ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 283/2021

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A. cu privire la Sentința penală nr. 91/F/30.10.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2020

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Brașov a reținut că în conformitate cu prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se poate formula contestație la executare când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare la executare.

În cauză, a observat că prin motivele scrise, contestatoarea nu a invocat vreo nelămurire în ceea ce privește hotărârea pronunțată. Dimpotrivă, Curtea a apreciat că rezultă cu evidență că aceasta a înțeles dispozițiile cuprinse în Sentința penală nr. 91/F/30.10.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, respectiv faptul că a fost obligată la plata către stat a sumei de 30 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În ceea ce privește susținerile privind stabilirea în mod nelegal a obligației de plată, Curtea a constatat că acestea nu pot fi analizate în cadrul procedurii contestației la executare. Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac și, astfel cum este reglementată, vizează, ca regulă, împrejurări noi, apărute după rămânerea definitivă a hotărârii, și care au efecte asupra executării hotărârii. Critici privind legalitatea și temeinicia unei soluții pot fi formulate prin intermediul căilor de atac însă, în speță, Curtea a apreciat că o astfel de cale de atac ar fi inadmisibilă ținând cont că sentința în discuție nu este susceptibilă a fi atacată cu contestație sau apel.

Cu referire la existența unei împiedicări la executare, Curtea a constatat că în cauză nu se invocă un astfel de motiv care să împiedice punerea în executarea a dispoziției din Sentința penală nr. 91/F/30.10.2020 privind obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare și, analizând din oficiu, nu a identificat un astfel de motiv.

Pe cale de consecință, având în vedere că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută și nicio împiedicare la executare, Curtea a constatat că este neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoare.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. Curtea a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 30 RON. La stabilirea acestei obligații, are în vedere că textul de lege menționat prevede că în cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea. Noțiunea de orice altă cerere se referă la orice tip de cereri prin care este învestită instanța la inițiativa unei părți și care nu este cuprinsă în mod expres în enumerare, contestația la executare reprezentând o cerere în sensul textului de lege. Prin urmare, ori de câte ori o persoană sesizează instanța cu o cerere care va fi respinsă, aceasta este responsabilă pentru cheltuielile presupuse de soluționarea acelei cereri și va exista această obligație de plată (astfel cum s-a întâmplat în cazul Dosarului nr. x/2020, când a fost respinsă contestația la executare formulată de parte și în prezenta cauză, când a fost respinsă contestația la executare).

Împotriva acestei sentințe penale, contestatoarea A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației formulate, apreciind că în cauză nu au fost respectate normele legale referitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată, suma de 30 RON fiind stabilită în mod nelegal.

Examinând admisibilitatea contestației, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual care se poate exercita în vederea soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, incidente apărute înainte sau în timpul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta. Contestația la executare reprezintă un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârii penale. Aceasta este rațiunea juridică pentru care contestația împotriva executării hotărârii penale, conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., se poate exercita în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de textul legal.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Înalta Curte amintește că hotărârile penale executorii sunt hotărârile judecătorești ce pot fi puse în executare, iar punerea în executare a hotărârilor penale definitive reprezintă activitatea procesuală prin care sunt executate dispozițiile hotărârii penale definitive. Faza de executare a procesului penal are menirea de a realiza efectiv scopul legii penale și procesual penale.

În cauză, hotărârea împotriva căruia s-a formulat contestația la executare de către contestatoarea A., în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., este reprezentată de Sentința penală nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, prin care s-a respins contestația la executare cu privire la Sentința penală nr. 91/F/30.10.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2020.

Așadar, hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, aspect în raport de care hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este definitivă.

Prin urmare, contestatoarei nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Sentinței penale nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, contestația formulată fiind inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 110/F din data de 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 aprilie 2021.

GGC - NN