ÎCCJ, Decizia nr. 230/2021

asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 7 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurenta S.C. A. S.R.L. în dosarul nr. x/2020 și a fost sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. civ.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1, S.C. A. S.R.L. a formulat recurs.

Intimatul Orașul Năsăud prin Primar a depus note scrise, prin care a combătut criticile recurentei și a solicitat judecata cauzei în lipsă.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

"Dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Din interpretarea dispozițiilor mai sus redate, rezultă că doar încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului. Per a contrario, încheierea prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este supusă niciunei căi de atac.

În cauză, prin încheierea din 7 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020 a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta S.C. A. S.R.L. și a fost sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. civ.

Ca urmare, în raport de interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, această încheiere nu este supusă niciunei căi de atac.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Prin urmare, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii sus-menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2021.