ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5296/2019

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. - Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28.08.2015 privind proiecția "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima data în exploatatia apicola din comuna Brebu, județul Prahova", conform contractului de finanțare x/15.04.2014 - încheiat prin P.N.D.R. depuse în cadrul GAL Treimea Colinelor Brebu, Alunis, Varbilau pe Măsura 411.112 înregistrat sub nr. x/31.08.2015, anularea Deciziei nr. 39641/26.10.2015 de soluționare a contestației înregistrata la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x/05.10.2015 și suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28.08.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima data în exploatatia apicola din comuna Brebu, județul Prahova" pana la soluționarea definitiva a cererii ce are ca obiect anularea actului.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3569 din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse ca neîntemeiate cererea de anulare și cererea de suspendare a executării privind pe reclamanta A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

S-a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 5.574 RON consemnată la dispoziția instanței, conform recipisei nr. x/13.09.2016 emisă de CEC Bank, precum și a recipisei în original și a chitanței nr. x/13.09.2016, depuse la Registrul de valori al instanței.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recursuri reclamanta A. - Întreprindere Individuală, atât în ceea ce privește cererea de suspendare cât și soluția asupra acțiunii în anularea actelor administrative, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

- în ceea ce privește condiția de a lucra mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, s-a arătat că expertul evaluator a verificat și atestat la momentul depunerii cererii de finanțare îndeplinirea acestei condiții;

- a susținut recurentul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei prime nereguli din perspectiva argumentelor invocate de reclamanta, hotărârea fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

- referitor la neregula privind nedovedirea folosirii integrale a sprijinului financiar s-a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, incidente fiind în speța sub acest aspect dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât deși instanța a reținut că beneficiarul nu ar fi demonstrat ca cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, îmbrățișează părerea pârâtei;

- cu privire la neregula referitoare la faptul ca reprezentantul beneficiarei nu si-ar desfășura activitatea si nu ar coordona activitatea în cadrul exploatat iei sale apicole, s-a arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, care prevăd dreptul beneficiarului de a coordona activitatea fermei și de a delega îndeplinirea uneia sau a mai multor activități specifice unei sau mai multor persoane;

- neregula constând în nerespectarea Ordinului MADR nr. 119/2011 în ceea ce privește reutilizarea plăcuțelor de indentificare a stupilor a apreciat recurenta că nu este întrunită, instanța făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 7 alin. (3) din ordin intrucât reutilizarea nu se referă la atașarea plăcuțelor pe alte cutii, ci la imposibilitatea reimprimării unui alt cod de identificare a familiei de albine pe aceste plăcuțe;

- o alta critica a hotărârii recurate o reprezintă interpretarea in mod greșit a dispozițiilor art. 17 si a art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește aplicarea principiului proporționalității;

- s-a arătat că din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că suma de 39380,21 RON a fost utilizată pentru achiziția unor bunuri și materiale necesare activității în apicultură.

- în ceea ce privește cererea de suspendare a executării actelor administrative, s-a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004;

- referitor la condiția cazului bine justificat s-a invocat inconsecvența instituției pârâte de interpretare diferită, în etape diferite, a actelor/faptelor ce țin de semnarea și executarea contractului de finanțare;

- condiția pagubei iminente este îndeplinită, executarea obligației de plată generând efecte imposibil de reparat.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

Intimata pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt relevante

În fapt, între pârâta AFIR, în calitate de autoritate contractantă și reclamanta A. Întreprindere Individuală, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/15.04.2014, având ca obiect acordarea finanțării Proiectului intitulat:

"Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploatația apicolă din comuna Brebu, județul Prahova" într-un cuantum de 178.840 RON (40.000 euro).

În baza scrisorii de misiune nr. 11.784/01.04.2015 s-a procedat la cercetarea proiectelor contractate, depuse pe măsura 411.112 (apicultura) GAL Treimea Colinelor Brebu-Alunis-Varbilau finanțate prin program FEADR.

Concluziile activității de verificare au fost următoarele:

- timpul lucrat de beneficiar cu cel puțin 12 luni înainte de instalare, în exploatația B. 1.1 respectiv 4 ore/zi, nu reprezintă peste 50% din timpul de lucru;

- plăcutele de identificare a familiilor de albine au fost refolosite, fiind montate pe lăzi de stupi diferite, fapt constatat ca urmare a doua controale succesive, din data de 21.02.2014 și respectiv din data de 02.04.2015;

- beneficiarul A., nu a făcut dovada folosirii sprijinului financiar primit pana în prezent, pentru procesul de producție, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole;

- beneficiarul A. nu-și desfășoară și nu coordonează activitatea în cadrul exploatației apicole pentru care a primit sprijinul financiar, contrar angajamentelor asumate prin contractul de finanțare.

O primă critică a sentinței atacate formulată de recurent vizează cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra apărărilor proprii cu privire la prima neregulă, precum și expunerea unor motive contradictoriii cu privire la demonstrarea folosirii sprijinului acordat.

Din perspectiva acestor critici, reține Înalta Curte că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

În privința lipsei motivelor pe care se întemeiază sentința recurată, este evident că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea primei instanțe fiind amplu motivată, răspunzând chestiunilor de fapt și de drept care au fost supuse judecății în fața sa.

Totodată, criticile recurentului sub aspectul existenței unor motive contradictorii sunt pur formale, judecătorul fondului argumentând de ce a considerat că nu are relevanță procentul din ajutor utilizat pentru proiect, în condițiile nerespectării planului de afaceri.

Prin urmare, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului în privința criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Critica sentinței atacate vizând greșita aplicare a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

In cadrul acestui motiv de recurs, recurentul solicită Înaltei Curți reaprecierea situației de fapt reținută de prima instanță, argumentele susținute fiind aceleași cu cele din acțiunea introductivă de instanță.

Asa cum s-a arătat, sentința atacată este amplu motivată, fiind analizate punctual neregulile constate de organul de control, considerentele primei instanței însușite și de către Înalta Curte, nemaifiind reluate în prezenta hotărâre.

In analiza acestui motiv de recurs, instanța de control judiciar se va limita potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 la verificarea conformității hotărârii cu regulile de drept aplicabile.

Intimata reclamantă a obținut finanțarea pentru un proiect în cadrul Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri" având ca obiective generale îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare printr-o utilizare mai bună a factorilor de producție. (dosar fond).

Obiectivul specific urmărit de solicitant este creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri și a volumului producției destinate comercializării pentru ca exploatația apicolă să devină viabilă din punct de vedere economic.

Conform planului de afaceri din cei 40.000 de euro primiți de solicitant, 12.095 de euro urmau a fi folosiți pentru achiziționarea de stupi populați și utilaje apicole noi, iar diferența de 27.905 euro urma a fi folosită în procesul de producție pentru modernizarea și dezvoltarea fermei, pentru rame din lemn de brad, generator de curent, faguri și deplasările în procesul pastoral.

Constată Înalta Curte, că deși împrejurarea că beneficiarul a desfășurat anterior activități în domeniul agricol în cadrul fermei B. de doar 50 % din timpul de lucru (4 ore/zi) și nu de "mai mult de 50%" cum prevede Ghidul solicitantului, luată izolat, ar putea fi considerată ca o apreciere excesivă, aceasta însă, coroborată cu împrejurarea că beneficiarul nu prestează efectiv nicio activitate apicolă, delegând pe o altă persoană, conduc la concluzia că scopul măsurii 112 nu a fost atins.

Așa cum prima instanță, corect a reținut, finanțarea vizează sprijinirea unui tânăr fermier care să dezvolte acest domeniu si nu delegarea tuturor activităților către cumnatul său, C., în condițiile în care recurentul reclamant are un alt loc de muncă cu normă întreagă în cadrul S.C. D. S.R.L..

În ceea ce privește sumele de bani obținute cu titlu de sprijin, de asemenea, apreciază Înalta Curte, că nu prezintă relevanță utilizarea procentului de 30 % pentru investiție, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, aceste sume aveau o destinație clară asumată prin planul de afaceri, iar recurentul - reclamant nu a probat folosirea lor în acest sens.

Referitor la greșita aplicare, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Ordinul MADR nr. 119/2011, privind excepțiile prevăzute de la obligația de fixare pe stupi a plăcuțelor de identificare, se reține că, deși reclamantul a invocat necesitatea mutării albinelor datorită lucrărilor de igienizare, nu a demonstrat în concret cerința obligatorie a acordării finanțării, respectiv, existența reală și verificabilă a familiilor de albine.

Toate aceste aspecte reținute în actul de control, coroborate, au condus la concluzia primei instanțe că scopul contractului de finanțare și a măsurii 112 nu a fost atins.

In ceea ce privește critica privind nerespectarea principiului proporționalității, reține Înalta Curte că neîndeplinirea și, implicit, nerespectarea obiectivelor propuse, în conformitate cu descrierea acestora în Planul de afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanțare, reprezintă o neregulă, în înțelesul art. 16 (1) din Anexa I care stabilește că prin neregulă, în accepțiunea contractului, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite de partea autorității contractante.

Totodată, conform art. 11 alin. 3 din Anexa I la contractul de finanțare, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realității, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

Față de prevederile de mai sus, în mod corect s-a constat că în speță neregula afectează întregul proiect finanțat, fiind incidente dispozițiile cu privire la încetarea contractului și restituirea sumelor acordate cu titlu de finanțare nerambursabilă.

Având în vedere argumentele expuse în cadrul verificării acțiunii în anularea actului, Inalta Curte constată netemeinicia recursului vizând soluția dată asupra cererii de suspendare, soluția primei instanțe fiind legală, nefiind probată existența cazului bine justificat.

Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) și 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de recurs formulate de recurenta-reclamantă A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinței civile nr. 3569 din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.