ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 24 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2020,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin Sentința penală nr. 140 din 30 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, arestat în prezenta cauză în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu o treime din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul urmând a executa în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a dedus din executarea pedepsei perioada în care a fost reținut și arestat preventiv în cauză, 26.01.2020 la zi.

S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

S-a confiscat cantitatea de 5,999 kilograme cannabis aflată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Bistrița-Năsăud.

S-a confiscat telefonul mobil marca x cu seria x, cartela SIM cu seria x, cardul microSD marca x capacitate 64 GB, telefonul mobil marca x cu seria x, și cartela SIM cu seria x, aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Bistrița-Năsăud.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, pentru stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în perioada 23-25.01.2020, inculpatul a ajutat la introducerea în România a cantității de 6 kg de canabis de către SC B. SRL Bistrița (care a acționat fără vinovăție), ajutorul constând în furnizarea către expeditor a datelor privind destinatarul coletului, stabilirea cu expeditorul coletului a împrejurărilor de expediere și primire a coletului, promisiunea ridicării coletului cu droguri de la firma de transport internațional și prezentarea la sediul acesteia pentru ridicarea coletului în data de 25.01.2020, comunicarea cu expeditorul coletului între momentul expedierii și ridicării coletului, iar în data de 25.01.2020, după o înțelegere prealabilă cu expeditorul cantității de 6 kg de canabis, s-a prezentat la sediul SC B. SRL Bistrița, de unde a ridicat coletul expediat din Spania, care conținea cantitatea de 6 kg de canabis, după care a transportat cele 6 kg de canabis la autoturismul său marca cu numărul de înmatriculare x, pe strada x înspre localitatea Viișoara, cu intenția de a transporta drogurile în cauză unui destinatar final.

II. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia penală nr. 262 din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud și apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 140/F/2020, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosar nr. x/2020.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 26.01.2020 și până la zi.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 262 din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație, în termen legal.

În cererea scrisă, aflată la dosar, inculpatul nu a indicat cazul de recurs în casație pe care își întemeiază recursul, motivând că solicită înlăturarea sporului de 10 luni închisoare aplicat conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., din perspectiva Deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017.

Prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu din 2 iunie 2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 262 din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală, și s-a trimis cauza Completului C8, în vederea judecării recursului în casație declarat.

Ulterior, la data de 17.06.2021, recurentul a înaintat o completare a motivelor de recurs, care nu mai pot face obiectul prezentei căi de atac, dat fiind că admisibilitatea în principiu a cererii de recurs s-a examinat doar din perspectiva motivelor înaintate inițial.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta este nefondat.

Analizând recursul în casație, din perspectiva motivului de recurs în casație privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Examinarea unei cauze în recurs în casație nu poate conduce la reformarea situației de fapt reținută de către instanțele care au soluționat fondul acuzațiilor penale, instanța de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, cu consecința redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

În cauză, prin sentința primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, a fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

- la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu o treime din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul urmând a executa în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale, iar procedeul de contopire al acestora a fost realizat, de asemenea, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

Pedepsele principale de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt legale și se încadrează în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege [conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi; conform art. 3 alin. (1) din aceeași lege, introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi].

Procedeul de contopire al pedepselor a fost realizat cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la pedeapsa principală în cazul concursului de infracțiuni, sporul reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel încât pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat în limitele prevăzute de lege.

Prin urmare, se constată că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale, sentința fiind menținută de instanța de apel, astfel că pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul A., prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, este în limitele legii.

În ce privește critica recurentului inculpat, care a susținut că se impune înlăturarea sporului de 10 luni închisoare, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Pe de o parte, prin decizia instanței de contencios constituțional, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Pe de altă parte, solicitarea inculpatului nu poate fi primită, întrucât individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanțelor de fond sau apel și care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepselor la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante stabilite în mod definitiv.

De altfel, în actualul cadru procesual instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanțele ordinare, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau la stabilirea unei alte situații de fapt.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 24 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 24 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2021.

GGC - GV