ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2020

Deliberând asupra contestației formulată de condamnatul A., constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 269/Ap din data de 24 iunie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția penală a respins contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 597/Ap din data de 13 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. x/2018 și a obligat pe contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut că apelantul A. a formulat contestație la executare având ca obiect Decizia penală nr. 597/Ap din data de 13 septembrie 2019 a Curții de Apel Brașov, invocând faptul că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare, deoarece cererea de apel a fost formulată de către o terță persoană, pe care nu o cunoaște, motiv pentru care, în opinia sa, nu ar fi trebuit să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Evaluând cererea cu care a fost învestită, instanța de fond a reținut că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi făcută contestație la executare atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare.

Curtea de apel a constatat că, în cauza, contestatorul A. nu a invocat vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută și nici vreo împiedicare la executare, ci a criticat dispoziția instanței de apel de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, critică ce nu poate face obiectul unei contestații la executare.

Totodată, s-a constatat că instanța de apel a obligat pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, ca urmare a respingerii apelului inculpatului împotriva sentinței instanței de fond, or soluția obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel este obligatorie în raport de art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 269/Ap din data de 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a formulat contestație condamnatul A., cu argumentarea că în mod nelegal a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare prin Decizia penală nr. 597/Ap din data de 13 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în condițiile în care a învederat instanței că nu este persoana care a exercitat calea de atac.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită, în procedura prev. de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., cu soluționarea contestației formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 269/Ap din data de 24 iunie 2020, prin care Curtea de Apel Brașov, secția penală a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnat în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. împotriva executării Deciziei penale nr. 597/Ap din data de 13 septembrie 2019, pronunțată în apel de aceeași instanță.

Prin urmare, hotărârea împotriva căreia condamnatul A. a formulat contestația la executare ce face obiectul cauzei este Decizia penală nr. 597/Ap din data de 13 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. x/2018 ca instanță de apel.

Astfel, titlul reprezentat de o decizie pronunțată în ultimul grad de jurisdicție ordinară nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de însăși instanța care a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită.

În acest sens, dispozițiile art. 598 alin. (2) teza finală din C. proc. pen. prevăd explicit că în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Notând, prin urmare, că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită în cauză este definitivă, Înalta Curte constată că și hotărârea pronunțată în contestația împotriva executării acesteia, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., este definitivă, astfel că aceasta nu poate fi atacată în condițiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 269/Ap din data de 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 269/Ap din data de 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM