euro, și a propus, totodată, măsura rezilierii contractului de finanțare în considerentul pretinselor nereguli enumerate mai sus.

Împotriva respectivului titlu de creanță reclamanta a formulat în termen legal contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 40240/29.10.2015.

Instanța de fond a respins acțiunea prin care reclamanta a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației și a procesului-verbal de nereguli, expunând pentru fiecare neregulă argumentele pentru care consideră că aceste acte administrative sunt legale.

Primul motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. referitor la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare nu poate fi reținut, întrucât sentința recurată corespunde exigențelor reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în sensul că instanța de fond a prezentat argumentele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, raționamentul juridic expus de instanță susținând această soluție, astfel cum va rezulta din considerentele pe care instanța de control judiciar le va expune cu ocazia analizării criticilor formulate de recurentă cu privire la fiecare neregulă care a fost apreciată de prima instanță ca fiind corect reținută.

Prima neregulă are ca obiect neîndeplinirea condiției de eligibilitate constând în aceea că solicitantul nu ar fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.

Referitor la această neregulă, instanța de fond a reținut că trebuie analizat dacă cele 4 ore lucrate înainte de instalare, în exploatația B. II, conform declarațiilor depuse la dosarul cererii de finanțare, îndeplinesc condiția de a fi lucrat peste 50 % din timpul de lucru al unei zile. Potrivit art. 112 din Codul Muncii, durata normală a timpului de lucru este de 8 ore/zi. Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 112, aplicabil la data depunerii cererii de finanțare, prevedea, pentru îndeplinirea acestui criteriu de eligibilitate, prezentarea fie a "documentului (carte de muncă sau adeverință de la locul de muncă) care atestă faptul că solicitantul a desfășurat activități în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul de lucru cu cel puțin 12 luni, înaintea instalării sale pe cont propriu", fie a "Declarației pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier și că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu (...)".

Curtea a constatat că dispoziția din Ghid care solicita desfășurarea activității în procent de peste 50% este suficient de precisă și că din declarația pe proprie răspundere a beneficiarului, depusă la A.F.I.R. la data depunerii cererii de finanțare, rezultă că solicitantul a lucrat în cadrul fermei 4 ore/zi anterior instalării pe cont propriu în cadrul fermei. Prin urmare, nu este respectat criteriul de eligibilitate în cauză, întrucât 4 ore pe zi reprezintă doar 50 % din timpul de lucru.

Recurenta a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la critica referitoare la verificarea documentelor prezentate odată cu cererea de finanțare, realizată de un expert al Serviciului Verificare Cereri de Finanțare din cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, expert care a constatat îndeplinită această condiție.

Susținerea este în mod evident nefondată, în condițiile în care în considerentele sentinței s-a menționat că nu poate fi îmbrățișată opinia reclamantei potrivit căreia efectuarea verificărilor trebuie realizată la momentul depunerii cererilor de finanțare, eventuale nereguli privind crearea de condiții artificiale neputând fi invocate ulterior. Instanța de fond a apreciat că această opinie nu ar face altceva decât să lipsească de orice efect disp. art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora "Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli. (….)1) În situația în care, în urma verificărilor administrative și/sau la fața locului, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene consideră necesare investigații suplimentare pentru a stabili eligibilitatea cheltuielilor care i-au fost solicitate la rambursare/plată de către un beneficiar, aceasta are dreptul, înainte de rambursarea/plata sumelor către beneficiar, să se adreseze pentru realizarea acestor investigații structurilor de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (4)".

Prima instanță a concluzionat în sensul că legiuitorul a prevăzut posibilitatea autorității publice de a verifica respectarea tuturor aspectelor declarate la încheierea contractelor, inclusiv ulterior acestui moment, ori de câte ori apar informații noi cu privire la nerespectarea normelor comunitare, astfel încât nu se poate susține că efectuarea de controale ulterioare, prevăzute de lege, reprezintă un abuz de putere al autorității pârâte, de natură a atrage nelegalitatea actelor întocmite.

În consecință, Înalta Curte nu poate reține susținerea recurentei potrivit căreia sub aspectul acestei critici sentința a fost dată cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În cererea de recurs se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la motivul de nelegalitate constând în nepublicarea Ghidului solicitantului în Monitorul Oficial.

Și această critică este nefondată, rezultând din considerentele sentinței că în privința acestui motiv de nelegalitate s-a reținut incidența disp. art. 47 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că reclamanta nu a formulat prin contestația administrativă împotriva procesului-verbal de nereguli critici referitoare la nelegalitatea Ghidului solicitantului pentru nepublicare, astfel că acest aspect nu poate fi invocat direct, în fața instanței de contencios administrativ.

Curtea a constatat că acest ghid nu face decât să preia reglementări din Regulamentele nr. 1698/2005 și nr. 1974/2006, obligatorii pentru statul român, și că reclamantul a luat cunoștință de conținutul prevederilor acestui ghid, așa cum rezultă din conținutul contractului de finanțare, semnat de către acesta (art. 1.2).

Înalta Curte reține că, din moment ce prima instanță a concluzionat că respectivul motiv de nelegalitate nu poate fi invocat direct în instanță, nu se impunea să procedeze la analiza efectivă a acestuia pentru a se pronunța dacă nepublicarea ghidului constituie sau nu motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate. Prin urmare, susținerea recurentei că, deși a arătat în cuprinsul considerentelor care ar fi motivul pentru care această cerere este neîntemeiată, instanța de fond a omis să se pronunțe în vreun mod este vădit nefondată.

Referitor la neregula constând în nerespectarea Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011 în ceea ce privește reutilizarea plăcuțelor de identificare a stupilor, recurenta a invocat aplicarea greșită de către prima instanță a disp. art. 5 alin. (5), art. 7 alin. (1) și (3) din acest ordin.

Potrivit art. 5 alin. (5), numărul de ordine al stupului aparține familiei de albine existentă în acesta, iar conform art. 7 alin. (1), în cazul vânzării sau dispariției familiei de albine, apicultorul anunță în maxim 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia.

Alin. (3) al aceluiași articol stabilește că în cazul deteriorării stupului, apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup și păstrează același număr de identificare.

Critica ce vizează această neregulă are în vedere faptul că, în opinia recurentei, reutilizarea nu se referă la atașarea plăcuțelor pe alte cutii/stupi, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuțe.

În privința acestei nereguli, prima instanță a reținut că reclamanta nu contestă situația de fapt menționată de pârâtă, dar susține că plăcuțele de identificare au fost mutate cu ocazia efectuării lucrărilor de curățare, igienizare, dezinfecție și/sau reparație a stupilor, lucrări care au necesitat mutarea temporară a materialului biologic din cutia supusă respectivei operațiuni într-o altă cutie curată.

Chiar dacă numărul de ordine al stupului aparține familiei de albine existente în acesta, așa cum prevăd dispozițiile sus menționate din ordin, recurenta omite faptul că la constatarea legalității procesului-verbal a cărui anulare se solicită, sub aspectul neregulii în discuție, instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că singurul temei pentru schimbarea stupului este cel de la art. 7 alin. (3), respectiv deteriorarea stupului; operațiunile de curățenie nu justifică mutarea definitivă a familiilor de albine și, implicit, a plăcuțelor de identificare în/pe alte cutii de stupi.

Or, cu privire la acest argument al instanței recurenta nu face nicio referire în cererea de recurs, axându-și critica pe faptul că reutilizarea nu se referă la atașarea plăcuțelor pe alte cutii/stupi, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuțe.

Referitor la neregula constând în nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri cu privire la folosirea integrală a sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producția, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole, recurenta invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. considerând că este vorba despre motive contradictorii reținute de instanță câtă vreme, deși confirmă obligația reclamantei de a face dovada utilizării într-un procent de 30% a sprijinului financiar acordat până la acest moment, respectiv prima tranșă, constată legal întocmit procesul-verbal prin care se reține neregula că nu a făcut dovada utilizării sprijinului financiar acordat în întregime în scopul proiectului.

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut că neregula nu se referă la faptul că beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puțin 30 % din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, ci la faptul că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., acesta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri.

Susținerile reclamantei că a folosit mai mult de 30 % în scopul proiectului nu au fost reținute de instanță, având în vedere că aceasta a fost sancționată pentru folosirea în alt scop decât cel al realizării proiectului a unei sume primite prin finanțare. Pârâta a constatat faptul că reclamanta a retras suma de 24.969,74 RON prin rețeaua ATM și nu a demonstrat folosirea ei în scopul realizării activităților prevăzute în cadrul proiectului, respectiv producția, modernizarea și dezvoltarea fermei apicole. Reclamanta are deschis contul bancar x la C., iar la data de 02.05.2014 a încasat de la A.F.I.R., în baza contractului de finanțare, suma de 53.652,00 RON. La data de 31.03.2015 în sold exista suma de 20,13 RON, diferența de 53.631,87 RON fiind cheltuită. Aproximativ jumătate din sumă a fost retrasă în numerar prin rețeaua ATM sau a fost cheltuită în alte scopuri decât proiectul, plăți efectuate prin card, doar 3 facturi în valoare totală de 28.642 RON fiind achitate prin virament cu ordin de plată.

Or, reclamanta avea obligația de a demonstra utilizarea sumei în cauză în scopul realizării activităților prevăzute în cadrul proiectului, de a oferi justificări legale cu privire la modalitatea de utilizare a respectivei sume. Reclamanta nu a putut face dovada că a utilizat suma retrasă din contul de proiect în conformitate cu obiectivele proiectului.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanță a reținut că, dincolo de obligația beneficiarului de a demonstra că cel puțin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizare și dezvoltarea exploatației, așa cum stabilește art. 3 alin. 4 din Anexa I la contractul de finanțare, beneficiarul avea obligația utilizării întregului sprijin financiar primit strict în scopurile prevăzute prin proiect, aspect ce nu a fost dovedit de reclamantă.

În ceea ce privește neregula constând în faptul că reprezentantul beneficiarei nu și-ar desfășura activitatea și nu ar coordona activitatea în cadrul exploatației sale apicole, recurenta a susținut că motivarea hotărârii este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor Ghidului solicitantului referitoare la definirea noțiunii de "conducător de exploatație". Pe lângă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta apreciază că este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât, deși inițial instanța confirmă posibilitatea reprezentantului beneficiarei de a delega anumite atribuții apicole către una sau mai multe persoane, reține o concluzie în totală contradicție: "... prin urmare, prestarea activităților proiectului nu se poate face preponderent cu caracter sezonier sau prin alte persoane, scopul acordării finanțării fiind acela de a finanța chiar persoana ce a fost verificată la momentul acordării finanțării."

Se constată că instanța de fond a reținut cu privire la această neregulă faptul că beneficiarul are un loc de muncă cu normă întreagă la o altă societate și a mandatat o altă persoană să se ocupe de exploatație, iar aceste aspecte indică în mod clar că reclamanta nu a demonstrat faptul că aceasta coordonează efectiv activitatea în cadrul exploatației apicole.

Obiectivele operaționale ale măsurii se referă la creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale: "Pentru organizarea și exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terțe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii (...)".

Curtea a constatat că în acest caz nu există dovezi cu privire la existența unor raporturi de muncă desfășurate conform prevederilor legale. Prin urmare, prestarea activităților proiectului nu se poate face preponderent cu caracter sezonier sau prin alte persoane, scopul acordării finanțării fiind acela de a finanța chiar persoana care a fost verificată la momentul acordării finanțării.

Recurenta susține că dispozițiile legale incidente permit ca șeful exploatației apicole nu numai să fie susținut în activitatea sa de alte persoane, ci chiar să încheie contracte individuale de muncă cu acestea. Înțelesul pe care legiuitorul a dorit să-l atribuie conducătorului de exploatație vizează acea persoană care administrează și gestionează activitatea apicolă, care suportă și își asumă consecințele juridice, manageriale și financiare ale modului în care activitatea apicolă se desfășoară sub coordonarea sa.

Susținerea nu poate constitui un argument în soluționarea favorabilă a recursului, întrucât ceea ce s-a reținut în considerentele sentinței este împrejurarea că prestarea activităților proiectului nu se poate face preponderent cu caracter sezonier sau prin alte persoane. Instanța de fond nu contestă posibilitatea șefului exploatației apicole de a fi susținut în activitatea sa de alte persoane și chiar de a încheia cu acestea contracte individuale de muncă, dar apreciază că activitatea desfășurată de șeful de exploatație în cadrul proiectului nu poate avea preponderent caracter sezonier, respectiv nu se poate realiza preponderent prin intermediul altor persoane. Or, Înalta Curte constată că aceasta este situația în speță, din moment ce șeful de exploatație este angajat cu normă întreagă la o societate comercială din București.

Sub acest aspect este relevant faptul că Măsura 112 are ca scop sprijinirea și încurajarea instalării în mediul rural, în cadrul fermelor, a persoanelor cu vârsta sub 40 de ani, pentru a realiza efectiv activități agricole și a fi conducători (șefi de exploatație) care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă.

Având în vedere că în cauză solicitantul finanțării își desfășoară activitatea într-o altă localitate, fiind angajat cu contract de muncă cu normă întreagă, se ajunge în situația în care acesta încredințează, deleagă funcția de administrare și coordonare a activităților pe care le implică derularea proiectului unei alte persoane, astfel că activitatea sa se realizează preponderent (în cea mai mare parte) cu caracter sezonier și prin intermediul altor persoane, cum în mod corect a reținut prima instanță. Neputându-se ocupa personal de aceste activități, se ajunge în situația eludării scopului acordării finanțării pe care a solicitat-o, anterior amintit.

Ultima critică formulată de recurentă are în vedere nerespectarea principiului proporționalității, ca urmare a interpretării și aplicării greșite de către instanță a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 17 din acest act normativ, orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității.

Art. 6 alin. (4) din același act normativ stabilește că, în aplicarea prevederilor alin. (1) și având în vedere principiul proporționalității, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel.

Curtea a avut în vedere aceste dispoziții legale, dar și adresa Comisiei Europene - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011, apreciind că pârâta a aplicat corect principiul proporționalității prin raportare la neregulile constatate, care afectează întreg proiectul asumat de beneficiară, avându-se în vedere că însăși abaterea constând în retragerea a peste 30 % din suma acordată cu titlu de finanțare, fără a dovedi modul de folosire a acestei sume, este suficient de gravă pentru aplicarea sancțiunii denunțării/rezilierii contractului de finanțare și pentru recuperarea integrală a ajutorului financiar anterior acordat solicitantului.

În cererea de recurs se susține că, din perspectiva neregulii constând în aceea că beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar nerambursabil pentru producția, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole, instanța a plecat de la o falsă premisă, aceea că beneficiarul este ținut să facă dovada folosirii întregului sprijin financiar primit în activitatea de modernizare și dezvoltare a fermei sale apicole. Pentru a aprecia în acest sens, instanța a ignorat prevederile art. 3 alin. (4) din C1.1L - M112 Anexă la contractul de finanțare - Prevederi Generale.

Înalta Curte constată că aprecierea instanței privind corecta aplicare a principiului proporționalității are în vedere toate neregulile reținute prin procesul-verbal contestat, care afectează întregul proiect asumat de beneficiară. Referirea instanței la neregula sus menționată a reprezentat un argument suplimentar în sensul corectei aplicări a acestui principiu, prin prisma gravității neregulii, dar aceasta nu înseamnă că instanța s-a raportat, exclusiv la această neregulă atunci când a reținut legalitatea procesului-verbal sub aspectul aplicării principiului proporționalității.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - Apicultură -Întreprindere Individuală împotriva sentinței civile nr. 980/2017 din 21 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2020.