Decizia nr. 4284/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 67/2015 a Curții de Apel Iași

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/02.10.2014 emis de pârâtă.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 67/2015 pronunțată în data de 06 aprilie 2015, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Într-o primă critică reclamanta a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză și că întocmirea raportului de evaluare de către ANI s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 și a art. 18 alin. (4) și (5) din Legea nr. 144/2007, care interzice orice declarație publică privind faptele cercetate de ANI. Prin afișarea raportului de evaluare pe site-ul ANI s-a adus un prejudiciu de imagine reclamantei, deoarece raportul a fost publicat înainte de comunicarea către persoana cercetată, încălcându-se principiul confidențialității, dar și dreptul la apărare. O a doua critică vizează faptul că instanța a ignorat susținerea reclamantei că au fost și alte organe administrative care au cercetat existența unui conflict de interese și că nu s-a constat încălcarea vreunei dispoziții legale, astfel încât ANI trebuia să țină cont de concluziile formulate anterior de organismele de control abilitate din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. S-a făcut referire la un organism înființat în temeiul H.G. nr. 855/1998, organism care îndeplinește atribuții de control antifraudă în gestionarea fondurilor europene, care în exercitarea atribuțiilor sale nu a constatat nereguli sau fraude în derularea programelor sectoriale, respectiv Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 (POSDRU). O a treia critică vizează analiza de fond a instanței, în sensul că trebuia să rețină că nu sunt întrunite cerințele legale pentru constatarea existenței conflictului de interese reținut în Raportul de evaluare nr. x/02.10.2014 emis de pârâtă. În acest sens, reclamanta a invocat următoarele argumente: - Actele supuse evaluării au avut viza de legalitate a consilierului juridic din cadrul instituției unde reclamanta își desfășoară activitatea; - Clauzele contractului de finanțare, așa cum a fost încheiat în anul 2009, nu prevedeau restricții în derularea procedurii și nu vizau conflictul de interese, care a fost introdus în legislație în anul 2011; - Decizia de numire ca manager de proiect și a numirii fiicei sale ca administrator a aparținut Consiliului de Administrație al unității școlare, iar reclamanta s-a abținut de la vot; - Faptul că a semnat un contract cu fiica sa nu are nicio influență asupra îndepliniri obligațiilor sale cu obiectivitate, neexistând o interdicție legală în acest sens; - Notificarea privind modificarea contractului de finanțare s-a realizat în anul 2011, la data de 16.02.2011, iar contractul de muncă încheiat cu B. a încetat prin dispoziția nr. 152/17.02.2011, tocmai pentru evitarea conflictului de interese, cu respectarea art. 71 și 79 din Legea nr. 161/2003; - Nu există beneficiul material pentru că s-a încheiat un contract de muncă, iar remunerația a fost acordată pentru munca depusă; - Nu sunt aplicabile Deciziile nr. 7410/2013 și nr. 7487/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece fondul problemei este diferit, reclamanta nu a dispus numirea fiicei sale, decizia de numire a aparținut Consiliului de administrație.

Apărările formulate în cauză La data de 29.07.2015, pârâta Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat. În esență, pârâta a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 70 - 72 din Legea nr. 161/2003, reclamanta avea obligația de a nu încheia un act juridic și de a nu lua o decizie în exercitarea funcției publice care să producă un folos material pentru sine sau fiica sa. Cele trei contracte încheiate de reclamantă, respectiv contractul civil de prestări servicii nr. x/01.09.2009, contractul individual de muncă nr. x/01.09.2009 și actul adițional nr. x/01.06.2011, urmăreau în mod vădit obținerea unor foloase materiale de către reclamantă și fiica sa, interesul patrimonial fiind evident - rezultând astfel încălcarea dispozițiilor legale menționate anterior. Pârâta a invocat că notificarea nr. x/16.02.2011, la care face referire recurenta, privește modificarea contractului de finanțare prin introducerea art. 11 1 referitor la conflictul de interese și regimul incompatibilităților, care urma să se aplice tuturor celor implicați în cadrul proiectului, indiferent de calitatea deținută, în virtutea obligațiilor contractuale asumate. Prin urmare, regimul juridic privind conflictul de interese se aplică nu doar contractului de finanțare ci, oricăror contracte pe care reclamanta le-a încheiat în calitate de director al Colegiului Tehnic C., aceasta constituind o obligație legală, nu numai contractuală. Semnarea de către reclamanta A. a contractelor menționate a demonstrat existența interesului personal de natură patrimonială, în sensul că, atât persoana evaluată, cât și fiica acesteia au desfășurat activități remunerate.

Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 22 mai 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Motivele de recurs se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. i) Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 și art. 18 alin. (4) și (5) din Legea nr. 144/2007 Este neîntemeiată critica reclamantei că au fost încălcate dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 și art. 18 alin. (4) și (5) din Legea nr. 144/2007, cu consecința nulității raportului întocmit de ANI. Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că prevederile legale au fost respectate de organul administrativ, deoarece la data publicării raportului pe site-ul instituției emitente - 02.10.2014, procedura fusese finalizată, iar raportul de evaluare fusese comunicat reclamantei. Din adresa emisă de ANI la data de 02.10.2014 și depusă la dosarul cauzei la prima instanță rezultă că procedura de evaluare era încheiată, aspect necontestat de recurenta-reclamantă în recurs. Recepționarea prin poștă a raportului emis de ANI în privința reclamantei, la o dată ulterioară finalizării procedurii, respectiv 06.10.2014, nu este de natură să contureze o încălcare a dispozițiilor legale care să ducă la nulitatea actului contestat în fața instanței de contencios administrativ. ii) Cu privire la efectuarea unor controale administrative anterioare Este neîntemeiată susținerea reclamantei că efectuarea unor controale administrative anterioare înlătură posibilitatea constatării de către ANI a existenței conflictului de interese, prin prisma aplicării dispozițiilor art. 70 - 72 din Legea nr. 161/2003. Actele emise de organele administrative de control, organe înființate în temeiul unor acte normative, cum ar fi H.G. nr. 855/1998, nu sunt de natură să ducă la imposibilitatea desfășurării activității de către ANI sau de a efectua constatări întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 161/2003. Pârâta Agenția Națională de Integritate este o instituție administrativă care funcționează independent de Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de Autoritățile de Management îndrituite să efectueze controale cu privire la gestionarea fondurilor europene, astfel încât poate efectua propriile cercetări și poate emite acte administrative unilaterale cu caracter individual, respectiv Raportul de evaluare nr. x/02.10.2014 cu privire la reclamanta A.. Acest raport poate fi contestat în fața instanței de contencios administrativ care va efectua o cenzură de legalitate, cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare. iii) Cu privire la întrunirea cerințele legale pentru constatarea existenței conflictului de interese Este neîntemeiată critica reclamantei că nu sunt întrunite cerințele legale pentru constatarea existenței conflictului de interese reținut în Raportul de evaluare nr. x/02.10.2014 emis de pârâta ANI. Temeiul legal al constatării conflictului de interese se găsește în prevederile Legii nr. 161/2003, în forma în vigoare la data încheierii contractului de finanțare, respectiv 01.09.2009, act normativ care conține un întreg capitol referitor la aspectul arătat. Astfel, potrivit art. 70 - 75 din Legea nr. 161/2003: "Art. 70. Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative. Art. 71. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Art. 72 (1) Persoana care exercită funcția de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcții asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. (2) Obligațiile prevăzute în alin. (1) nu privesc emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative. Art. 73 (1) Încălcarea obligațiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) constituie abatere administrativă, dacă nu este o faptă mai gravă, potrivit legii. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate prin încălcarea obligațiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută. Art. 75 Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim ca urmare a existenței unui conflict de interese prevăzut în prezenta secțiune se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit legii, în funcție de natura actului emis sau încheiat." Așadar, susținerile reclamantei că legislația privind conflictul de interese a fost adoptată, abia în anul 2011, sunt nefondate, iar notificarea primită la data de 16.02.2011, nu este de natură să înlăture aplicarea Legii nr. 161/2003. Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative - după cum rezultă și din titlul său, conține elemente privind derularea procedurii de constatare a conflictului de interese și a incompatibilităților. Procedura de control și emiterea actului administrativ de către ANI trebuie realizată conform actelor normative în vigoare la momentul efectuării lor, cu sublinierea că cerințele legale pentru constatarea existenței conflictului de interese se apreciază conform dispozițiilor Legii nr. 161/2003, în vigoare la momentul încheierii contractului de finanțare din 01.10.2009, dar și al celor trei contracte încheiate de reclamantă: contractul civil de prestări servicii nr. x/01.09.2009, contractul individual de muncă nr. x/01.09.2009 și actul adițional nr. x/01.06.2011. În acest context, urmează să fie înlăturat argumentul privind viza consilierului juridic aplicată pe contractele încheiate ca și argumentul că nu există o interdicție expresă de a încheia contractele menționate, argumente care nu are relevanță din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 70 - 72 din Legea nr. 161/2003. Curtea de Apel Iași a făcut referire la Deciziile nr. 7410/2013 și nr. 7487/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, arătând că în mod constant, în jurisprudență s-a reținut că persoana care a contribuit în mod esențial la procesul decizional se află în conflict de interese, dacă urmare a activității desfășurate în exercitarea funcției publice și-a procurat un avantaj patrimonial pentru sine sau rudele sale, chiar dacă formal, decizia administrativă de numire aparține unei alte entități. Instanța de fond a reținut, din probele administrate, că s-a demonstrat existența unui interes de natură patrimonială, atât în ceea ce o privește direct pe reclamantă, cât și pe fiica acesteia, toate aceste elemente fiind de natură să contureze elementele conflictului de interese. Urmează să fie înlăturate și susținerile referitoare la lipsa unui prejudiciu material, deoarece fiica reclamantei a obținut remunerația ca urmare a muncii prestate, de vreme ce nu activitatea fiicei este în discuție, ci activitatea recurentei care a generat plata unor sume de bani cu încălcarea dispozițiilor art. 70 - 72 din Legea nr. 161/2003. Așa fiind, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că Raportul nr. de evaluare nr. x, emis de ANI întrunește cerințele de legalitate, criticile formulate în recurs apărând ca nefondate. iv) Temeiul de drept al soluției pronunțate de Înalta Curte Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.