ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1146/2013

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 211/F din 22 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata I.D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată.

În baza art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la obligația privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în formă continuată. În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de C.E.C. - uri fără acoperire, în formă continuată.

În baza art. 33 - 34 C. pen. s-au contopit pedepsele susmenționate, dispunându-se ca inculpata I.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 115 C. pen., s-a dispus luarea față de inculpată a măsurii de siguranță a interdicției de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, respectiv decăderea din aceste drepturi, în ipoteza în care a fost aleasă.

În latură civilă, a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița, dispunându-se obligarea inculpatei I.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.A. SRL Grivița, la plata către partea civilă a sumei de 12.037,20 RON cu dobânzile și penalitățile de întârziere până la data achitării. S-a constatat imposibilitatea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a se face mențiunile corespunzătoare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 2343/P/2010 din 26 aprilie 2012, a fost trimisă în judecată inculpata I.D.

pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată (2 infracțiuni), emitere file CEC fără a avea la tras disponibil suficient, în formă continuată, neplata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în formă continuată, toate în concurs real, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că, în anul 2006, a fost înființată SC C.A.

SRL cu sediul în comuna G., județul Ialomița, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Ialomița, și ca principal obiect de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor CAEN 5131. Societatea a fost înființată și administrată inițial de către inculpata I.D., în luna februarie 2007 părțile sociale fiind cesionate către numita F.M., mama inculpatei I.D. Din 01 martie 2007, F.M. a devenit și administrator al societății, conform mențiunilor de istoric al societății, astfel cum au fost comunicare de O.R.C. Ialomița. Prin procura autentificată din 13 aprilie 2007 la B.N.P. S.D., F.M. a împuternicit-o pe inculpata I.D. să realizeze administrarea în fapt a agentului economic SC C.A.

SRL Grivița, conferindu-i puteri depline în acest sens, conform cuprinsului înscrisului autentic. În baza procurii menționate, inculpata I.D. a acționat inclusiv în calitate de persoană împuternicită a acționa în relațiile cu băncile C.R. și B.P., la care societatea avea deschise conturi, achiziționând pe bază de comandă și sub semnătură și instrumente bancare necesare derulării operațiunilor comerciale. La data de 12 noiembrie 2010, părțile sociale au fost cesionate către numitul I.I., care a devenit și administrator al societății. Prin încheierea nr. 516/98/2011 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a dispus deschiderea față de C.A. SRL a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură în derulare conform mențiunilor O.R.C.

La data de 11 decembrie 2009 au fost înregistrate penal sesizările formulate de Banca C.R. sub aspectul refuzării la plată a mai multor cecuri emise de SC C.A. SRL Grivița în beneficiul SC F.P.A. Fetești. Fiind efectuate acte de verificare a raporturilor dintre cele două societăți comerciale, au rezultat indicii de Activitate a raporturilor comerciale atestate prin facturile fiscale din 10 septembrie 2009 și, respectiv, din 15 septembrie 2009, ambele emise de C.A. SRL. În raport cu obiectul cercetărilor, în cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză contabilă având ca obiect stabilirea realității și integralității înregistrărilor în evidențele contabile ale SC C.A. SRL a operațiunilor comerciale realizate în perioada 2009 - 2010. În luna septembrie 2010, SC C.A.

SRL Grivița a făcut obiectul inspecției fiscale generale realizate de inspectori din cadrul DGFP Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală. Inspecția a vizat verificarea efectuării plăților către bugetul de stat a obligațiilor, contribuțiilor și taxelor prevăzute de lege, inclusiv reținerea și virarea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă.

Perioada supusă verificării a fost 01 ianuarie 2007 – 30 iunie 2010. Conform procesului-verbal din 15 septembrie 2010, întocmit de inspectorii DGFP Ialomița — AIF, societatea comercială verificată a înregistrat următoarele impozite și contribuții cu reținere la sursă prevăzute de Legea nr. 76/2002, ce au fost constituite, respectiv reținute de la salariați cu ocazia plății drepturilor salariale, dar nevirate la buget în termen de 30 de zile de la scadență: - impozit pe profit din salarii conform Legii nr. 571/2003 - 1514 RON debit neachitat; - contribuție asigurări sociale asigurați - 3954 RON debit neachitat; - contribuție sănătate asigurați - 2312 RON debit neachitat; - contribuție șomaj asigurați (art. 26 din Legea nr. 76/2002) - 296 RON debit neachitat; - contribuție șomaj angajator (art. 27 din Legea nr. 76/2002) - 398 RON debit neachitat, totalizând 8474 RON.

Audiată în cursul urmăririi penale, inculpata I.D. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, susținând că cecurile au fost emise anterior intrării în interdicție bancară și că nu a avut intenția de fraudare a intereselor beneficiarului SC F.P.A. Fetești, nedecontarea CEC-urilor fiind consecința intrării în incapacitate de plată a SC C.A. SRL. În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, inculpata a recunoscut neînregistrarea în evidențele fiscale a facturii din 15 septembrie 2009; de asemenea, a recunoscut și neachitarea contribuțiilor cu reținere la sursă, arătând că aceasta s-a datorat dificultăților financiare ale firmei.

În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă care a stabilit că la SC C.A. SRL Grivița nu au fost descoperite cheltuieli înregistrate care nu au la bază operațiuni reale, dar că factura fiscală din 15 septembrie 2009 emisă de C.A. către F.P.A. SRL nu a fost înregistrată în evidențele contabile, valorii totale a facturii (11.900,00 RON) corespunzându-i TVA de 1900 RON și venituri de 10.000 RON. Prin această activitate materială s-a produs o diminuare a TVA de plată cu suma de 2371,20 RON, compusă din 1900 RON TVA și 4.71,20 RON accesorii. Cu toate acestea, s-a stabilit că nu a fost diminuat impozitul pe profit, prin raportare la rezultatul financiar anual (pierdere de 156.479,95 RON) și că pentru exercițiul financiar respectiv societatea verificată a datorat impozit forfetar.

Reflectarea în plan contabil/fiscal a activității societății SC C.A. SRL Grivița a făcut obiectul inspecției fiscale generale conform Raportului de inspecție fiscală din 15 septembrie 2009, la capitolele dedicate impozitului pe profit și TVA nefiind reținute aspecte care să susțină teza înregistrării în contabilitatea societății a unor operațiuni nereale. În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatei I.D. constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Întrucât a fost săvârșită la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții, au fost reținute ca fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceleiași inculpate constând în reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. fiind argumentată pe aspectul că inculpata a realizat la interval de timp acțiunea sau inacțiunea care reprezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Fapta inculpatei de a se sustrage de la obligația privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj a fost reținută ca infracțiunea prevăzută de art. 111 din Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, fapta inculpatei I.D. de a emite mai multe file CEC fără a avea la tras disponibil suficient a fost reținută ca infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., circumstanțele personale ale inculpatei, împrejurările în care au fost comise faptele, precum și prevederile art. 320 1 C. proc.

pen. Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat apel inculpata I.D. care a solicitat achitarea sa, conform art. 18 1 C. pen., cu argumentarea că a achitat prejudiciul și că societatea comercială pe care o deținea este în lichidare judiciară. Prin decizia penală nr. 275/A din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpata I.D., a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. a achitat pe inculpata I.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 6 din Legea nr. 241/205 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 111 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 18 1 C. pen. și art. 91 C. pen. a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, fiind recunoscută de inculpată, care a solicitat judecarea în procedura simplificată potrivit art. 320 1 C. proc. pen. Totodată, a apreciat că solicitarea inculpatei de a i se aplica dispozițiile art. 18 C. pen. este întemeiată, întrucât faptele reținute în sarcina acesteia au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, iar prin conținutul lor concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Instanța de prim control judiciar a avut în vedere în acest sens faptul că inculpata nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele, precum și împrejurarea că prejudiciul nu este mare și a fost acoperit integral, apreciind că pentru sancționarea inculpatei este suficientă și o amendă administrativă, în condițiile art. 91 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata I.D., fără a motiva în scris calea de atac, conform art. 385 C. proc. pen. La termenul din 2 aprilie 2013, Înalta Curte a constatat că manifestarea de voință a recurentei inculpate I.D., de retragere a recursului care formează obiectul cauzei pendinte, exprimată în cuprinsul înscrisului, nu îmbrăcă forma juridică impusă de disp.

art. 385 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., întrucât nu este susținută personal de parte și nici prin mandatar special sau prin înscris autentic. La același termen, susținând oral motivele de recurs, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată I.D. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei recurate, iar în rejudecare, să se constate prejudiciul integral acoperit și să se dispună înlăturarea interdicției prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005 aplicată inculpatei. Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele: Prioritar, se constată că, în raport de data pronunțării deciziei atacate, 4 octombrie 2012, și de data înregistrării cauzei în recurs, 24 octombrie 2012, în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Trecând în continuare la examinarea criticilor formulate în recurs, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte, deși soluția de achitare dispusă față de inculpată în apel, pe temeiul prev. de art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., s-a fundamentat și pe constatarea acoperirii integrale de către aceasta a prejudiciului cauzat, acestui fapt nu i s-a dat valoare, în mod expres, și în latura civilă a cauzei. Or, achitarea integrală, de către inculpata I.D., a prejudiciului în cuantum de 12037,2 RON este dovedită prin înscrisurile, respectiv 6 chitanțe eliberate de Ministerul Economiei și Finanțelor — Trezoreria Municipiului Slobozia prin care se atestă plata de către SC C.A. SRL Grivița, societate administrată de inculpată, a următoarelor sume: chitanța nr. 8851 din 26 septembrie 2012 - 4,364 RON; chitanța nr. 8852 din 26 septembrie 2012 - 418 RON; chitanța nr. 8837 din 26 septembrie 2012 - 2,527 RON; chitanța nr. 8838 din 26 septembrie 2012 - 316 RON, chitanța nr. 8656 din 25 septembrie 2012 - 2,041 RON și chitanța nr. 8657 din 25 septembrie 2012 - 2,371.20 RON.

În consecință, dat fiind faptul dovedit al achitării integrale a prejudiciului cauzat prin faptele inculpatei, se impune a se constata, în latura civilă a cauzei, că prejudiciul a fost integral acoperit. Pe de altă parte, se constată a fi întemeiată și solicitarea apărării de înlăturare a interdicției prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005, aplicată inculpatei, argumentele în acest sens fiind următoarele: Potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005 "nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege". Interdicția susmenționată reprezintă o nedemnitate care decurge, de drept, din faptul condamnării definitive suferite de o persoană pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile prev. de Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, singura condiție prevăzută de lege pentru activarea acestei interdicții o reprezintă condamnarea definitivă pentru săvârșirea unei infracțiunii prevăzute de actul normativ susmenționat. Această condiție nu este însă îndeplinită în cauză, față de inculpata I.D. dispunându-se o soluție de achitare, pe temeiul prev. de art. art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii de către aceasta a infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 241/205 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. lll din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință, nefiind îndeplinită condiția premisă prevăzută de lege, interdicția prev. de art. art. 12 din Legea nr. 241/2005 nu poate opera, astfel încât se impune înlăturarea ei. Pentru aceste motive, constatând întemeiate criticile formulate în recurs de inculpata I.D., Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., va admite recursul, va casa, în parte, decizia penală atacată, iar în rejudecare, va înlătura interdicția prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 115 C. pen. aplicată inculpatei și va constata prejudiciul integral acoperit, menținând în rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Totodată, având în vedere disp.

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata I.D. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și, în rejudecare, înlătură interdicția prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 115 C. pen. aplicată inculpatei. Constată prejudiciul integral acoperit. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 02 aprilie 2013.