ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 428 din data de 16 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția penală și a obligat pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație la executare condamnatul A.

În motivarea cererii, contestatorul a criticat faptul că nu a fost citat conform art. 73 din C. proc. pen., fiind, astfel, în imposibilitatea de a depune concluzii scrise și de a-și angaja un apărător.

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Contestația la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond și s-a pronunțat o soluție de condamnare.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Analizând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivul invocat de acesta nu poate fi subsumat unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuție legalitatea unei hotărâri ce are ca obiect o cerere de strămutare, reglementată de art. 71 și urm. din C. proc. pen., hotărâre care nu este susceptibilă de a fi pusă în executare.

Astfel, contestatorul critică sentința penală nr. 428 din data de 16 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, sub aspectul lipsei citării la judecarea cererii de strămutare.

Or, motivul invocat pe calea contestației la executare nu poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești atacate, întrucât contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.

Notând că o contestație făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă, Înalta Curte reține că motivul concret invocat de către condamnat vizând lipsa citării la judecarea cererii de strămutare nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

De altfel, dispozițiile art. 73 din C. proc. pen. invocate de contestatorul condamnat nu instituie obligația citării la soluționarea cererii de strămutare.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 428 din data de 16 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 428 din data de 16 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM