ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6636/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1207 din 17 februarie 2010 Curtea de Apel Craiova a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența soluționării cererii de revizuire formulate de T.I. în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. În justificarea soluției de declinare s-a reținut că cererea de revizuire este fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și față de hotărârile raportat la care se pretinde existența stării de contrarietate, competența aparține instanței supreme. Legal învestită, conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de revizuire promovată, T.I.

a solicitat anularea deciziei nr. 7055 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, pretinzând că aceasta este contradictorie cu decizia nr. 175 din 25 ianuarie 1995 a aceleiași instanțe, prin care i-au fost recunoscute o serie de sporuri, inclusiv sporul de periculozitate de 15% din salariul de bază. Instanța ulterioară a nesocotit cele statuate prin prima decizie sub aspectul sporurilor, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat, și făcând incidente dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Conform întâmpinării formulate de Casa Națională de Pensii Dolj s-a invocat tardivitatea cererii de revizuire. De asemenea, pe fond s-a solicitat respingerea cererii întrucât nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, neregăsindu-se condiția triplei identități de elemente pentru a opera această instituție.

Asupra regularității sesizării instanței, Înalta Curte urmează să rețină că cererea de revizuire a fost formulată cu respectarea termenului de 1 lună prev. de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în care decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost pronunțată la 4 decembrie 2009, iar cererea de revizuire, promovată și înregistrată pe rolul instanței la 16 decembrie 2009. În ce privește fondul criticilor formulate pe calea revizuirii, se constată că în cauză nu se regăsesc cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a face admisibilă calea de atac. Astfel, fundamentul acestui motiv de revizuire este dat de nesocotirea, încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri care a tranșat jurisdicțional într-o anumită manieră, o problemă dedusă judecății.

De aceea, este necesar pentru a fi deschisă calea revizuirii pe temeiul menționat, ca instanța învestită a doua oară cu aceeași chestiune litigioasă să fi ignorat ceea ce a statuat prima instanță, stabilind în sens contrar primei judecăți. În speță însă, pronunțându-se decizia nr. 7055 din 4 decembrie 2009 (a cărei anulare se solicită) nu doar că nu s-a nesocotit ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat în cadrul primei judecăți în privința sporurilor cuvenite petentului, ci dimpotrivă, această dezlegare jurisdicțională a constituit temei al soluției adoptate ulterior.

Astfel, s-a reținut că sporul de periculozitate de 15% recunoscut prin decizia nr. 175 din 25 ianuarie 1995 a Curții de Apel Craiova a stat la baza emiterii de către angajator a adeverințelor în care sunt menționate sumele aferente acestui spor pe perioada 1992 - 1996. S-a constatat totodată, că emiterea adeverințelor cu indicarea perioadei arătate este corectă, atâta timp cât din decizia nr. 175 din 25 ianuarie 1995 rezultă că a fost obligat angajatorul la plata acestui spor către salariații de la Stația C.F. Ișalnița, pentru perioada lucrată în condiții de periculozitate, neputându-se interpreta obligarea la plata aceluiași spor și pentru o perioadă în care petentul a lucrat într-un alt loc de muncă.

Rezultă așadar, că instanța a avut în vedere și s-a prevalat de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat produs de hotărârea anterioară sub aspectul drepturilor recunoscute reclamantului în privința sporurilor datorate acestuia. Or, modalitatea de aplicare a efectelor autorității de lucru judecat nu deschide calea revizuirii reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În fapt, revizuentul critică pentru nelegalitate o decizie irevocabilă, care în opinia sa, nu a realizat o corectă recunoaștere a sporurilor care trebuia să stea la baza calculării pensiei. O asemenea critică nu poate fi adusă împotriva unei decizii irevocabile pentru că se realizează în afara cadrului procesual adecvat, care permite cenzura unor astfel de hotărâri în condiții și pentru motive strict delimitate și reglementate prin normele procedurale.

Fundamentându-și cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul nu aduce judecății o situație de încălcare a autorității de lucru judecat, întrucât astfel cum s-a menționat deja, cea de-a doua judecată și-a sprijinit soluția pe ceea ce se tranșase jurisdicțional anterior . Împrejurarea că partea este nemulțumită de ceea ce statuase o instanță anterioară și de modalitatea în care au fost valorificate efectele acelei judecăți la pronunțarea celei de-a doua hotărâri nu deschide calea revizuirii, în condițiile în care nu s-a făcut dovada nesocotirii autorității de lucru judecat. Dimpotrivă, prin felul în care supune procedurii judiciare și solicită anularea celei de-a doua hotărâri, revizuentul este cel care tinde la desființarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat fără a exista temei în acest sens.

Constatându-se, potrivit considerentelor expuse, că nu se regăsesc în speță cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de T.I. împotriva deciziei nr. 7055 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.