ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6636/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1207 din 17 februarie

2010 Curtea de Apel Craiova a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, competența soluționării cererii de revizuire formulate de T.I. în

contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Compania

Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A.

În justificarea

soluției de declinare s-a reținut că cererea de revizuire este fundamentată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și față de hotărârile raportat la

care se pretinde existența stării de contrarietate, competența aparține

instanței supreme.

Legal învestită,

conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de

revizuire promovată, T.I. a solicitat anularea deciziei nr. 7055 din 4

decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, pretinzând că aceasta este contradictorie

cu decizia nr. 175 din 25 ianuarie 1995 a aceleiași instanțe, prin care i-au

fost recunoscute o serie de sporuri, inclusiv sporul de periculozitate de 15%

din salariul de bază.

Instanța ulterioară a

nesocotit cele statuate prin prima decizie sub aspectul sporurilor, încălcând

astfel autoritatea de lucru judecat, și făcând incidente dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Conform întâmpinării

formulate de Casa Națională de Pensii Dolj s-a invocat tardivitatea cererii de revizuire.

De asemenea, pe fond

s-a solicitat respingerea cererii întrucât nu a fost încălcată autoritatea de

lucru judecat, neregăsindu-se condiția triplei identități de elemente pentru a

opera această instituție.

Asupra regularității

sesizării instanței, Înalta Curte urmează să rețină că cererea de revizuire a

fost formulată cu respectarea termenului de 1 lună prev. de art. 324 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în care decizia a cărei anulare s-a

solicitat a fost pronunțată la 4 decembrie 2009, iar cererea de revizuire,

promovată și înregistrată pe rolul instanței la 16 decembrie 2009.

În ce privește fondul

criticilor formulate pe calea revizuirii, se constată că în cauză nu se

regăsesc cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a face admisibilă

calea de atac.

Astfel, fundamentul

acestui motiv de revizuire este dat de nesocotirea, încălcarea autorității de

lucru judecat a unei hotărâri care a tranșat jurisdicțional într-o anumită manieră,

o problemă dedusă judecății.

De aceea, este necesar

pentru a fi deschisă calea revizuirii pe temeiul menționat, ca instanța

învestită a doua oară cu aceeași chestiune litigioasă să fi ignorat ceea ce a

statuat prima instanță, stabilind în sens contrar primei judecăți.

În speță însă, pronunțându-se

decizia nr. 7055 din 4 decembrie 2009 (a cărei anulare se solicită) nu doar că

nu s-a nesocotit ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat în cadrul

primei judecăți în privința sporurilor cuvenite petentului, ci dimpotrivă,

această dezlegare jurisdicțională a constituit temei al soluției adoptate

ulterior.

Astfel, s-a reținut

că sporul de periculozitate de 15% recunoscut prin decizia nr. 175 din 25

ianuarie 1995 a Curții de Apel Craiova a stat la baza emiterii de către

angajator a adeverințelor în care sunt menționate sumele aferente acestui spor

pe perioada 1992 - 1996.

S-a constatat

totodată, că emiterea adeverințelor cu indicarea  perioadei arătate este

corectă, atâta timp cât din decizia nr. 175 din 25 ianuarie 1995 rezultă că a fost

obligat angajatorul la plata acestui spor către salariații de la Stația C.F. Ișalnița, pentru perioada lucrată în condiții de periculozitate, neputându-se

interpreta obligarea la plata aceluiași spor și pentru o perioadă în care

petentul a lucrat într-un alt loc de muncă.

Rezultă așadar, că

instanța a avut în vedere și s-a prevalat de efectul pozitiv al autorității de

lucru judecat produs de hotărârea anterioară sub aspectul drepturilor

recunoscute reclamantului în privința sporurilor datorate acestuia.

Or, modalitatea de

aplicare a efectelor autorității de lucru judecat nu deschide calea revizuirii

reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În fapt, revizuentul

critică pentru nelegalitate o decizie irevocabilă, care în opinia sa, nu a

realizat o corectă recunoaștere a sporurilor care trebuia să stea la baza

calculării pensiei.

O asemenea critică nu

poate fi adusă  împotriva unei decizii irevocabile pentru că se realizează în

afara cadrului procesual adecvat, care permite cenzura unor astfel de hotărâri în

condiții și pentru motive strict delimitate și reglementate prin normele

procedurale.

Fundamentându-și

cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul nu aduce judecății o situație de încălcare a autorității de lucru judecat,

întrucât astfel cum s-a menționat deja, cea de-a doua judecată și-a sprijinit

soluția pe ceea ce se tranșase jurisdicțional anterior .

Împrejurarea că

partea este nemulțumită de ceea ce statuase o instanță anterioară și de

modalitatea în care au fost valorificate efectele acelei judecăți la

pronunțarea celei de-a doua hotărâri nu deschide calea revizuirii, în

condițiile în care nu s-a făcut dovada nesocotirii autorității de lucru

judecat.

Dimpotrivă, prin

felul în care supune procedurii judiciare și solicită anularea celei de-a doua

hotărâri, revizuentul este cel care tinde la desființarea unei hotărâri intrată

în puterea lucrului judecat fără a exista temei în acest sens.

Constatându-se,

potrivit considerentelor expuse, că nu se regăsesc în speță cerințele art. 322

pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de T.I. împotriva deciziei nr. 7055

din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2010.