ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.11.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3073/2014

HOTĂRÂRE
07.11.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3073/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Chișineu-Criș la data de 20 martie 2014, reclamantul T.S. a chemat

în judecată pe pârâta N.E., solicitând obligarea pârâtei la încheierea

contractului autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1,35 ha compusă

din suprafața de 0,85 ha teren agricol situat în extravilanul localității

Olari, înscris în titlul de proprietate din 28 iulie 1995 eliberat de Comisia

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad și suprafața

de 0,50 ha teren agricol situat în extravilanul localității Olari înscris în

titlul de proprietate din 9 iunie 1995 eliberat de Comisia pentru stabilirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, cumpărător fiind reclamantul.

În subsidiar reclamantul a solicitat ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc

de contract de vânzare-cumpărare.

Prin Sentința civilă

nr. 360 din 19 iunie 2014, invocând din oficiu excepția necompetenței

teritoriale, Judecătoria Chișineu-Criș a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita, reținând că prin Decizia nr. 8 din 10

iunie 2013, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și

Justiție a statuat că o astfel de acțiune are caracterul unei acțiuni personale

imobiliare, iar competența teritorială de soluționare aparține instanței în a

cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul (conform regulii

generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ.).

La rândul său,

Judecătoria Marghita a pronunțat Sentința civilă nr. 1188 din 1 octombrie 2014,

prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Chișineu-Criș.

La pronunțarea

acestei sentințe s-a avut în vedere că dispozițiile art. 107 C. proc. civ. au

caracter de ordine privată astfel că, potrivit dispozițiilor art. 129 și 130

alin. (3) din același act normativ, instanța sesizată inițial nu putea să

ridice din oficiu excepția de necompetență teritorială, numai pârâta fiind în

măsură să o invoce prin întâmpinare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între cele două instanțe, urmează a stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chișineu-Criș pentru

considerentele ce succed:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Chișineu-Criș la data de 20 martie 2014,

reclamantul T.S., domiciliat în orașul Sântana, jud. Arad, a chemat în judecată

pe pârâta N.E., domiciliată în localitatea Valea lui Mihai, jud. Bihor,

solicitând obligarea pârâtei la încheierea contractului autentic de

vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1,35 ha compusă din suprafața de 0,85 ha

teren agricol situat în extravilanul localității Olari, înscris în titlul de

proprietate din 28 iulie 1995 eliberat de Comisia pentru stabilirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor Arad și suprafața de 0,50 ha teren agricol

situat în extravilanul localității Olari înscris în titlul de proprietate din 9

iunie 1995 eliberat de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor Arad, cumpărător fiind reclamantul. În subsidiar reclamantul

a solicitat ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de contract de

vânzare-cumpărare.

Prin Decizia nr. 8

din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind examinarea

recursului în interesul legii formulat de către procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referitor la

caracterul acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc

de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil și stabilirea competenței

teritoriale în judecarea acestei acțiuni, a fost admis recursul în interesul

legii și s-a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei

hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a

unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare.

În speță, instanța a

fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni personale imobiliare.

Din această

perspectivă, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 107 raportate la cele

ale art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care stabilesc competența

alternativă în soluționarea prezentei cauze, normele fiind, în acest caz,

dispozitive, motiv pentru care reclamantul a avut posibilitatea să aleagă între

instanța de la domiciliul pârâtei sau instanța locului imobilului, competența

teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine

privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.

În speță, având în

vedere natura și obiectul dreptului exercitat pe calea acțiunii deduse

judecății, aceasta fiind o acțiune personală imobiliară, competența în

soluționarea acesteia se stabilește potrivit dispozițiilor dreptului comun

înscrise în art. 107 C. proc. civ., potrivii cărora cererea de chemare în

judecată se introduce la instanța unde domiciliază pârâtul, normă ce are

caracter relativ, fiind de ordine privată.

Fiind vorba însă

despre o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi

invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârâtă prin

întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, instanța

sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii

pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă.

Prin urmare, nu are

nicio relevanță în speță împrejurarea că instanța sesizată cu cererea de

chemare în judecată, respectiv Judecătoria Chișineu-Criș, nu era cea de la

domiciliul pârâtei, deoarece atât timp cât pârâta, singura care putea invoca

excepția de necompetență teritorială relativă nu a invocat-o, Judecătoria

Chișineu-Criș a rămas competentă să judece litigiul, instanța neavând dreptul

de a invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială relativă.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența

de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Chișineu-Criș.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chișineu-Criș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1674/2014
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 30 ianuarie 2013 reclamantul A.V.D. a chemat în judecată pe pârâta C.Ș.E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va
ÎCCJ 2008-03-27
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1097/2014
une, în CF Șiria, după rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate. La data de 27 decembrie 2007, pârâții M.G., M.O. și M.I. au declarat apelul împotriva Sentinței civile nr. 8478 din 31 octombrie 2007. Tribunalul Arad, secția a II-a civil
ÎCCJ 2015-09-22
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1779/2015
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 13 decembrie 2013, astfel cum a fost precizată la datele de 01
ÎCCJ 2014-01-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2014
6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. De asemenea, instanța de fond a constatat că motivele invocate în susținerea excepției lipsei de interes privesc aspecte de fond. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținu
ÎCCJ 2014-10-15
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2716/2014
și Deciziei Ministerului Agriculturii și Domeniilor nr. 387 din 7 martie 1947. În condițiile în care Sentința civilă nr. 1735 din 14 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuți care constată nulitatea absolută a actului de schimb consemnat prin pro
Sursă