ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1010/2014

Deliberând în condițiile art. 395 coroborat cu dispozițiile art. 494 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 13 decembrie 2013, pârâta G.S. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 329 A din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin care a fost admis apelul declarat de reclamantul G.D.A. și de apelantul Ministerul Justiției. Prin decizia menționată, Curtea de Apel București a admis apelurile formulate de reclamantul G.D.A. și de apelantul Ministerul Justiției, în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinirea prevederilor Convenției de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.

A fost schimbată în tot Sentința nr. 1682 din 30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, în sensul în care a fost dispusă înapoierea minorului G.L.A. la domiciliul său obișnuit din Regatul Belgiei, pe cheltuiala pârâtei. Împotriva acestei decizii a formulat prezentul recurs pârâta G.S. În motivarea recursului, recurenta susține că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv interpretarea greșită de către instanța de apel a normelor de drept material. Prin rezoluția din 16 ianuarie 2014, a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilității căii de atac, în condițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

După întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin rezoluția din data de 30 ianuarie 2014, în condițiile art. 494 alin. (4) din Legea nr. 134/2010, a fost dispusă comunicarea acestuia părților în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Conform dovezilor atașate la dosarul cauzei, la data de 10 februarie 2014 raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat recurentei G.S., intimaților G.D.A. și Ministerul Justiției. În termenul legal prevăzut de art. 494 alin. (4) teza I, intimații G.D.A. și Ministerul Justiției au formulat puncte de vedere.

Analizând în condițiile art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, incidență în cauză și ale cărei dispoziții nu au fost modificate de Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, stabilește în art. 2 Tribunalul pentru minori și de familie, București ca instanța competentă pentru soluționarea cererilor adresate de către persoana fizică pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite în sensul art. 3 din Convenție. Art. 12 alin. (2) din același act normativ stabilește totodată că hotărârea pronunțată de tribunal este supusă recursului la Curtea de Apel București, secția pentru minori și familie.

Conform art. 23 din Legea nr. 369/2004, dispozițiile legii se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.

În Capitolul II, Dispoziții de punere în aplicare din Titlul 1 al Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 7 alin. (1) stabilește următoarele: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de prima instanță este supusă "recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs", ori după caz, legea specială folosește o altă expresie." Din interpretarea sistematică și istorico-teleologică a dispozițiilor sus-menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia răpirii internaționale de copii este apelul.

În cauza de față, prin Decizia civilă nr. 329 A din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul G.D.A. și de apelantul Ministerul Justiției, împotriva Deciziei civile nr. 1682 din 30 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 15452/3/2013 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, decizie definitivă. Față de cele sus-menționate, Decizia civilă nr. 329 A din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 493 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, urmează a se respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta G.S., domiciliată în București, împotriva Deciziei nr. 329 A din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Fără cale de atac. Decizia se va comunica părților conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2014. Procesat de GGC - CL