ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1146/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1146/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 211/F

din 22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, s-au dispus

următoarele:

În baza art. 9

lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C.

pen., a fost condamnată inculpata I.D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.

În baza art. 6

din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.,

a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență,

a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată.

În baza art. 111

din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.,

a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de sustragere de la obligația privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor

pentru șomaj, în formă continuată.

În baza art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de C.E.C. - uri fără acoperire, în formă

continuată.

În baza art. 33

- 34 C. pen. s-au contopit pedepsele susmenționate, dispunându-se ca inculpata I.D.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81-82

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 3 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea

pedepselor accesorii.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 12

din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 115 C. pen., s-a dispus luarea față de

inculpată a măsurii de siguranță a interdicției de a fi fondator, administrator,

director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, respectiv decăderea

din aceste drepturi, în ipoteza în care a fost aleasă.

În latură civilă,

a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița,

dispunându-se obligarea inculpatei I.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC C.A. SRL Grivița, la plata către partea civilă a sumei de 12.037,20 RON cu dobânzile

și penalitățile de întârziere până la data achitării.

S-a constatat

imposibilitatea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 13

din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii

Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a se face mențiunile corespunzătoare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 2343/P/2010 din 26 aprilie 2012,

a fost trimisă în judecată inculpata I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune

fiscală, în formă continuată (2 infracțiuni), emitere file CEC fără a avea la tras

disponibil suficient, în formă continuată, neplata contribuțiilor la bugetul asigurărilor

pentru șomaj, în formă continuată, toate în concurs real, prev. de art. 9 lit.

b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 111 din Legea nr. 76/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că, în anul 2006, a fost înființată SC C.A. SRL cu sediul în comuna G., județul

Ialomița, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Ialomița, și ca principal

obiect de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor CAEN 5131.

Societatea a fost

înființată și administrată inițial de către inculpata I.D., în luna februarie 2007

părțile sociale fiind cesionate către numita F.M., mama inculpatei I.D. Din 01

martie 2007, F.M. a devenit și administrator al societății, conform mențiunilor

de istoric al societății, astfel cum au fost comunicare de O.R.C. Ialomița.

Prin procura autentificată

din 13 aprilie 2007 la B.N.P. S.D., F.M. a împuternicit-o pe inculpata I.D. să realizeze

administrarea în fapt a agentului economic SC C.A. SRL Grivița, conferindu-i puteri

depline în acest sens, conform cuprinsului înscrisului autentic.

În baza procurii

menționate, inculpata I.D. a acționat inclusiv în calitate de persoană împuternicită

a acționa în relațiile cu băncile C.R. și B.P., la care societatea avea deschise

conturi, achiziționând pe bază de comandă și sub semnătură și instrumente bancare

necesare derulării operațiunilor comerciale.

La data de 12

noiembrie 2010, părțile sociale au fost cesionate către numitul I.I., care a devenit

și administrator al societății.

Prin încheierea

nr. 516/98/2011 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a dispus

deschiderea față de C.A. SRL a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură

în derulare conform mențiunilor O.R.C.

La data de 11

decembrie 2009 au fost înregistrate penal sesizările formulate de Banca C.R. sub

aspectul refuzării la plată a mai multor cecuri emise de SC C.A. SRL Grivița în

beneficiul SC F.P.A. Fetești.

Fiind efectuate

acte de verificare a raporturilor dintre cele două societăți comerciale, au rezultat

indicii de Activitate a raporturilor comerciale atestate prin facturile fiscale

din 10 septembrie 2009 și, respectiv, din 15 septembrie 2009, ambele emise de C.A.

SRL.

În raport cu obiectul

cercetărilor, în cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză contabilă având ca

obiect stabilirea realității și integralității înregistrărilor în evidențele contabile

ale SC C.A. SRL a operațiunilor comerciale realizate în perioada 2009 - 2010.

În luna septembrie

2010, SC C.A. SRL Grivița a făcut obiectul inspecției fiscale generale realizate

de inspectori din cadrul DGFP Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Inspecția a vizat

verificarea efectuării plăților către bugetul de stat a obligațiilor, contribuțiilor

și taxelor prevăzute de lege, inclusiv reținerea și virarea contribuțiilor și impozitelor

cu reținere la sursă.

Perioada supusă

verificării a fost 01 ianuarie 2007 – 30 iunie 2010.

Conform procesului-verbal

din 15 septembrie 2010, întocmit de inspectorii DGFP Ialomița — AIF, societatea

comercială verificată a înregistrat următoarele impozite și contribuții cu reținere

la sursă prevăzute de Legea nr. 76/2002, ce au fost constituite, respectiv reținute

de la salariați cu ocazia plății drepturilor salariale, dar nevirate la buget în

termen de 30 de zile de la scadență:

- impozit pe profit

din salarii conform Legii nr. 571/2003 - 1514 RON debit neachitat;

- contribuție

asigurări sociale asigurați - 3954 RON debit neachitat;

- contribuție

sănătate asigurați - 2312 RON debit neachitat;

- contribuție

șomaj asigurați (art. 26 din Legea nr. 76/2002) - 296 RON debit neachitat;

- contribuție

șomaj angajator (art. 27 din Legea nr. 76/2002) - 398 RON debit neachitat, totalizând

8474 RON.

Audiată în cursul

urmăririi penale, inculpata I.D. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute

în sarcina sa, susținând că cecurile au fost emise anterior intrării în interdicție

bancară și că nu a avut intenția de fraudare a intereselor beneficiarului SC F.P.A.

Fetești, nedecontarea CEC-urilor fiind consecința intrării în incapacitate de plată

a SC C.A. SRL.

În ceea ce privește

infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005,

inculpata a recunoscut neînregistrarea în evidențele fiscale a facturii din 15

septembrie 2009; de asemenea, a recunoscut și neachitarea contribuțiilor cu reținere

la sursă, arătând că aceasta s-a datorat dificultăților financiare ale firmei.

În cauză a fost

efectuată o expertiză contabilă care a stabilit că la SC C.A. SRL Grivița nu au

fost descoperite cheltuieli înregistrate care nu au la bază operațiuni reale, dar

că factura fiscală din 15 septembrie 2009 emisă de C.A. către F.P.A. SRL nu a fost

înregistrată în evidențele contabile, valorii totale a facturii (11.900,00 RON)

corespunzându-i TVA de 1900 RON și venituri de 10.000 RON. Prin această activitate

materială s-a produs o diminuare a TVA de plată cu suma de 2371,20 RON, compusă

din 1900 RON TVA și 4.71,20 RON accesorii.

Cu toate acestea,

s-a stabilit că nu a fost diminuat impozitul pe profit, prin raportare la rezultatul

financiar anual (pierdere de 156.479,95 RON) și că pentru exercițiul financiar respectiv

societatea verificată a datorat impozit forfetar.

Reflectarea în

plan contabil/fiscal a activității societății SC C.A. SRL Grivița a făcut obiectul

inspecției fiscale generale conform Raportului de inspecție fiscală din 15

septembrie 2009, la capitolele dedicate impozitului pe profit și TVA nefiind reținute

aspecte care să susțină teza înregistrării în contabilitatea societății a unor operațiuni

nereale.

În drept, prima

instanță a reținut că fapta inculpatei I.D. constând în omisiunea, în tot sau în

parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor

comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Întrucât a fost

săvârșită la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții, au

fost reținute ca fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiași

inculpate constând în reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile

de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă,

a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 6 din Legea nr. 241/2005, incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.

pen. fiind argumentată pe aspectul că inculpata a realizat la interval de timp acțiunea

sau inacțiunea care reprezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni,

în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Fapta inculpatei

de a se sustrage de la obligația privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor

pentru șomaj a fost reținută ca infracțiunea prevăzută de art. 111 din Legea

nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea

forței de muncă, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, fapta

inculpatei I.D. de a emite mai multe file CEC fără a avea la tras disponibil suficient

a fost reținută ca infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 C.

pen., circumstanțele personale ale inculpatei, împrejurările în care au fost comise

faptele, precum și prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva hotărârii

primei instanțe, în termen legal, a declarat apel inculpata I.D. care a solicitat

achitarea sa, conform art. 18

1

C. pen., cu argumentarea că a achitat

prejudiciul și că societatea comercială pe care o deținea este în lichidare judiciară.

Prin decizia penală

nr. 275/A din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a admis apelul declarat de inculpata I.D., a desființat, în parte, sentința penală

apelată și, rejudecând:

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. a achitat pe inculpata

I.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 6 din Legea nr. 241/205

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18

1

C. pen. și art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum

de 1.000 RON.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare

au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța

de fond, fiind recunoscută de inculpată, care a solicitat judecarea în procedura

simplificată potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

Totodată, a apreciat

că solicitarea inculpatei de a i se aplica dispozițiile art. 18 C. pen. este întemeiată,

întrucât faptele reținute în sarcina acesteia au adus o atingere minimă valorilor

apărate de lege, iar prin conținutul lor concret nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni.

Instanța de prim

control judiciar a avut în vedere în acest sens faptul că inculpata nu are antecedente

penale, a recunoscut și regretat faptele, precum și împrejurarea că prejudiciul

nu este mare și a fost acoperit integral, apreciind că pentru sancționarea inculpatei

este suficientă și o amendă administrativă, în condițiile art. 91 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata I.D., fără a motiva în scris

calea de atac, conform art. 385 C. proc. pen.

La termenul din

2 aprilie 2013, Înalta Curte a constatat că manifestarea de voință a recurentei

inculpate I.D., de retragere a recursului care formează obiectul cauzei pendinte,

exprimată în cuprinsul înscrisului, nu îmbrăcă forma juridică impusă de disp.

art. 385 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., întrucât nu

este susținută personal de parte și nici prin mandatar special sau prin înscris

autentic.

La același termen,

susținând oral motivele de recurs, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta

inculpată I.D. a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei

recurate, iar în rejudecare, să se constate prejudiciul integral acoperit și să

se dispună înlăturarea interdicției prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005

aplicată inculpatei.

Examinând cauza

în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, considerentele

avute în vedere fiind următoarele:

Prioritar, se

constată că, în raport de data pronunțării deciziei atacate, 4 octombrie 2012, și

de data înregistrării cauzei în recurs, 24 octombrie 2012, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat,

cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare

a Legii nr. 2/2013.

Trecând în continuare

la examinarea criticilor formulate în recurs, care se circumscriu cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte constată

că sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte, deși soluția de achitare dispusă față

de inculpată în apel, pe temeiul prev. de art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.,

s-a fundamentat și pe constatarea acoperirii integrale de către aceasta a prejudiciului

cauzat, acestui fapt nu i s-a dat valoare, în mod expres, și în latura civilă a

cauzei.

Or, achitarea

integrală, de către inculpata I.D., a prejudiciului în cuantum de 12037,2 RON este

dovedită prin înscrisurile, respectiv 6 chitanțe eliberate de Ministerul Economiei

și Finanțelor — Trezoreria Municipiului Slobozia prin care se atestă plata de către

SC C.A. SRL Grivița, societate administrată de inculpată, a următoarelor sume: chitanța

nr. 8851 din 26 septembrie 2012 - 4,364 RON; chitanța nr. 8852 din 26 septembrie

2012 - 418 RON; chitanța nr. 8837 din 26 septembrie 2012 - 2,527 RON; chitanța

nr. 8838 din 26 septembrie 2012 - 316 RON, chitanța nr. 8656 din 25 septembrie 2012

- 2,041 RON și chitanța nr. 8657 din 25 septembrie 2012 - 2,371.20 RON.

În consecință,

dat fiind faptul dovedit al achitării integrale a prejudiciului cauzat prin faptele

inculpatei, se impune a se constata, în latura civilă a cauzei, că prejudiciul a

fost integral acoperit.

Pe de altă parte,

se constată a fi întemeiată și solicitarea apărării de înlăturare a interdicției

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005, aplicată inculpatei, argumentele în

acest sens fiind următoarele:

Potrivit art.

12 din Legea nr. 241/2005 "nu pot fi fondatori, administratori, directori sau

reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute

din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute

de prezenta lege".

Interdicția susmenționată

reprezintă o nedemnitate care decurge, de drept, din faptul condamnării definitive

suferite de o persoană pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile prev. de Legea

nr. 241/2005. Prin urmare, singura condiție prevăzută de lege pentru activarea acestei

interdicții o reprezintă condamnarea definitivă pentru săvârșirea unei infracțiunii

prevăzute de actul normativ susmenționat.

Această condiție

nu este însă îndeplinită în cauză, față de inculpata I.D. dispunându-se o soluție

de achitare, pe temeiul prev. de art. art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.,

sub aspectul săvârșirii de către aceasta a infracțiunilor prev. de art. 9 lit.

b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea

nr. 241/205 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. lll din Legea nr. 76/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință,

nefiind îndeplinită condiția premisă prevăzută de lege, interdicția prev. de

art. art. 12 din Legea nr. 241/2005 nu poate opera, astfel încât se impune înlăturarea

ei.

Pentru aceste

motive, constatând întemeiate criticile formulate în recurs de inculpata I.D.,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) raportat la art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., va admite recursul, va casa, în parte,

decizia penală atacată, iar în rejudecare, va înlătura interdicția prevăzută de

art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 115 C. pen. aplicată inculpatei

și va constata prejudiciul integral acoperit, menținând în rest celelalte dispoziții

ale deciziei atacate.

Totodată, având

în vedere disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata I.D. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 4 octombrie 2012

a Curții de Apel București, secția a Il-a penală.

Casează, în parte,

decizia penală atacată și, în rejudecare, înlătură interdicția prevăzută de

art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 115 C. pen. aplicată inculpatei.

Constată prejudiciul

integral acoperit.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate, în sumă de 200 RON, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 02 aprilie 2013.