ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 900/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 24 noiembrie 2014,

reclamanta V.E. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 376/A din 23

septembrie 2014 a Curții de Apel București.

Prin cererea de recurs, reclamanta a

arătat că decizia curții de apel este pronunțată cu greșita aplicare a Legii nr.

165/2013.

Reclamanta a susținut că dispozițiile

acestui act normativ nu sunt incidente în cauză, deoarece procedura de

restituire a fost demarată înainte de data la care respectivul act normativ a

intrat în vigoare, luna mai a anului 2013.

La data de 5 ianuarie 2015, cererea de

recurs formulată de reclamanta V.E. împotriva Deciziei civile nr. 376/A din 23 septembrie

2014 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

La data de 20 ianuarie 2015 a fost

întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost

însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 29 ianuarie 2015,

s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Conform dovezilor aflate la filele

25-27 din dosar, la data de 2 februarie 2015 raportul a fost comunicat

recurentei reclamante V.E. și intimaților pârâți C.C.S.D. și A.N.R.P.

La data de 12 februarie 2015 intimata

A.N.R.P. - C.N.C.I. a depus punct de vedere, prin care a solicitat respingerea

recursului, ca inadmisibil, având în vedere că decizia curții de apel nu este supusă

căii de atac a recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte

urmează să îl respingă, ea inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. 376/A din 23

septembrie 2014 Curtea de Apel, secția a III -a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelurile formulate de pârâta C.C.S.D. și

A.N.R.P., a schimbat sentința, în sensul că a admis excepția lipsei calității

procesual pasive a pârâtei A.N.R.P. și a respins acțiunea față de această pârâtă.

A obligat C.N.C.I. să emită decizia de compensare prin puncte și a menținut

celelalte dispoziții ale deciziei.

Împotriva acestei decizii reclamanta V.E.

a formulat, la data de 24 noiembrie 2014, recurs.

Potrivit art, 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs,

precum și cele neatacate cu recurs".

Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 (varianta în vigoare la data de formulării acțiunii, respectiv data de

27 februarie 2013) „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana

care se ipretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității

învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la

comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de

competența curții de apel."

Se reține că cererea reclamantei,

înregistrată la data de 27 februarie 2013 pe rolul Tribunalului București, are

ca obiect obligarea pârâților la emiterea unei decizii de despăgubire, pentru

suprafețele de teren de 1.080 mp și 2.065 mp, situate în intravilanul orașului

Țicleni, fiind întemeiată, în drept, pe Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2012

„Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege

specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este

„definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură

civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic

superioară" alin. (1) și „Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în

care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă

instanța este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs"

ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară" (alin. (2)).

Ca urmare, Decizia civilă nr. 376/A

din 23 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, este definitivă, neflind supusă căii de

atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să respingă recursul formulat, fca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta V.E. împotriva Deciziei nr. 376/A din 23 septembrie 2014

Curtea de Apel, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

26 martie 2015.