ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 1 din 4 februarie 2020, Tribunalul Covasna a dispus cu privire la inculpatul A.:

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita atribuții pe linia examinării candidaților pentru susținerea examenului de obținere a permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., care, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și, în baza art. 92 alin. (1) C. pen., a stabilit pentru inculpatul A. termen de supraveghere de 3 (trei) ani, care potrivit art. 92 alin. (2) C. pen., se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., începe de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Neamț sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul A. ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Piatra Neamț, județul Neamț, sau în cadrul Primăriei Comunei Văleni, județul Neamț, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă, care se va executa în condițiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., potrivit cărora, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, ori săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei aplicate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a constatat că inculpatul A. a fost reținut și arestat preventiv, de la data de 08.06.2016 și până la data de 13.06.2016 și s-a aflat sub măsura preventivă a arestului la domiciliu, începând cu data de 14.06.2016 și până la data 16.11.2016.

B. Prin Decizia penală nr. 621/Ap din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A..

C. Prin încheierea din 14 aprilie 2021, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 621/Ap din data de 04 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În susținerea cererii de recurs în casație, a invocat, în esență, că faptele pentru care ar fi luat mita, nu sunt săvârșite în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, aspect de natură să înlăture caracterul penal al acestora.

A precizat că a fost condamnat pentru infracțiunea de luare de mită în legătura cu aceleași atribuții de serviciu ca cele reținute în sarcina inculpatului B., deși Ordinul nr. 268/2010 prevede atribuții diferite în sarcina lucrătorului de la ghișeul de programare, respectiv ale celui de la postul de înregistrare a candidatului și cel al lucrătorului din sala de examinare.

S-a arătat că, în mod evident, candidații nu au oferit mita pentru a le fi înregistrat dosarul, ci pentru a promova proba teoretică, iar inculpatul nu avea atribuții pe linia supravegherii candidaților în sala de examinare, fiind însărcinat exclusiv cu înregistrarea dosarelor. Nici instanța de apel nu a reținut faptul că sumele de bani ar fi fost remise pentru proba practică. Inculpatul a precizat pe larg declarațiile martorilor care susțin teza apărării.

De asemenea, s-a arătat că circumstanțele sub imperiul cărora faptele reținute în sarcina sa au fost comise sunt de natură a înlătura starea de pericol necesară săvârșirii unei infracțiuni, susținând că faptele sale nu prezintă gradul de pericol social necesar unei infracțiuni, fiind comise sub supravegherea organelor de urmărire penală, putând fi imputată cel mult o abatere disciplinară în sarcina sa. Mai mult, săvârșirea faptei sub "atenta supraveghere" a organelor de urmărire penală înlătură urmarea imediată a infracțiunii de luare de mită. A precizat că inculpații polițiști se aflau sub supravegherea organelor de urmărire penală, fiind astfel depistate de îndată faptele penale comise, iar supravegherea, de către organele de urmărire penală, a activităților derulate de B. și A. este de natură a înlătura starea de pericol ce reprezintă element constitutiv al infracțiunii de luare de mită. Deși organele de urmărire penală au avut la dispoziție 17 zile pentru a împiedica demersul infracțional al numitului B., acestea au rămas în pasivitate în scopul de a crea un material probator amplu. A considerat că faptele reținute în sarcina sa nu sunt apte a produce starea de pericol ce constituie element constitutiv al infracțiunii de luare de mită.

S-a susținut repetat că o conduită infracțională, săvârșită sub "supravegherea organelor statului", nu poate ab initio crea o stare de pericol pentru activitatea instituțiilor publice.

A mai invocat faptul că s-au pronunțat soluții diferite pentru aceleași fapte întrucât în Dosarul nr. x/2016, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov a dispus clasarea față de A. motivat de faptul că "din probele administrate în cauză nu a rezultat implicarea lui A. în vreo activitate infracțională în legătura cu modalitatea în care C., D.. E., F. au obținut în cursul anului 2016 permisul de conducere". A apreciat că faptele similare de asistare pasivă la examinarea teoretică a candidaților comise de către G. capătă valențe infracționale în opinia procurorului de caz din dosarul penal nr. x/2016 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, în timp ce procurorul din Dosarul nr. x/2016 consideră ca aceleași fapte săvârșite de către A. nu sunt prevăzute de legea penală.

Înalta Curte reamintește că scopul recursului în casație este acela de a îndrepta erorile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., reținându-se că, în perioada decembrie 2015 - 11 aprilie 2016, în calitate de comisar de poliție în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, cu atribuții pe linia examinării candidaților pentru obținerea permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în baza unei înțelegeri anterioare cu examinatorul B. (agent principal de poliție în cadrul S.P.R.P.C.Î.V. Neamț, delegat la data săvârșirii faptei la S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, cu atribuții pe linia de examinare a candidaților pentru obținerea permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia), erau dispuși să-și încalce atribuțiile de serviciu cu privire la examinarea candidaților pentru obținerea permisului de conducere, la proba teoretică și practică, în schimbul remiterii unor sume de bani de către candidați, în condițiile în care erau programați împreună în sala de examinare, unde se ținea proba teoretică, respectiv desemnați examinatori la proba practică susținută de aceiași candidații:

- în data de 25.01.2016, a primit de la candidata H., prin intermediul inculpatului B. suma de 500 euro (banii fiind împărțiți în mod egal între cei doi inculpați), după susținerea de către aceasta a probei teoretice pentru obținerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutată de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezența sa, candidata obținând permisul de conducere, în urma susținerii probei practice, fiind examinată de către inculpat, în data 28.01.2016;

- în data de 16.02.2016, a primit de la candidata I. suma de 2.000 RON, prin intermediul inculpatului B. (banii fiind împărțiți în mod egal între cei doi inculpați), în timp ce se afla în incinta restaurantului J. împreună cu inculpatul B., unde candidata a oferit și o masă celor doi examinatori, plătindu-le consumația în valoare de aproximativ 70 de RON și oferindu-le ulterior și doi miei, câte unul pentru fiecare, după susținerea de către aceasta, în data de 15.02.2016, a probei teoretice pentru obținerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutată de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezența sa, candidata obținând permisul de conducere, în urma susținerii probei practice, fiind examinată de către inculpat, în data de 18.02.2016;

- în data de 22.02.2016, a primit de la candidata K. suma de 2.200 RON, prin intermediul inculpatului B. (banii fiind împărțiți în mod egal între cei doi inculpați), în timp ce se afla în sala de examinare din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, după susținerea de către aceasta a probei teoretice pentru obținerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutată de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezența sa, candidata obținând permisul de conducere, în urma susținerii probei practice, fiind examinată de către inculpat, în data de 25.02.2016;

- în data de 22.02.2016, a primit de la candidul L. suma de 500 euro, prin intermediul instructorului auto M. (banii fiind împărțiți în mod egal cu inculpatul B.), după susținerea de către acesta a probei teoretice pentru obținerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutat de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezența sa, candidatul obținând permisul de conducere, în urma susținerii probei practice, fiind examinat de către inculpat, în data de 24.02.2016, și

- în data de 7.03.2016, l-a adus la S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, din municipiul Târgu Secuiesc, pe candidatul N., pentru a susține proba teoretică și a primit de la acesta suma de 2.000 RON, prin intermediul inculpatului B., care a primit banii prin intermediul inculpatului O. (banii fiind împărțiți în mod egal între cei doi inculpați), după susținerea de către candidat a probei teoretice pentru obținerea permisului de conducere categoria B, în cadrul căreia a fost ajutat de către inculpatul B. la completarea chestionarului, prin indicarea răspunsurilor corecte la câteva întrebări din testul de examen, în prezența sa, candidatul obținând permisul de conducere în urma susținerii probei practice cu inculpatul B., în data de 9.03.2016, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

Inculpatul a invocat constant apărarea vizând aceea că fapta nu este prevăzută de legea penală pentru că nu avea atribuții privind supravegherea candidaților în sala de examinare, fiind însărcinat doar cu înregistrarea dosarelor.

Prealabil, Înalta Curte constată că inculpatul A. a recunoscut în fața instanței de fond săvârșirea faptelor și a solicitat judecarea pe baza procedurii recunoașterii învinuirii.

Inculpatul A. a arătat în declarația dată în fața Tribunalului Covasna la data de 9.01.2017 că "recunosc starea de fapt astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare, nu și încadrarea juridică a faptelor".

Instanța de fond a respins cererea de judecare a cauzei pe baza procedurii simplificate pentru că inculpatul nu a dorit să dea declarație în fața instanței de fond și pentru că a susținut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu.

Chiar dacă instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor privitoare la procedura recunoașterii învinuirii, Înalta Curte constată achiesarea inculpatului la situația de fapt prezentată în actul de sesizare a instanței, inclusiv sub aspectul atribuțiilor în legătură cu care a primit sumele de bani.

Potrivit art. 289 din C. pen. se poate reține infracțiunea de luare de mită dacă actul pentru care funcționarul a săvârșit fapta face parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia.

Înalta Curte constată, contrar susținerilor apărării, că instanțele de fond și apel au reținut că inculpatul, pe fondul lipsei de personal, la nivelul S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, care să asigure examinarea candidaților programați în fiecare zi de luni a săptămânii pentru susținerea probei teoretice în vederea obținerii permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia, a fost desemnat să efectueze împreună cu inculpatul B. activitățile specifice înregistrării candidaților și supravegherii acestora în timpul susținerii probei teoretice, astfel, în anticamera sălii de examinare, unde se efectuau înregistrările candidaților și în sala de examinare, se aflau doar cei doi inculpați, nefiind desemnați alți funcționari publici să asigure împreună cu cei doi efectuarea activităților specifice înregistrării și examinării candidaților (...)

Potrivit declarației șefului serviciului și a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 268/2016, în sala de examinare a candidaților care susțineau proba teoretică aveau acces doar funcționarii desemnați prin dispoziția pe zi pe unitate și personalul cu funcții de control. În acest sens, potrivit dispoziției de zi pe unitate nr. x/50 din 22.02.2016 a șefului S.P.C.R.P.C.Î.V Covasna la examinări-teorie au fost de serviciu inculpații A. și B..

Înalta Curte constată că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au stabilit vinovăția inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, stabilind că sumele de bani au fost împărțite de participanți, respectiv de către A. și B., agent principal de poliție în cadrul S.P.R.P.C.Î.V. Neamț, delegați la data săvârșirii faptei la S.P.C.R.P.C.Î.V. Covasna, cu atribuții pe linia de examinare a candidaților pentru obținerea permisului de conducere sau a unor categorii ale acestuia.

Instanța de apel a stabilit vinovăția inculpatului reținând că a luat bani în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de examinare a candidaților pentru obținerea permisului auto, împreună cu inculpatul B.. Inculpatul A. nu avea simple atribuții de înregistrare a dosarelor candidaților, ci astfel cum rezultă din dispoziția șefului de unitate, acesta răspundea împreună cu colegul său, inculpatul B., de examinarea teoretică a candidaților.

De altfel, instanța de fond a reținut cu privire la vinovăția inculpatului că acesta avea cunoștință de înțelegerile făcute de inculpatul B. cu candidații, evitând să discute detalii în cadrul convorbirilor telefonice avute cu inculpatul B., și că a fost implicat activ în săvârșirea faptelor, împărțind banii primiți de acesta și nu era doar un observator pasiv, care nu a denunțat activitatea infracțională a colegului, deoarece fără sprijinul său moral și fizic, care a reprezentat o componentă indispensabilă a activității infracționale gestionată de inculpatul B., niciunul dintre candidații arătați mai sus nu ar fi obținut permisul de conducere.

Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește susținerea inculpatului, prin apărător ales, că săvârșirea faptei sub atenta supraveghere a organelor de urmărire penală înlătură urmarea imediată a infracțiunii de luare de mită, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Faptul că organele de urmărire penală au avut cunoștință despre derularea activității infracționale ce făcea obiectul unui procedeu probator specific, nu exclude producerea urmării imediate a infracțiunii și nu exclude caracterul său infracțional.

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A..

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 621/Ap din data de 04 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.

GGC - GV