ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2701/2014

Asupra contestației în

anulare de față, constată:

Prin decizia nr. 1615 din 28 mai 2014, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat

de revizuenta B.M. împotriva încheierii de ședință din 3 aprilie 2014 a Curții de

Apel Ploiești, secția I civilă.

Pentru a decide astfel,

instanța supremă a reținut că, prin încheierea sus menționată, s-a dispus în temeiul

art. 155

1

C. proc. civ. de la 1865, suspendarea judecării cererii de

revizuire formulată de revizuenta B.M. împotriva deciziei civile nr. 1623 din 05

iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, în Dosarul nr. 3240/105/2011/a1.1, ca urmare

a neîndeplinirii de către aceasta a obligației de a indica moștenitorii intimatului

C.I.

Împotriva încheierii sus

menționate a declarat recurs revizuenta B.M., cale de atac în care, deși au fost

menționate generic și formal prevederile art. 299 și urm. C. proc. civ. de la 1865,

s-a reținut că nu au fost dezvoltate critici care să poată fi încadrate în motivele

de nelegalitate, strict și limitativ reglementate de prevederile art. 304 din același

Cod.

Așa fiind, Înalta Curte

de Casație și Justiție a făcut aplicarea dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) și 306 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 și a constatat nul recursul.

Împotriva deciziei

nr. 1615 din 28 mai 2014 a instanței supreme, prin care s-a constatat nul recursul,

a exercitat la 2 iunie 2014, contestație în anulare, B.M.

Contestația în anulare

nu a fost motivată în drept, în sensul de a se indica dacă sunt incidente motivele

contestației în anulare de drept comun, sau motivele contestației în anulare specială,

conform art. 317 sau 318 C. proc. civ.

La termenul de judecată

din 14 octombrie 2014, din oficiu, Înalta Curte i-a solicitat contestatoarei să

precizeze care este temeiul juridic al contestației în anulare, iar aceasta a arătat

că înțelege să invoce toate motivele contestației în anulare.

Deși contestatoarea a

depus și ulterior, la 9 octombrie 2014 „precizări” ale contestației în anulare,

din maniera schematică și formală în care au fost prezentate și redate „motivele

contestației în anulare”, instanța supremă nu a putut reține decât nemulțumirea

contestatoarei față de soluția pronunțată prin decizia nr. 1615 din 28 mai 2014,

a instanței supreme.

Examinând contestația

în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă

pentru considerentele ce succed:

Fiind reglementată ca

o cale extraordinară de atac de retractare, caracterizată prin caracterul limitativ

al motivelor ce pot fi invocate prin intermediul său, contestația în anulare este

deschisă părții, astfel: contestația în anulare de drept comun, pentru c

azurile când procedura

de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit

cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de

ordine publică privitoare la competență

,

iar contestația în anulare specială, la rândul

său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Ca atare, căile de atac

și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura

orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Textul are în vedere greșelile

materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu

relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Așadar, sunt condiții

de admisibilitate, atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei

căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea

contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei

atacate.

Or, în speță, criticile

formulate de contestatoare nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute

expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ., ci sunt, în esență, critici

redate fragmentar, fără un conținut ce poate fi exprimat într-o manieră care să

reflecte vreunul dintre motivele invocate pur formal.

Ca atare, criticile formulate

nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., niciuna din aceste

critici neavând legătură cu cazurile reglementate ca motive ale contestației în

anulare.

Așa fiind, față de considerentele

anterior expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea B.M. împotriva deciziei nr. 1615

din 28 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie

2014.