ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38/26.02.2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus, în temeiul art. 188 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., condamnarea inculpatului A., fără antecedente penale, aflat la Penitenciarul Vaslui, la pedeapsa închisorii de 10 (zece) ani și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), h) (dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), l) (dreptul de a se afla pe raza comunei Ștefan cel Mare, jud. Vaslui) și n) din C. pen. (dreptul de a comunica cu părțile civile B., C. și D., pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Conform art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), h) (dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), l) (dreptul de a se afla pe raza comunei Ștefan cel Mare, jud. Vaslui) și n) din C. pen. (dreptul de a comunica cu părțile civile B., C. și D., care se va executa de la momentul rămânerii definitive a sentinței penale și până când pedeapsa principală va fi executată integral sau considerată ca executată.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare și informarea inculpatului despre acest aspect potrivit disp. art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008.

În temeiul art. 339 alin. (1) și 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., s-a menținut, față de inculpatul A., măsura arestului preventiv.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului A., durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 09.09.2019, la zi.

S-a dispus trimiterea către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, în vederea conservării, a următoarelor mijloace de probe: plicul de hârtie nr. 1, sigilat prin lipire cu bandă adezivă Poliția Română, conținând un recoltor cu substanță brun-roșcată ridicată de pe sol de la începutul urmei notată cu nr. 3; plicul de hârtie nr. 2, sigilat prin lipire cu bandă adezivă Poliția Română, conținând un recoltor steril cu substanță brun-roșcată ridicată de pe sol de pe urma notată cu nr. 3, de la distanța de 5 m către poarta de acces în curtea numitului E.; plicul de hârtie nr. 3, sigilat prin lipire cu bandă adezivă Poliția Română, conținând recoltor steril cu substanță brun-roșcată ridicată de pe sol de pe podețul de acces în curtea numitului E.; plicul de hârtie nr. 9, sigilat cu autocolant Poliția Română, conținând un recoltor cu probe din pata brun roșcată de pe degetul mic al mâinii drepte; plicul de hârtie nr. 10, sigilat cu autocolant Poliția Română, conținând 2 recoltoare cu probe din pata brun-roșcată de pe piciorul stâng; plicul de hârtie nr. 11, sigilat cu autocolant Poliția Română, conținând 5 recoltoare cu probe de contact de pe mâna dreaptă; plicul de hârtie nr. 1, sigilat cu autocolant Poliția Română, conținând 2 recoltoare cu probe de sânge din cord, toate fiind înregistrate la poz. 19/2019 în Registrul de Corpuri Delicte al Tribunalului Vaslui; plicul de hârtie nr. 4, sigilat cu autocolant Poliția Română, conținând pantaloni care conțin pete brun-roșcate; plicul de hârtie nr. 5, sigilat cu autocolant Poliția Română, conținând un tricou de culoare neagră purtat de A.; plicul de hârtie nr. 7, sigilat cu autocolant Poliția Română, conținând o pereche de adidași "F.", cu pete brun-roșcate; plicul de hârtie nr. 8, sigilat cu autocolant Poliția Română, conținând o pereche de ciorapi de culoare albă, cu pete brun-roșcate, toate înregistrate la poz. 19/10.05.2018, în Registrul de Corpuri Delicte al Tribunalului Vaslui; DVD inscripționat I.P.J. S.I.C.14789/17.10.2019 (I.P.J.Vaslui-Serv. Criminalistic nr. x/17.10.2019), care conține imagini de la efectuarea cercetării la fața locului și a autopsiei victimei E., înregistrat la poziția nr. 19/2019 din Registrul de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Vaslui.

În temeiul disp. art. 19, art. 23 alin. (2), art. 25 și art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 1164, art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1387, art. 1390 și art. 1391 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile B., D. și C. și a fost obligat inculpatul A. să achite următoarele sume de bani după cum urmează: 1) pentru partea civilă minoră C., suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale; 2) pentru partea civilă minoră D., suma de 80.000 RON cu titlu de daune morale; 3) pentru partea civilă B., suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 20.000 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul disp. art. 276 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite părții civile B. suma de 9000 RON, reprezentând onorariu avocat ales.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen.

În cauză a fost audiat inculpatul, care a recunoscut și regretat fapta comisă, solicitând instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. și următoarele, referitor la procedura simplificată a judecății, în caz de recunoaștere a învinuirii. Instanța a admis solicitarea inculpatului de judecată a cauzei conform procedurii simplificate.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că fată de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă după săvârșirea căreia a fugit în Germania.

În fapt, în ziua de 08.09.2019, inculpatul, alături de prietenii săi, frații G. și H., a mers în bâlciul organizat în municipiul Vaslui. Acolo toți trei au mâncat și au consumat băuturi alcoolice, au cumpărat două briceaguri noi, după care au ajuns în satul Bârzești, comuna Ștefan cel Mare, unde știau că va fi o petrecere a satului, fiind sărbătoarea de "Sfânta Maria". Inculpatul, fiind în stare de ebrietate, avea manifestări violente, fiind auzit de cei din jur spunând că tot va omorî pe cineva în seara respectivă. Acesta era nervos din cauza faptului că îl lăsase concubina și îi luase copilul. Folosindu-se de unul din bricegele cumpărate în ziua respectivă, martorul H. i-a deposedat, prin amenințare, pe muzicanții aflați la fața locului, de toți banii pe care îi aveau la ei. La tâlhăria făcută de dânsul, a asistat impasibil și inculpatul. Muzicanții, după ce au dat banii, au plecat îngroziți.

În acele momente la fața locului a venit victima, E., pe care inculpatul nu o cunoștea. Aceasta se afla, de asemenea, sub influența băuturilor alcoolice și, după ce a stat o zi întreagă la grătar, fiind sărbătoare creștină, a plecat de acasă încălțat cu o pereche de șlapi, cu gândul de a cumpăra niște țigări de la barul unde se aflau inculpatul și martorii, întrucât era un fumător înrăit. Ajungând la fața locului, inculpatul i-a cerut victimei o țigară. Aceasta i-a spus că nu are și, întrucât amândoi erau băuți, au început să se împingă reciproc, după un conflict verbal.

Inculpatul s-a enervat și a amenințat victima că o taie cu cuțitul. Victima, văzându-l pe inculpat foarte agresiv, s-a retras spre casă, locuința sa aflându-se la o distanță de câteva zeci de metri. În momentul în care inculpatul s-a apropiat cu viteză, urmat fiind de martorul H., victima E. a lăsat șlapii din picioare și a luat-o la fugă spre casă. Chiar în apropierea porții locuinței sale, a fost ajunsă din urmă de inculpat care ținea în mâna dreaptă unul dintre cuțitele pe care le avea. În momentul în care a fost ajunsă, victima s-a întors spre agresor, iar acesta a aplicat fulgerător o lovitură cu cuțitul, în zona gâtului acesteia, provocându-i o plagă profundă, soldată cu o hemoragie masivă. Imediat după acest moment inculpatul și-a continuat deplasarea, plecând rapid de la locul săvârșirii faptei. Victima a reușit să mai facă câțiva pași înainte și înapoi, după care s-a îndreptat spre poarta locuinței sale, care se afla la aproximativ 5 metri, însă s-a prăbușit în rigola de lângă poartă, unde a și decedat.

Împotriva sentinței penale au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, inculpatul A. și părțile civile B., C. (prin reprezentant legal B.) și D. (prin reprezentant legal B.).

Prin Decizia penală nr. 268 din 26 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38 din 26.02.2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și părțile civile B., D. și C., împotriva Sentinței penale nr. 38 din 26.02.2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2019, sentință pe care a desființat-o în parte, în latură penală și civilă, în sensul majorării pedepsei principale a închisorii la care a fost condamnat inculpatul, dispunerii luării unor măsuri asigurătorii, majorării daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă D. și înlăturării dispozițiilor primei instanțe de trimitere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, în vederea conservării, a unor mijloace de probă.

Rejudecând cauza, în limitele desființării, s-a majorat pedeapsa principală stabilită de instanța de fond pentru infracțiunea dedusă judecății, de "omor" prevăzută și pedepsită de art. 188 alin. (1) C. pen. (comisă la 08.09.2019), cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare. S-a majorat cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță în beneficiul părții civile minore D. de la suma de 80.000 RON la suma de 100.000 RON.

În temeiul art. 249 alin. (1) și (7) C. proc. pen., s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, prezente și viitoare, în vederea garantării reparării pagubei, până la concurența sumei totale datorate cu titlu de despăgubiri civile.

S-a înlăturat dispoziția primei instanțe de trimitere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, în vederea conservării, a mijloacelor materiale de probă.

Conform art. 162 alin. (3) C. proc. pen., obiectele și înscrisurile care reprezintă mijloace materiale de probă și nu sunt restituite persoanei căreia îi aparțin, se păstrează în baza legii, împreună cu dosarul cauzei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei și s-au înlăturat dispozițiile contrare.

În temeiul art. 422 și art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus în continuare măsura arestării preventive a inculpatului A. de la 26.02.2020 la zi.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 868 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, conform delegației nr. 3957 din 23.03.2020, emisă de Baroul Iași pentru doamna avocat I., se va avansa din bugetul de venituri și cheltuieli a Ministerului de Justiție și rămâne în sarcina statului. Potrivit art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile apelante suma de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în apel (onorariu avocat, conform chitanței nr. x din 10.04.2020). În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul-apelant la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, ocazionate de soluționarea apelului formulat. Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de procuror și de părțile civile, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, printre altele că, în mod corect, prima instanță a încadrat în drept fapta comisă de inculpat ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de "omor", prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., având în vedere natura și intensitatea loviturii, zona vizată, precum și rezultatul produs-decesul unei persoane.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, operațiune criticată atât de către inculpat, cât și de părțile civile și procuror, Curtea a apreciat că prima instanță a procedat în mare parte la o evaluare corespunzătoare a tuturor împrejurărilor legate de fapta comisă, contextul cauzal, atitudinea inculpatului înainte, în timpul și după comiterea faptei, dar a constatat întemeiate criticile formulate de părțile civile și procuror cu privire la acest aspect, considerând că împrejurările anterior menționate trebuiau să conducă la orientarea instanței înspre aplicarea unei pedepse mai severe.

În primul rând, Curtea a constatat că limitele de pedeapsă între care s-a efectuat operațiunea de individualizare judiciară, ca efect direct al aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., sunt cuprinse între 6 ani și 8 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare.

S-a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a constatat ca orientarea în aplicarea pedepsei să vizeze mediul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, însă Curtea a considerat, pentru respectarea și îndeplinirea funcțiilor de exemplaritate, constrângere și reeducare, ca pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată inculpatului, să se situeze peste acest mediu, având în vedere considerentele ce succed.

Fapta comisă de inculpat, în modalitatea rezultată în cadrul expunerii situației de fapt, este o faptă extrem de gravă, ce impune o sancționare corespunzătoare, având în vedere că s-a adus atingere valorii sociale fundamentale ocrotite de normele de drept penal român, respectiv viața persoanei. Modalitatea în care inculpatul a acționat, cu o brutalitate extremă, urmărind victima, după ce conflictul dintre aceștia se aplanase, tocmai ca urmare a faptului că persoana vătămată a decis să se îndrepte spre locuința sa, faptul că la momentul la care a ajuns persoana vătămată, în contextul unei nemulțumiri cu totul minore (refuzul de a primi o țigară), a cărui intensitate a fost probabil exacerbată de consumul de alcool, faptul că a folosit un cuțit și a vizat o zona letală (gâtul victimei), cu consecința producerii aproape imediate a decesului acesteia, este de natură să stârnească oroare și dezaprobare în cadrul comunității. Mai mult decât atât, maniera în care inculpatul a acționat îl caracterizează pe acesta drept o persoană extrem de agresivă, incapabilă să-și gestioneze stările de nervozitate, apt să reacționeze disproporționat la momentul la care se află într-o situație aparent conflictuală, pe care chiar el a creat-o, împrejurări apte să îl caracterizeze pe inculpat drept o persoană extrem de periculoasă și să reclame, în vederea îndreptării sale și înlăturării stării de pericol generată de prezența sa în comunitate o pedeapsă corespunzătoare acestor date. Mobilul comiterii faptei este de asemenea imposibil de înțeles de către o persoană normală, în condițiile în care între inculpat și victimă a existat anterior doar o altercație minoră. În aceste condiții, se poate pune în mod legitim întrebarea caracterului adecvat și proporțional al pedepsei care se impune a fi aplicată inculpatului astfel încât, după plasarea în mediul carceral, acesta să nu reitereze un astfel de comportament infracțional, a cărui declanșare, în situația de față, a fost intempestivă și imposibil de anticipat. Chiar dacă inculpatul este o persoană tânără și nu are antecedente penale, aceste simple împrejurări nu sunt suficiente pentru a-l caracteriza drept o persoană mai puțin periculoasă și pentru a justifica reducerea pedepsei, mai ales în condițiile în care există suficiente date de natură să-l caracterizeze drept o persoană violentă, care pare a fi fost implicat în cel puțin o altă ocazie anterioară în comiterea unor acțiuni agresive ce au vizat diferite persoane, chiar dacă urmările nu au fost de amplitudinea celei constatate în prezenta cauză. Bineînțeles că în cauza penală în care inculpatul este cercetat în prezent sub aspectul posibilei comiterii unei infracțiuni de "tâlhărie" acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar prezenta instanță nu poate antama în nici un fel aspecte ce țin de modul în care va fi instrumentată această cauză penală, însă nu mai puțin o astfel de împrejurare permite formularea anumitor deducții care nu pot fi ignorate în analiza periculozității inculpatului și a nevoilor de îndreptare ale acestuia, întrucât ilustrează faptul că incidentul din prezenta cauză nu este unul izolat, accidental, disociat de elementele ce caracterizează în genere persoana inculpatului ci dimpotrivă, acesta a intrat anterior în conflict cu alte persoane și are o adevărată problemă în gestionarea situațiilor conflictuale, pe care le rezolvă doar prin acte de agresiune fizică.

Toate aceste elemente, au condus în opinia Curții indubitabil la concluzia că pedeapsa ce se impune a-i fi aplicată inculpatului trebuie orientată peste mediul limitelor de pedeapsă și înspre maximul special, astfel cum acesta a fost redus ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pentru ca aceasta să corespundă atât nevoii comunității în ansamblu, de restabilire a echilibrului social, afectat profund ca efect al comiterii unei asemenea fapte, de o violență extremă, cât și nevoilor de îndreptare ale inculpatului, ce presupun plasarea acestuia în mediul carceral pentru o perioadă ce poate fi aptă ca acesta să conștientizeze gravitatea conduitei sale, să se reeduce în spiritul respectării valorilor sociale protejate de legea penală și pentru a deveni un membru valoros în comunitate la momentul eliberării în penitenciar. De asemenea, s-a apreciat că o astfel de pedeapsă este necesară și ca un semnal general, al intoleranței față de astfel de manifestări, extrem de violente, petrecute pe fondul unui fenomen general al exacerbării unor astfel de acte în societatea actuală și a unei reacții ferme din partea organelor judiciare, atât de scoatere din comunitate în mod prompt a unei persoane care comite astfel de fapte, cât și a luării tuturor măsurilor necesare pentru ca la momentul reintegrării în comunitate, inculpatul să poată fi pe deplin reinserat social.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., personal, invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Recurentul a susținut, în esență, că prin solicitarea reprezentantului Ministerului Public de respingere a apelului inculpatului, procurorul nu a adus nicio circumstanță agravantă față de cele prezentate la instanță de fond pentru a se susține majorarea cuantumului pedepsei, iar prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași în mod greșit s-a dispus majorarea pedepsei de la 10 ani la 12 ani. De asemenea, a susținut că nu au fost invocate chestiuni tehnice de către procuror, nu s-a adus nicio circumstanță agravantă și cu toate acestea instanța de apel a dispus majorarea pedepsei de la 10 ani la 12 ani închisoare.

Cererea de recurs în casație a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 22 martie 2021, sub nr. x/2019, fixându-se termen pentru verificarea admisibilității în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 27 aprilie 2021, când, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din 27 aprilie 2021, și a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării ei pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, 22 iunie 2020, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că inculpatul A. a invocat, ca unic motiv de recurs în casație, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în cadrul căruia, a antamat limitele nelegale ale pedepsei care i-a fost aplicată prin decizia recurată.

Preliminar, Înalta Curte constată că argumentele formulate pe calea recursului în casație de față sub aspectul greșitei individualizării a pedepsei aplicate de instanța de apel nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care stabilește că hotărârile sunt supuse casării în situația în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, întrucât, în cauză, nu s-a dispus încetarea procesului penal.

În speță, motivul invocat și care a fost avut în vedere de către instanță la momentul admiterii în principiu a recursului în casație se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Astfel, conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege " legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și față de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei, a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel. De regulă, se consideră că o pedeapsă depășește limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, ca și consecință a reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator. În toate cazurile însă, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicate, www.x.ro).

Încadrarea juridică dată faptelor, reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În consecință, fără a proceda la analiza ei, dar examinând legalitatea pedepsei aplicate de instanța de apel recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 188 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de omor, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, în cazul formei consumate.

În acest context, se constată că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată recurentului inculpat, în apel, pentru infracțiunea consumată de omor se situează în limitele prevăzute de lege, instanța de apel făcând o corectă aplicare a legii.

În cadrul aceleiași evaluări constată că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată recurentului inculpat îndeplinește condiția de legalitate, fiind cuprinsă între limitele prevăzute de lege ca urmare a aplicării sporului de 1/3 din limitele legale prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv, 6 ani și 8 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare.

Așadar, critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepsei de către curtea de apel, care a majorat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate.

Pentru considerentele prezentate, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat A., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 178 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 268 din 26 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iunie 2021.

GGC - GV