ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 192/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 28 octombrie 2014, F.C. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 311/A din 16 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția iii a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei F.C. împotriva sentinței civile nr. 2154 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalului București, secția a III-a civilă. Împotriva acestei decizii a formulat prezentul recurs pârâta F.C. În motivarea recursului, recurenta a susținut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., respectiv interpretarea greșită de către instanța de apel a normelor de drept material, în speță a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980. Prin rezoluția din 29 octombrie 2014, a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilității căii de atac, în condițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. După întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin rezoluția din) aceeași dată, în condițiile art. 494 alin. (4) din Legea nr. 134/2010, a fost dispusă comunicarea acestuia părților în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Conform dovezilor atașate la dosarul cauzei respectiv filele 22, 23, 24 și 25 la data de 04 noiembrie 2014 raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat părților. În termenul legal prevăzut de art. 494 alin. (4) teza I, intimații Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției au formulat puncte de jvedere. Analizând în condițiile art. 493 alin. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. recursul formulai, Înalta Curte constată că este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă, pentru următoarele considerente. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă înapoierea minorei E.M.V.

la reședința sa obișnuită din Belgia, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, ca urmare a deplasării ilicite și Iară acordul tatălui acesteia, S.V., reprezentat în mod legal de Ministerul Justiției, în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, în temeiul art. 7 din Legea nr. 369/2004. În drept potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, incidență în cauză și ale cărei dispoziții nu au fost modificate de Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în art. 2 stabilește Tribunalul pentru minori și de familie, București ca instanța competentă^pejftru soluționarea cererilor adresate de către persoana fizică pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite în sensul art. 3 din Convenție. Art. 12 alin. (2) din aceiași act normativ stabilește totodată că hotărârea pronunțata de tribunal este supusă recursului la Curtea de Apel București, secția pentru minori și familie.

Conform art. 23 din Legea nr. 369 /2004, dispozițiile legii se completează cu cele ale C. proc. civ. În cap. II, Dispoziții de punere în aplicare din Titlul I al Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., art. 7 alin. (1) stabilește următoarele: " Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitiva, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de prima instanță este supusă "recursului" sau că " poate fi atacată cu recurs", ori după caz, legea specială folosește o altă expresie." Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia răpirii internaționale de copii este apelul.

Față de cele sus menționate, Decizia civilă nr. 311/A din 16 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 493 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Firu Coleta împotriva Deciziei civile nr. 311/A din 16 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori șî de familie. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.