ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 617/2020

Deliberând asupra contestației formulate de persoana condamnată A., reține următoarele: Prin Încheierea penală nr. 36/F din data de 25 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petenta B. cu privire la Încheierea nr. 38/2019 dată în dosar penal nr. x/2019 al Curții de Apel Brașov. Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, petenta B. a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 38/CCP din data de 14 noiembrie 2019 prin care a fost obligată la plata sumei de 30 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, considerând că s-a respins contestația sa fără a se ține seama de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, iar contestația sa nu a fost soluționată potrivit procedurii.

Din aceste motive a apreciat că suma la care a fost obligată este nelegală. S-a atașat Încheierea nr. 38/2019 dată în dosar penal nr. x/2019 al Curții de Apel Brașov. În motivarea orală a contestației petenta a învederat că solicită daune și cheltuieli de judecată de 30 RON pentru că a fost jignită și i s-a stricat imaginea. Instanța a constatat că hotărârea pentru care s-a formulat contestație la executare nu privește o hotărâre care să privească fondul pricinii, ci o cauză având ca obiect contestație în anulare prin care s-a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare ca urmare a respingerii cererii. În același timp, potrivit art. 598 C. proc. pen.

contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. S-a arătat că niciuna dintre situațiile indicate mai sus nu se circumscrie motivelor formulate de petentă, iar referitor la suma la care a fost obligată petenta cu titlu de cheltuieli judiciare s-a arătat că nu s-a indicat vreo împiedicare la executare.

Împotriva Încheierii nr. 36/F din data de 25 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a formulat contestație petenta B. apreciind că a fost obligată în mod nelegal la plata sumei de 30 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Analizând contestația declarată de petenta B., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, iar art. (8) prevede că decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă.

În cauza de față, petenta B. a formulat cale de atac împotriva Încheierii nr. 36/F din data de 25 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală prin care s-a soluționat contestația la executare formulată cu privire la Încheierea nr. 38/2019 pronunțată în dosarul penal nr. x/2019 al Curții de Apel Brașov. Prin urmare, în cauză, petentul a exercitat calea de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile a face obiectul căii de atac a contestației, potrivit art. 397 alin. (8) din C. proc. pen., aspect de natură a nesocoti coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc.

pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procesuală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. În ceea ce privește excepția tardivității invocate de procuror, Înalta Curte reține că inadmisibilitatea căii de atac formulate de petentă exclude de plano o evaluare a termenului în care contestația a fost formulată. Analiza formulării contestației în termen se poate realiza în cazurile în care calea de atac formulată este prevăzută de lege, inadmisibilitatea căii de atac formulate în procedura pendinte primând și făcând inutilă o evaluare a termenului declarării sale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petenta B. împotriva Încheierii nr. 36/F din data de 25 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petenta B. împotriva Încheierii nr. 36/F din data de 25 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020. Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2020. GGC - CL