Decizia nr. 4290/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1881/2015 a Curții de Apel București

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.04.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ordinul Arhitecților din România, solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună suspendarea executării Hotărârii nr. 598/30.03.2015 a Consiliului Național al Ordinului Arhitecților, precum și a Hotărârii Comisiei Naționale de Disciplină nr. 9/02.10.2014 - la care se face referire, hotărâri nelegale, netemeinice și nemotivate în vreun fel de către pârâta.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 1881 din data de 26 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Arhitecților din România, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu consecința admiterii cererii de suspendare a celor două hotărâri. În motivarea cererii de recurs, reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Ordinul Arhitecților din România a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării cererii de recurs Înalta Curte, la termenul de judecată din 13 februarie 2018 a dispus prin încheiere, suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., republicat, deoarece recurenta-reclamantă A. nu a depus la dosar cererea de renunțare la judecata recursului în original. La data de 12 august 2018, în baza referatului prim grefierului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casației și Justiție, s-a propus fixarea unui termen pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni. La aceeași dată s-a stabilit prin rezoluție, termen la data de 04 decembrie 2018, pentru verificările privitoare la împlinirea termenului de perimare al cererii, părțile fiind citate ulterior în acest sens. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând cu prioritate îndeplinirea condițiilor privitoare la perimarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de șase luni." Cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prin încheierea din 13 februarie 2018, deoarece recurenta-reclamanta nu a depus în original cererea de renunțare la judecată. De la data suspendării cauzei (13 februarie 2018) și până la data împlinirii termenului de perimare (13 august 2018), Înalta Curte constată că niciuna din părți, nu a făcut acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea cauzei, potrivit prevederilor art. 417 și art. 418 din C. proc. civ., republicat. Așa fiind, Înalta Curte constată că de la data suspendării cauzei și până la data repunerii cauzei pe rol pentru analiza îndeplinirii condițiilor de perimare a trecut o perioadă mai mare de șase luni. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, constatând perimat recursul formulat de reclamanta A. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-pârât Ordinul Arhitecților din România, Înalta Curte constată că acestea nu au fost dovedite în conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civ., considerente pentru care cererea de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.