ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1851/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.02.2015, sub nr. x/2/2015, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției pentru ca prin sentința ce se va pronunța:

- să se constate nul sau faptul că actul administrativ unilateral cu caracter normativ emis sub nr. x din 3.07.2009, a fost anulat irevocabil prin Sentința civilă nr. 4860 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2009, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4673 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz contrar instanța să dispună anularea acestuia;

- obligarea pârâtului, la plata unei despăgubiri materiale de 50% din indemnizația de încadrare lunară, începând cu data de 1.06.2009 și până la data de 12.11.2009;

- plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale, având în vedere lipsirea abuzivă de drept.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1369 din 14 mai 2015 a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

A admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, în ceea ce privește petitul 1 și l-a respins ca atare.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, în ceea ce privește petitul 2 al cererii și l-a respins ca atare.

A respins ca neîntemeiat petitul 3 al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 1369 din 14 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B. și C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii.

Recurenții nu au invocat în drept niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., republicat, susținând netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate, reiterând succint susținerile formulate în fața instanței de fond prin răspunsul la întâmpinare.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., în sensul că cererea nu este semnată, cerință a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., precum și faptul că cererea nu se încadrează în fapt și în drept în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac exercitate, sancțiunea fiind aceea de nulitate a recursului, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde:

- "semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar dispozițiile alin. (3) prevăd că "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Înalta Curte constată că cererea de recurs din prezenta cauză nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., în sensul că cererea de recurs nu este semnată, deși prin raportul comunicat recurentei s-a consemnat existența acestei neregularități, ce nu a fost îndreptată până la data prezentei examinări.

Având în vedere aspectele menționate, confirmate de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, prin lipsa semnăturii părților care figurează ca titulari ai căii de atac exercitate în cauză.

Ca urmare, nerespectarea cerinței de formă prevăzute la alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. atrage aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs prevăzută de art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), alin. (3) din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A., B. și C. împotriva Sentinței civile nr. 1369 din 14.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2017.

Procesat de GGC - CL