ÎCCJ, Decizia nr. 55/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea nr. 4171 din 8 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii menționate, a formulat recurs petentul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.

Prin cererea de recurs, recurentul a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a admis cererea de sesizare formulată de recurentul A. și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., invocată în dosarul nr. x/2020.

Intimatul B., inspectorul general al Poliției Române, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale sale pasive, solicitând respingerea cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, arătând că nu mai ocupă funcția de inspector general de la data de 17 ianuarie 2018.

Intimatul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., și excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 144 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți

La termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunțare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepției inadmisibilității recursului, excepție de procedură care face inutilă, în tot, expunerea și cercetarea în fond a cauzei.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, în cauză, recursul ce formează obiectul dosarului a fost exercitat împotriva unei încheieri prin care a fost soluționată o cerere de strămutare.

Conform art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., "Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă", fiind o hotărâre care nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Recunoașterea unei căi de atac, cum este în speță recursul declarat împotriva unei hotărâri definitive, contravine principiului legalității căii de atac, consacrat de art. 129 din Constituție și art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 144 alin. (2) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii nr. 4171 din 8 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2021.