ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1004/2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1004/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. art. 2502 din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanțele nr. x/P/2016 din datele de 19.02.2018 și 01.02.2018 pentru inculpatul A., Ordonanța nr. x/P/2016 din data de 19.02.2018 pentru inculpatul B., Ordonanța nr. x/P/2016 din data de 19.02.2018, modificată și îndreptată prin ordonanța din data de 22.02.2018, pentru inculpatul C..

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanțele menționate.

În temeiul art. 2502 din C. proc. pen. a constatat nelegalitatea și netemeinicia măsurii asiguratorii dispuse prin Ordonanța nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.

A ridicat măsura asiguratorie constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurator, asupra sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziției efectuate la adresa din jud. Sibiu, respectiv 59.100 euro și 10.200 dolari SUA, consemnate la D. potrivit recipiselor seria x nr. x și seria x nr. x, sume care vor reveni în patrimoniul numiților E. și B., în prezent decedat.

Curtea de Apel București a reținut că prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 1.200.000 euro, după cum urmează:

- imobil situat în municipiul Arad. strada x nr. 9, apartamentul nr. x, înscris în Cartea funciară nr. x-0-UI O a localității Arad, O.C.P.I. Arad. B.C.P.I. Arad. nr. CF vechi x număr cadastral x suprafață construită de 116 mp ce se compune din 2 camere, bucătărie, baie, cămară, boxă, teren aferent apartamentului în cotă de 96/868, proprietate personală, fiind dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/2000;

- imobil situat în București, strada x, nr. 10, care se compune din teren intravilan în suprafață de 400 mp din acte/381 mp din măsurători și construcție imobil 5 niveluri, cu o suprafață construită la sol de 170 mp, edificată în anul 1997, consolidată între anii 2009 - 2012, formată din S+P+1E+M1+M2P. Imobilul a fost dobândit de inculpatul A., căsătorit cu F., prin contractul de vânzare cumpărare nr. x din data de 15.05.2009.

În continuare, a reținut că în motivarea ordonanței de instituire a măsurilor asiguratorii în ceea ce privește bunurile imobile ale inculpatului A. a fost descrisă infracțiunea pentru care este cercetat acesta, arătându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 249 alin. (1), alin. (4) și alin. (8) din C. proc. pen., astfel:

Luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului A. se-a impus în cauză pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale. De asemenea, în cazul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.

S-a mai arătat că, în ceea ce privește confiscarea specială, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 289 alin. (3) din C. pen., lege specială, în raport cu art. 112 din C. pen., dispoziții conform cărora banii, valorile sau alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute de Capitolul III, capitol în care este inclus art. 6.

Referitor la suma pentru care se dispun măsurile asiguratorii, s-a arătat că s-a reținut, conform probelor administrate, că suma primită de A. este de 1.200.000 de euro pentru a formula acuzația împotriva acestuia, astfel încât s-a apreciat că măsurile asiguratorii trebuie să se limiteze la această sumă.

În drept au fost indicate dispozițiile art. 249 alin. (1) - (2) și (5) din C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (5) din C. pen. și art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Măsura asiguratorie luată prin ordonanța menționată a fost pusă în executare conform procesului-verbal din 20.02.2018 .

Prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 01.02.2018 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- ceas marca x, prevăzut cu o curea de culoare neagră. având inscripționate pe carcasă seriile x;

- ceas marca x, cu o curea de culoare maro, având pe carcasă inscripționate seriile x;

- ceas marca x, curea de culoare neagră, cu seria x.

Bunurile au fost lăsate în custodia inculpatului A.

Dispozițiile ordonanței au fost puse în executare prin procesul-verbal din 01.02.2018 .

Prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului pe bunurile inculpatului B., după cum urmează:

- imobil înscris în cartea funciara nr. x a localității Cristian, OCPI Sibiu, BCPI Sibiu, reprezentând un teren intravilan în suprafața de 1.738 mp cu nr. cadastral x, 143, teren obținut prin contractul de donație nr. x din 2008, cota 1/2, B. și soția acestuia, G.;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Cristian, OCPI Sibiu, BCPI Sibiu, reprezentând apartamentul I, situat în localitatea Cristian, jud. Sibiu, cu nr. cadastral x, 143/1 compus din: la demisol, bucătărie, cămară, debara, antreu, pivnița, la parter 2 camere, hol, baie, la mansarda, camera, antreu, pod, casa scării anexe-magazin, în cota de 1/2 B. și soția acestuia, G., obținut prin contractul de schimb nr. x din 2008;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Cristian, OCPI Sibiu. BCPI Sibiu, reprezentând apartamentul II, situat în localitatea Cristian, județul Sibiu, nr. cadastral x, 143/II - ap. II, compus la demisol din bucătărie, cămară, debara, antreu, pivnița, la parter 2 camere, la mansarda cameră, antreu pod, obținut de B. și soția acestuia, G. prin contractul de donație nr. x din 2008.

În motivarea ordonanței de instituire a măsurilor asiguratorii în ceea ce privește bunurile imobile ale inculpatului B. a fost descrisă infracțiunea pentru care este cercetat acesta, arătându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 249 alin. (1), alin. (4) și alin. (8) din C. proc. pen., astfel:

Luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului B. s-a impus în cauză pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale. De asemenea, în cazul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.

S-a mai arătat că, în ceea ce privește confiscarea specială, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 289 alin. (3) din C. pen., lege specială în raport cu art. 112 din C. pen., dispoziții conform cărora banii, valorile sau alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Referitor la suma pentru care se dispun măsurile asiguratorii, s-a arătat că s-a reținut, conform probelor administrate, că suma primită de B. este de 960.000 de euro pentru a formula acuzația împotriva acestuia, astfel încât s-a apreciat că măsurile asiguratorii trebuie să se limiteze la această sumă.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 249 alin. (1) - (2) și (5) din C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (5) din C. pen. și art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Dispozițiile ordonanței menționate mai înainte au fost puse în executare prin procesul-verbal din 21.02.2018 .

Prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 20.12.2017 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător, asupra sumelor de bani ridicate de la domiciliul numitului B., tatăl inculpatului B., respectiv sumele de sumele de 59.100 euro și 10.200 dolari SUA. S-a dispus ca sumele menționate să fie consemnate la D. pe numele inculpatului B., fiind delegat un ofițer de poliție judiciară pentru aducerea la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse prin ordonanță.

În cuprinsul ordonanței a fost menționată încadrarea juridică a faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B. și s-a arătat că la percheziția domiciliară efectuată la data de 18.12.2017 la domiciliul lui B., tatăl inculpatului, au fost găsite și ridicate sumele de 59.100 euro și 10.200 dolari SUA.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 249-252 din C. proc. pen. și art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002 rap. la art. 324 alin. (3) din C. proc. pen.

În baza dispoziției din ordonanță, sumele de bani au fost consemnate la D. pe numele inculpatului B., recipisele de consemnare seria x nr. x și seria x nr. x, însoțite de chitanțe precum și adresa D. fiind depuse la dosar - dosar urmărire penală.

Prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile imobile aflate în proprietatea inculpatului C., până la concurența sumei de 300.000 de euro, după cum urmează:

- teren intravilan în suprafață de 1.890 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmbovița, BCPI Târgoviște, nr. cadastral x, conform contractului de vânzare cumpărare nr. x din 27/10/2009, cota 1/2 H., căsătorită cu C., cota 1/2; intabulat cu drept de proprietate împreună cu I., căsătorită cu J., bun comun, imobil deținut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafață de 246 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmbovița, BCPI Târgoviște, nr. Cadastral 2572, cota indiviză 2/3 conform contractului de vânzare cumpărare x din 27.10.2009, H., căsătorită cu C. (2/6), teren cumpărat împreună cu I., căsătorită cu J. (2/6), restul cotei de 1/3 aparține soților K. și L., imobil deținut în coproprietate;

- teren extravilan în suprafață de 10.000 mp pădure, înscris în Cartea funciară x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmbovița, BCPI Târgoviște, situat în punct Colții, jud. Dâmbovița, nr. Cadastral x, contract de vânzare cumpărare din 06.04.2015, întabulare cu drept de proprietate C., căsătorit cu H., imobil deținut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafață de 877 mp din acte, înscris în Cartea funciară nr. x, înregistrată la OCPI București, BCPI Sectorul 1, teren situat în București, strada x nr. 31A, nr. cadastral x și construcție de locuințe cu nr. cadastral x, situată în București, strada x nr. 31A, cu 4 niveluri, construită la sol 263 mp, clădire din cărămidă, an construcție 2017, suprafața construită desfășurată 789.30 mp. Terenul a fost cumpărat de M., căsătorit cu N. și H., căsătorită cu C., în cote egale și indivize de 1/2 fiecare conform contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. x din 15.12.2015 și conform contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. x din 26.06.2014, imobil deținut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafață de 2.000 mp, înscris în Cartea funciară nr. x, situat în orașul Fundulea, înregistrată la OCPI Călărași, BCPI Călărași, nr. cadastral x, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 09.07.2014, întabulat drept de proprietate C., soț și H., soție, imobil deținut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafață de 6.625 mp, înscris în Cartea funciară nr. x, situat în orașul Fundulea, înregistrată la OCPI Călărași, BCPI Călărași, nr. cadastral x cu construcție nr. cadastral x cu suprafața construită la sol 85 mp. C1 birouri+cabină basculă și construcție cu nr. cadastral x cu suprafața construită la sol 15 mp, C2-basculă, întabulare drept de proprietate C., soț, și H., soție, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 09.07.2014, imobil deținut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafață de 175 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Fundulea, înregistrată la OCPI Călărași, BCPI Călărași, situat în orașul Fundulea, jud. Călărași, cu nr. Cadastral x, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 16.07.2014, întabulat cu drept de proprietate C., soț, și H., soție.

În motivarea ordonanței de instituire a măsurilor asiguratorii în ceea ce privește bunurile imobile ale inculpatului C. a fost descrisă infracțiunea pentru care este cercetat acesta, arătându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 249 alin. (1), alin. (4) și alin. (8) din C. proc. pen., astfel:

Luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului C. se impunea în cauză pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale. De asemenea, în cazul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.

S-a mai arătat că în ceea ce privește confiscarea specială, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 289 alin. (3) din C. pen., lege specială, în raport cu art. 112 din C. pen., dispoziții conform cărora banii, valorile sau alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute de capitolul III, capitol în care este inclus art. 6.

Referitor la suma pentru care se dispun măsurile asiguratorii, s-a arătat că s-a reținut, conform probelor administrate, că suma primită de C. este de 300.000 de euro pentru a formula acuzația împotriva acestuia, astfel încât s-a apreciat că măsurile asiguratorii trebuie să se limiteze la această sumă.

Măsurile asiguratorii potrivit ordonanței menționate au fost puse în aplicare potrivit procesului-verbal din data de 22.02.2018 . Potrivit mențiunilor din acest proces-verbal, inculpatul, prin avocat ales a formulat o serie de obiecțiuni . În esență, s-a solicitat ca măsura asiguratorie să vizeze doar cota sa de proprietate din aceste bunuri, nu și cotele deținute de soție, respectiv prieteni, precum și ridicarea măsurii asiguratorii de pe cele două terenuri din Fundulea cu privire la care există un drept de superficie în favoarea SC O. SRL, societate care are în derulare construcția unui proiect cu fonduri europene, în condițiile în care celelalte imobile acoperă ca valoare suma de 300.000 euro, până la concurența căreia s-a instituit măsura asiguratorie.

La 22.02.2018, inculpatul C. a solicitat ridicarea măsurii în ceea ce privește terenurile pe care există un drept de superficie în favoarea societății O. SRL și a depus la dosar rapoarte de evaluare din care rezultă că valoarea terenului din str. x A și a construcției ridicate pe acesta depășește 500.000 de euro.

Prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 22.02.2018, s-a dispus admiterea cererii formulate de C. și ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului pe bunurile imobile aflate în proprietatea inculpatului C. dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 19.02.2018, cu privire la următoarele două bunuri imobile:

- teren intravilan în suprafață de 6.625 mp, înscris în Cartea funciară nr. x, situat în orașul Fundulea, înregistrată la OCPI Călărași, BCPI Călărași, nr. cadastral x cu construcție nr. cadastral x cu suprafața construită la sol 85 mp, C1 birouri+cabină basculă și construcție cu nr. cadastral x cu suprafața construită la sol 15 mp, C2 -basculă, intabulare drept de proprietate C., soț, și H., soție, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x din 09.07.2014.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului pe bunurile imobile aflate în proprietatea inculpatului C. dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 19.02.2018, cu privire la următoarele bunuri imobile:

- teren intravilan în suprafață de 1.890 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmbovița, BCPI Târgoviște, nr. cadastral x, conform contractului de vânzare cumpărare nr. x din 27/10/2009, cota 1/2 H., căsătorită cu C., cota 1/2 întabulat cu drept de proprietate împreună cu I., căsătorită cu J., bun comun, imobil deținut în coproprietate;

- teren extravilan în suprafață de 10.000 mp pădure, înscris în Cartea funciară x Moroeni, înregistrată la OCPI Dâmbovița, BCPI Târgoviște, situat în punct Colții, jud. Dâmbovița, nr. Cadastral x, contract de vânzare cumpărare din 06.04.2015, intabulare cu drept de proprietate C., căsătorit cu H., imobil deținut în devălmășie;

- teren intravilan în suprafață de 877 mp din acte, înscris în Cartea funciară nr. x, înregistrată la OCPI București, BCPI Sectorul 1, teren situat în București, strada x, nr. 31A, nr. cadastral x și construcție de locuințe cu nr. cadastral x, situată în București, strada x, nr. 31 A, cu 4 niveluri, construită la sol 263 mp, clădire din cărămidă, an construcție 2017, suprafața construită desfășurată 789.30 mp. Terenul a fost cumpărat de M., căsătorit cu N., și H., căsătorită cu C., în cote egale și indivize de 1/2 fiecare conform contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. x din 15.12.2015 și conform contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. x din 26.06.2014, imobil deținut în coproprietate;

- teren intravilan în suprafață de 175 mp, înscris în Cartea funciară nr. x Fundulea, înregistrată la OCPI Călărași, BCPI Călărași, situat în orașul Fundulea, jud. Călărași, cu nr. Cadastral x, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x din 1607.2014, intabulat cu drept de proprietate C. soț și H. soție, imobil deținut în devălmășie.

De asemenea, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din Ordonanța nr. x/P/2016.

În cuprinsul ordonanței au fost arătate motivele care au justificat ridicarea sechestrului pe cele două imobile, iar în ceea ce privește solicitarea de îndreptare a erorilor s-a arătat că din cuprinsul ordonanței inițiale rezultă că măsura sechestrului vizează doar persoana inculpatului C. și doar bunurile aflate în proprietatea acestuia, fără să se refere la alte persoane sau proprietatea acestora. Toate bunurile identificate sunt, atât în proprietatea inculpatului cât și a altor persoane, fie în devălmășie, conform comunității legale, în ceea ce o privește pe H., soția acestuia, fie în coproprietate pe cote părți în ceea ce le privește pe celelalte persoane, menționate în contractele prin care bunurile au fost cumpărate.

S-a arătat că nu pot fi afectați de măsura asiguratorie ceilalți coproprietari iar în ceea ce privește bunurile aflate în proprietatea devălmașă a soților, în condițiile în care nu se poate stabili o cotă care îi revine inculpatului, separată de partea soției acestuia, măsurile asiguratorii pot fi luate asupra bunurilor aflate în proprietatea comună.

În raport cu aceste aspecte, s-a precizat că solicitarea de îndreptare a erorii materiale va fi admisă doar în ceea ce privește bunurile aflate exclusiv în devălmășie, pentru care se va menționa în loc de "coproprietate", "devălmășie".

Conform art. 278 alin. (3) din C. proc. pen., la sfârșitul Ordonanței nr. x/P/2016 din 19.02.2018 s-a făcut mențiune cu privire la îndreptarea erorii materiale.

Sechestrul a fost aplicat conform procesului-verbal din 23.02.2018 .

Prin actul de sesizare a instanței, în temeiul art. 330 din C. proc. pen., s-a solicitat menținerea măsurilor asiguratorii a sechestrului dispuse prin ordonanțele din 19.02.2018 și 01.02.2018 pentru A., 19.02.2018 pentru B., 19.02.2018 și 22.02.2018 pentru C., în vederea aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale, prin echivalent, cu privire la inculpatul A., până la concurența sumei de 1.200.000 de euro, cu privire la inculpatul B., până la concurența sumei de 960.000 de euro, iar cu privire la inculpatul C., până la concurența sumei de 300.000 de euro.

Curtea a evidențiat că, deși în capitolul din rechizitoriu privind măsurile asiguratorii este indicată în privința inculpatului B. și Ordonanța nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, solicitarea Ministerului Public din actul de sesizare de menținere a măsurilor asiguratorii nu vizează și aceste măsuri dar nici nu sunt alte dispoziții referitoare la acestea, iar ulterior, cu prilejul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de menținere a tuturor măsurilor asiguratorii luate în cauză.

La dosar au fost depuse concluzii scrise cu privire la aspectele legate de verificarea măsurilor asiguratorii, precum și înscrisuri în susținerea solicitării de ridicare a unor măsuri .

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 2502 din C. proc. pen., curtea a reținut următoarele:

Prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în vigoare așadar din 21.02.2021, a fost introdus după art. 2501 din C. proc. pen., articolul 2502 din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor legale menționate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În privința temeiurilor la care se referă art. 2502 din C. proc. pen., curtea a reținut că potrivit art. 249 din C. proc. pen. (condițiile generale de luare a măsurilor asigurătorii):

"(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile.

(7) Măsurile asigurătorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instituții publice ori unei alte persoane de drept public și nici bunurile exceptate de lege".

În continuare, curtea a mai reținut că prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868/20.11.2015 (parag. 14 și 15), Curtea Constituțională a reținut că măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Potrivit art. 249 alin. (3) - (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate. Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, prin ordonanță motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată în timpul procesului penal, prin încheiere motivată, producându-și efectele de la momentul dispunerii până la momentul pronunțării hotărârii definitive în dosarul penal.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că măsura asiguratorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanță sau încheiere), îndeplinirea condițiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii și, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul și valoarea care urmează a fi garantată în acest fel. De asemenea, pentru instituirea sechestrului asigurător nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să realizeze manopere sau activități din care să rezulte că ar intenționa ascunderea bunurilor sale, măsura putând fi dispusă în toate cazurile în care s-a produs un prejudiciu sau legea impune confiscarea specială sau extinsă.

Prin Decizia nr. 10/14.01.2016 a Curții Constituționale s-a mai reținut că dispunerea măsurilor asigurătorii și instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) și sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă C. proc. pen. și legile speciale prevăd excepții referitoare, atât la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cât și la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă având drept criterii calitatea titularilor și tipul bunurilor.

Cu privire la cea dintâi categorie de excepții, dispozițiile art. 249 alin. (7) din C. proc. pen. instituie obligativitatea instituirii sechestrului în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, indiferent dacă aceasta are sau nu desemnat un reprezentant legal și indiferent dacă acesta înțelege să formuleze o cerere de sechestru.

Cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător sunt prevăzute: la art. 32 din Legea nr. 656/2002, la art. 11 din Legea nr. 241/2005 și la art. 20 din Legea nr. 78/2000, criticat de autorul excepției, Curtea Constituțională reținând că reglementarea acestor excepții a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate.

În cauza de față, în motivarea ordonanțelor de instituire a măsurilor asiguratorii s-a făcut referire la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, text menționat și cu prilejul dezbaterilor, potrivit căruia, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în Capitolul III din lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Dispozițiile legale menționate nu împiedică în niciun caz instanța de judecată să facă verificarea prevăzută de dispozițiile art. 2502 din C. proc. pen., nefiind intenția legiuitorului de a lăsa în afara sferei de control măsurile asiguratorii dispuse în cauzele în care, potrivit dispozițiilor legale, luarea acestora este obligatorie.

Prin urmare, procedând la efectuarea acestei verificări, Curtea a reținut că pentru ca măsurările asigurătorii să fie legal instituite, trebuie respectate următoarele condiții: să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni; sunt temeiuri de a se crede că un obiect poate servi la repararea prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârșirii infracțiunii, pentru garantarea executării amenzii penale sau a cheltuielilor judiciare sau instituirea/menținerea măsurii este dispusă în vederea confiscării/confiscării extinse; măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanța de judecată și bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului.

Cu privire la prima condiție, respectiv să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fără a face aprecieri care să depășească limitele verificărilor pe care le presupune analiza legalității și temeiniciei măsurii asiguratorii sau să afecteze în vreun fel prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, curtea a considerat că probele administrate în cauză îndreptățesc reținerea unei suspiciuni rezonabile privind comiterea de către inculpații A., B. și C. a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. Referirile apărării la măsurile luate în procedura de cameră preliminară nu sunt de natură a conduce la concluzia că în cauză nu s-ar putea reține această suspiciune rezonabilă, în condițiile în care măsura excluderii a vizat doar o parte a probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Cu privire la cea de-a doua condiție, curtea a reținut că prin ordonanțele de instituire a măsurilor asiguratorii cu privire la bunuri imobile și bunuri mobile aparținând inculpaților procurorul a făcut trimitere la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora luarea unor măsuri asiguratorii ar fi obligatorie, arătându-se că măsurile se impun pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, în condițiile art. 289 alin. (3) din C. pen. Chiar dacă nu se indică în mod expres prevederile art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., curtea a mai reținut că din motivarea ordonanțelor din datele de 19.02.2018, 01.02.2018 și 22.02.2018 rezultă cu claritate că măsurile asiguratorii au fost instituite în vederea confiscării speciale.

Cu privire la a treia condiție, respectiv ca măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanța de judecată, se reține că în cauza de față măsurile au fost dispuse prin ordonanțe emise de procuror, astfel că și această condiție este îndeplinită.

Cu privire la a patra condiție pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii asigurătorii, respectiv ca bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului, se impune precizarea că niciunul din bunurile indisponibilizate nu este exclus de la instituirea măsurii asigurătorii.

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, curtea constată și respectarea, în prezenta cauză, a exigențelor de proporționalitate a măsurilor asigurătorii în raport cu scopul urmărit, în conformitate cu garanțiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege și să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerințele interesului general și interesele persoanelor în cauză (cauza Silickiene contra Lituaniei).

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că măsurile de confiscare constituie o parte a unei politici de prevenire a infracțiunilor.

Astfel, în contextul factual al cauzei, s-a constatat că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care ar putea face obiectul confiscării speciale.

Prin urmare, s-a apreciat că măsurile asigurătorii sunt proporționale și necesare, în raport cu scopul urmărit prin instituirea lor, apreciind că nu se poate face abstracție în cauză nici de cuantumul sumelor pretins primite cu titlu de mită și nici de existența unui risc de sustragere de la urmărire.

Contrar susținerilor apărării, Curtea de Apel București a apreciat că nici durata procedurilor în cauza de față și nici măsurile dispuse de judecătorii de cameră preliminară nu justifică o soluție de ridicare, la acest moment procesual, a măsurilor asiguratorii dispuse în cauză prin ordonanțele menționate.

În ceea ce privește motivul de critică formulat privind nerezonabilitatea termenului scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, s-a reținut că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu impune decât existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul urmărit (P. împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuție principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților, complexitatea cauzei și durata procedurilor în fața instanței. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Benet Praha SPOL S.R.O. c. Republicii Cehe, în hotărârea din data de 28 septembrie 2010, că o durată a măsurii asiguratorii de 5 ani apare ca fiind proporțională.

Curtea a considerat că durata măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanțele procurorului menționate mai sus este justificată la acest moment procesual de complexitatea cauzei și de natura acuzațiilor aduse inculpaților, iar consecințele pe care le produc asupra inculpaților nu depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu sumele indicate în acuzație ca fiind primite cu titlul de mită de către inculpați.

Față de aceste aspecte, la acest moment procesual, curtea a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea măsurilor asiguratorii, acestea fiind luate cu respectarea condițiilor de formă și de fond impuse de lege și nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestora.

În ceea ce privește măsura asiguratorie dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, curtea a apreciat că prin ordonanța menționată s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 59.100 euro și 10.200 dolari SUA. S-a reținut că aceste sume ar fi fost ridicate de la domiciliul numitului B., tatăl inculpatului B..

S-a dispus ca sumele menționate să fie consemnate la D. pe numele inculpatului B., fiind delegat un ofițer de poliție judiciară pentru aducerea la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse prin ordonanță.

Referitor la împrejurările în care au fost ridicate aceste sume de bani de către organele judiciare, Curtea de Apel București a avut în vedere faptul că, în cauza de față judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, a emis mandatul de percheziție domiciliară nr. 149/15.12.2017 la adresa din jud. Sibiu, unde figurau cu domiciliul activ părinții inculpatului B., respectiv B. și E..

Din procesul-verbal întocmit la data de 18.12.2017 cu prilejul efectuării percheziției la adresa menționată au rezultat cu claritate împrejurările în care au fost predați banii de către tatăl inculpatului, acesta arătând că sumele respective reprezintă "economii strânse de-a lungul timpului, respectiv din anul 2007 din pensia de magistrat precum și din salariile încasate anterior", sumele de bani fiind ridicate în vederea continuării cercetărilor, iar obiecțiunile făcute de B. și E. cu privire la ridicarea sumei de 59.100 euro și 10.200 dolari SUA au fost consemnate. Din același proces-verbal a mai rezultat că au fost ridicate mai multe contracte de depozit cu privire la care B. a precizat că sumele de bani nu mai există în conturile respective.

După ridicarea de la percheziție a acestor sume de bani B., tatăl inculpatului B., a formulat cereri de restituire a acestora, prima la data de 20.12.2017, iar cea de a doua la data de 22.01.2018 .

Prin cererile formulate s-a arătat că sumele ridicate reprezintă economii proprii, făcute din salariile de magistrat și apoi din pensia primită, fiind depuse la dosar dovezi în ceea ce privește veniturile realizate.

Curtea de apel a mai reținut că aceste cereri au fost întemeiate pe dispozițiile art. 162 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparțin, cu excepția celor supuse confiscării, în condițiile legii, la momentul formulării acestora nefiind comunicată ordonanța de instituire a măsurilor asiguratorii către persoana de la care au fost ridicate aceste sume de bani. De altfel, în cauză nu s-a întocmit ulterior nici un proces-verbal privind punerea în aplicare a măsurilor asiguratorii, aceste sume de bani fiind consemnate din dispoziția procurorului la D. pe numele inculpatului B., chiar dacă acestea fuseseră ridicate de la părinții acestuia, cu prilejul percheziției în imobilul în care locuiau aceștia. În plus, această comunicare nu s-a realizat nici către inculpatul B., pe numele căruia s-au consemnat la D. acele sume de bani.

Aspecte legate de demersurile organelor judiciare privind aceste măsuri asiguratorii se regăsesc și la dosar de urmărire penală.

În continuare, a arătat că cererile de restituire făcute de tatăl inculpatului B. au primit o soluționare din partea Ministerului Public prin Ordonanța nr. x/P/2019 din data de 12.02.2019 în sensul respingerii, reținându-se că nu era vorba despre restituirea care putea opera în baza dispozițiilor art. 162 alin. (4) sau (5) din C. proc. pen. în condițiile în care pentru aceste sume de bani s-au instituit măsuri asiguratorii, iar cu privire la acestea se poate face contestație. Abia această ordonanță, în care apar mențiuni privind măsura asiguratorie dispusă anterior, este comunicată inculpatului B., în calitate de moștenitor al tatălui său, care decedase.

Instanța a mai precizat că, în contextul în care nu a fost informat cu privire la instituirea măsurilor asiguratorii și nici cu privire la aducerea la îndeplinire a acestei măsuri, petentul B., tatăl inculpatului B., nu și-a putut exercita dreptul în calitate de persoană interesată, de a formula contestație în condițiile art. 250 din C. proc. pen. cu privire la măsurile asiguratorii luate sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, astfel încât cu prilejul verificării efectuate în condițiile art. 2502 din C. proc. pen., în cauza de față, sunt analizate pentru prima dată aspectele privind legalitatea și temeinicia măsurii asiguratorii privind banii ridicați de la acesta cu prilejul efectuării percheziției.

Curtea a reținut că, spre deosebire de celelalte ordonanțe prin care s-au instituit măsuri asiguratorii în cauză, Ordonanța nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017, chiar dacă face referire la cercetările efectuate față de inculpatul B. și la faptul că au fost ridicate sumele de bani vizate prin măsurile asiguratorii cu prilejul unei percheziții domiciliare, este practic nemotivată, ordonanța nerespectând dispozițiile art. 286 din C. proc. pen.

Referitor la acest aspect, a arătat că jurisprudența Curții Constituționale este constantă, în sensul că măsura asiguratorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanță sau încheiere), îndeplinirea condițiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii și, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul și valoarea care urmează a fi garantată în acest fel.

În cazul de față, s-a apreciat că ordonanța menționată nu îndeplinește exigențele de motivare în condițiile în care nu este menționat nici scopul în care se instituie măsura asiguratorie, nici nu este prezentat vreun element care să vină în susținerea instituirii acestei măsuri asupra unor sume de bani ridicate din domiciliul părinților inculpatului B. sau să justifice concluzia că ar putea fi vorba despre sume de bani care ar putea proveni din activitatea presupus infracțională care ar fi fost desfășurată de inculpatul B..

Menționarea unor dispoziții legale generice și indicarea faptului că banii au fost ridicați de la o percheziție (efectuată de altfel la domiciliul părinților inculpatului și nu la o adresă la care locuia doar tatăl inculpatului), precum și menționarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează cercetări față de B. nu poate echivala cu motivarea acestei ordonanțe, câtă vreme așa cum s-a arătat, procurorul nu face nicio referire la instituirea măsurii în vederea confiscării speciale, nu justifică în niciun fel instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor aparținând unor terți - părinții inculpatului, cu precizarea că la consemnarea acestor sume la D. procurorul stabilește că acestea vor fi consemnate pe numele inculpatului B., dispoziție din care ar rezulta faptul că teza de la care a pornit procurorul ar fi că acele sume de bani ar fi fost ale inculpatului. De asemenea, în condițiile în care persoanele de la care se ridicaseră banii formulaseră obiecțiuni, susținând că aceștia le aparțin și reprezintă economii, în ordonanța menționată nu se fac referiri la aceste apărări.

Curtea a reținut că aceste carențe legate de motivare echivalează în cauză cu nemotivarea soluției de instituire a măsurii asiguratorii, ceea ce atrage nelegalitatea acesteia, după cum nelegală a fost și consemnarea la D. acestor sume nu pe numele persoanei/persoanelor de la care au fost ridicate, ci pe numele inculpatului B..

Curtea a mai reținut că și dacă nu se ajungea la concluzia caracterului nelegal al ordonanței de instituire a măsurii asiguratorii, toate înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală dar și la dosarul instanței privind veniturile părinților inculpatului B., permit reținerea concluziei că banii ridicați la percheziție puteau avea sursa indicată de aceștia, fără legătură cu activitatea presupus infracțională care ar fi fost desfășurată de inculpatul B., astfel încât nu se impunea instituirea măsurilor asiguratorii cu privire la aceste sume de bani.

În raport de aceste aspecte, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen. a constatat nelegalitatea și netemeinicia măsurii asiguratorii dispuse prin Ordonanța nr. x/P/2016 din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.

Împotriva încheierii din data de 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 au formulat contestații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de contestatorii B., A. și C., motivele contestațiilor fiind susținute de către reprezentantul Ministerului Public și de apărătorii aleși, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând încheierea atacată, atât în raport cu motivele invocate de contestatori, cât și în raport cu actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, Înalta Curte reține că prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpaților:

A., pentru săvârșirea infracțiunii luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen.,

B., pentru săvârșirea infracțiunii luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. și

C., pentru săvârșirea infracțiunii luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 22 august 2019.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea***) părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile.

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. T

§ Cauze similare