ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1609/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 78/A din 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamanților. Împotriva acestei decizii reclamanții P.N.S. și P.G.C. au formulat recurs, la data de 1 aprilie 2015. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 aprilie 2015. În aplicarea art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată la data de 14 mai 2015 și s-a dispus comunicarea către părțile în litigiu. Astfel, raportul a fost comunicat recurenților reclamanți P.N.S.

și P.G.C. la data de 20 mai 2015, conform dovezilor aflate la filele 19-20, intimatului pârât M.F.P. la data de 20 mai 2015, conform dovezii aflate la fila 21. Părțile nu au depus punct de vedere ia raport. Analizând excepția madmîsibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (varianta în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată) „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de Ia comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apei." Se reține că cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 19 decembrie 2013, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, are ca obiect obligarea pârâtului la plata la plata prețului de piață ai imobilului situat în București, sector 1, fiind întemeiată în drept pe Legea nr. 10/2001. Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2012 „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc.

civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară" (alin. (1)) și „Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care primt-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanța este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o aîtă expresie similară" (alin. (2)). Ca urmare, Decizia civilă nr. 78/A din 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanții P.N.S. și P.G.C. împotriva Deciziei nr. 78/A din 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apei București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2015.