ÎCCJ, Decizia nr. 114/2021

Deliberînd asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, în baza art. art. 250

2

C. proc. pen., au fost menținute măsurile sechestrului asigurator aplicat prin ordonanțele procurorului în cursul urmăririi penale.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile art. 250

2

din C. proc. pen., Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin art. 19 din Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, a fost introdus, după art. 250

1

din C. proc. pen., articolul 250

2

din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor legale menționate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător.

În privința temeiurilor la care se referă art. 250

2

din C. proc. pen., Înalta Curte a reținut că, potrivit art. 249 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., procurorul, prin ordonanță, în cursul urmăririi penale, a luat măsura asigurătorie a sechestrului, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor inculpaților A., B. și C., în vederea reparării pagubei produsă prin infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

Potrivit alin. (5) al articolului anterior menționat, măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Totodată, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Înalta Curte a constatat că, la acest moment procesual, aflat spre finalul cercetării judecătorești în primă instanță, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor sechestrului asigurator, aplicat prin ordonanțele procurorului în cursul urmăririi penale, fiind necesară menținerea acestor măsuri față de inculpații A., B. și C., în vederea reparării pretinsei pagube produsă prin infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în coparticipație penală).

II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2021 la data de 9 aprilie 2021, primind termen de soluționare la data de 19 aprilie 2021.

La data de 13 aprilie 2021, Poliția Sectorului 5 a depus la dosar un înscris precizând că în data de 30 martie 2021 lucrători din cadrul secției 18 Poliție s-au deplasat la domiciliul inculpatului C. și i-au înmânat acestuia minuta încheierii din data de 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, pe dovada de comunicare inculpatul menționând faptul că formulează contestație împotriva încheierii arătate.

Întrucât inculpatul C. a semnat pe dovada de primire adresată altui inculpat, respectiv inculpatului A., aspect sesizat abia în data de 1 aprilie 2021, lucrătorii din cadrul secției 18 Poliție au revenit la domiciliul inculpatului C. și explicat acestuia situația creată fiindu-i înmânată din nou o copie a minutei încheierii din data de 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, acesta precizând că nu mai formulează contestație împotriva încheierii arătate, pe dovada de comunicare fiind menționat acest aspect.

În data de 14 aprilie 2021, contestatorul inculpat C. a depus la dosar un înscris precizând că în data de 30 martie 2021 i-a fost comunicată telefonic minuta încheierii din data de 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, pe dovada de comunicare fiind menționat în mod eronat faptul că formulează contestație împotriva încheierii din data de 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016

Totodată, contestatorul a arătat că în data de 1 aprilie 2021 s-a făcut o nouă comunicare la domiciliu a minutei încheierii din data de 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală pe dovada de comunicare, fiind menționat că nu formulează contestație.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, având în vedere, pe de o parte, cererea contestatorului în sensul retragerii contestației împotriva încheierii din data de 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de declarația de retragere a contestației formulată împotriva încheierii din data de 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea de către inculpatul C. a contestației împotriva încheierii din data de 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2021.