ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 102/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 102/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată și hotărârea
instanței de fond.
Prin acțiunea
înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 384/91/2012 reclamanta P.G.T., a
chemat în judecată pe pârâții C.D., C.V., G.B. și S.N., pentru anularea
deciziilor nr. 95/2010 și nr. 48/2011 a Tribunalului Vrancea și a rapoartelor
de expertiză întocmite în dosarul în care s-a pronunțat respectiva hotărâre.
Prin precizările
depuse ulterior, reclamanta a solicitat anularea respectivelor hotărâri, iar
persoanele menționate să fie trase la răspundere pentru greșelile făcute la
soluționarea cauzei.
În urma analizării
probelor administrate, prin sentința civilă nr. 3861/2012 Tribunalul Vrancea a
respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei reținându-se faptul că hotărârile
judecătorești nu constituie acte administrative în sensul disp. art. 2 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea Curții de
Apel Galați.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta care a susținut ca și în motivarea
acțiunii că solicită anularea celor două hotărâri judecătorești.
Prin decizia nr. 3405
din 20 iunie 2013 Curtea de Apel Galații, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat, reținând, ca și
instanța de fond că hotărârile judecătorești nu sunt acte administrative în
sensul celor arătate în disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,
anularea acestora putându-se cere doar în condițiile C. proc. civ.
Recursul declarat
împotriva deciziei nr. 3405 din 20 iunie 2013.
Și împotriva deciziei
nr. 3405 din 20 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galații, secția de contencios
administrativ și fiscal, reclamanta P.G.T. a formulat recurs.
Considerentele Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Analizând, în prealabil,
regularitatea recursului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru
următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor
art.
20 din Legea nr. 554/2004
– legea contenciosului administrativ „
(1)
Hotarârea pronunțată
în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
De asemenea, potrivit
prevederilor art.
299
C. proc. civ. hotărârile
date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de
lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictională sunt supuse recursului.
În cauza dedusă judecății,
hotărârea atacată cu recurs, decizia nr. 3405 din 20 iunie 2013 nu se încadrează
în vreuna din ipotezele prevăzute mai sus, ea fiind pronunțată de Curtea de Apel
Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea recursului
declarat de reclamanta P.G.T. împotriva sentinței nr. 3861/2012 a Tribunalului Vrancea.
Rezultă așadar că hotărârea
supusă controlului judiciar în cauza de față este o hotărâre irevocabilă, astfel
cum este definită de prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., care nu
mai poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii.
Așa fiind și având în
vedere că recurenta reclamantă a formulat calea de atac a recursului împotriva deciziei
nr. 3405 din 20 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați Vrancea, se va respinge
recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.G.T. împotriva deciziei civile nr. 3405/2013 din 20 iunie 2013 a Curții de
Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 15 ianuarie 2014.