ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2020

Asupra admisibilității contestației formulate,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cerere formulată de contestatorul A.

S-a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice, solicitare formulată de contestatorul A.

S-a respins, contestația la executare formulată de contestatorul A. cu privire la Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de apel Brașov.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel Brașov, la data de 4 mai 2020, contestatorul A. a formulat contestație la executare cu privire la Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de apel Brașov, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

În motivarea contestației la executare a invocat, în esență, că decizia menționată mai sus încalcă Decizia Curții Constituționale nr. 51/2016, întrucât în Dosarul nr. x/2016 mandatele de interceptare au fost emise pe siguranță națională, la data 9 iunie 2020, sens în care contestatorul a formulat în scris o și două cereri de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice, iar la data de 10 iunie 2020, același contestator a depus un memoriu în care detalia motivele contestației la executare formulate, solicitând, totodată, să se constate nulitatea absolută a interceptărilor din dosar. Și

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut că, prin Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, părțile civile B., C., D. și inculpatul E. împotriva Sentinței penale nr. 1128 din 9 iunie 2016 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, hotărâre ce a fost desființată, în parte, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A., soluționarea laturii civile și greșita reținere a stării de recidivă față de inculpatul E.

Rejudecând în aceste limite, s-a dispus față de inculpatul E. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de arest preventiv de la 10 iunie 2016 la 18 mai 2017.

S-a descontopit pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03 septembrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată F.);

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată E.), și a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

S-au majorat pedepsele aplicate față de inculpat, după cum urmează:

- de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 3 septembrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată F.);

- de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată E.).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 4 ani închisoare, adică 1 și 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de arest la domiciliu de la 10 iunie 2016 la 20 ianuarie 2017 și de arest preventiv de la 18 februarie 2017 la zi.

Au fost obligați inculpații E., A., G., H. și I. la plata de despăgubiri civile către părțile civile B., C. și D., după cum urmează: echivalentul în RON la data plății la cursul BNR a sumei de 67.000 euro plus dobânda legală calculată de la data de 30 august 2015 la data plății; suma de 3.300 RON plus dobânda legală calculată de la data de 30 august 2015 la data plății cu titlu de daune materiale.

S-a respins acțiunea civilă promovată de părțile civile cu referire la inculpatul J.

S-a înlăturat dispoziția din sentința apelată privind latura civilă cu referire la inculpatul J.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I. perioada de arest la domiciliu de la data de 9 iunie 2016 la 18 mai 2017.

S-a constatat că inculpații H., G. și K. sunt arestați în alte cauze.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și au fost respinse apelurile declarate de inculpații I., G., H., K. și A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În ceea ce privește cererea contestatorului de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a reținut că, în cauză contestatorul A. a formulat contestația la executare cu privire la Decizia penală nr. 623/Ap pronunțată de Curtea de apel Brașov la data de 7 iulie 2017, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu prezenta cauză (ce are ca obiect contestația la executare) fiind, așadar, inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește solicitarea contestatorului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice a constatat că titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea unui astfel de conflict juridic de natură constituțională sunt prevăzuți în mod expres și limitativ de lege. Părțile din dosarele aflate pe rolul instanțelor nu pot fi titulari ai unei astfel de sesizări, ținând seama de dispoziția legală menționată mai sus, astfel că, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a solicitării de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice.

Cu privire la contestația la executare formulată, Curtea a reținut că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face (...) când se ivește (...) vreo împiedicare la executare, sens în care observă că aspectele invocate de contestatorul A. în susținerea contestației la executare nu se încadrează în situațiile vizate de textul legal menționat, criticile contestatorului vizând aspecte ce nu au legătură cu executarea hotărârii penale.

Împotriva Deciziei penale nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație condamnatul A., contestație ce a vizat, atât dispoziția de respingere a contestației la executare, cât și dispozițiile de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice.

Înalta Curte prin Decizia nr. 574 din data de data de 24 septembrie 2020 a soluționat recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispozițiilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 272/Ap din 24 iunie 2020, cauză ce făcut obiectul Dosarului nr. x/2020

La termenul de judecată din data de 17 decembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulată de condamnatul A., având în vedere că decizia instanței prin care se soluționează contestația la executare este definitivă.

Analizând cu prioritate excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020), s-a respins, ca nefondată contestația la executare formulată în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., de către condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de apel Brașov, este definitivă.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că, la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, se poate face contestația la executare, iar în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei.

În prezenta cauză, titlul împotriva căruia contestatorul a formulat contestația la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de apel Brașov, hotărâre pronunțată ca instanță de apel, ultim grad de jurisdicție ordinară.

Înalta Curte constată că, prin decizia contestată s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, părțile civile B., C., D. și inculpatul E. împotriva Sentinței penale nr. 1128 din 9 iunie 2016 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, hotărâre ce a fost modificată, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A. și soluționarea laturii civile.

În practica constantă a instanțelor, s-a statuat că, în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost modificată în căile de atac, în speță în apel, ceea ce se execută este hotărârea instanței de apel, care a desființat sentința sub aspectul la care se face referire prin contestația la executare, astfel că instanța care a pronunțat hotărârea care se execută este instanța de apel, competentă să soluționeze contestația le executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Titlul reprezentat de o decizie pronunțată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de instanța ce a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită (Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de apel Brașov) nu este supusă vreunei căi de atac, nefiind o hotărâre a primei instanțe, ci a instanței de apel, iar hotărârile pronunțate în apel sunt definitive, sens în care și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., este definitivă.

Pe cale de consecință, dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. în raport cu care hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, nu au incidență în prezenta cauză.

În speță, condamnatul a formulat contestație împotriva unei decizii penale pronunțate de curtea de apel, ca instanță de apel, și nu în primă instanță. Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac formulată în cauză, nefiind admisibil a se recunoaște o cale de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM