ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2701/2014

Asupra contestației în anulare de față, constată: Prin decizia nr. 1615 din 28 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de revizuenta B.M. împotriva încheierii de ședință din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că, prin încheierea sus menționată, s-a dispus în temeiul art. 155 1 C. proc. civ. de la 1865, suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuenta B.M. împotriva deciziei civile nr. 1623 din 05 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, în Dosarul nr. 3240/105/2011/a1.1, ca urmare a neîndeplinirii de către aceasta a obligației de a indica moștenitorii intimatului C.I.

Împotriva încheierii sus menționate a declarat recurs revizuenta B.M., cale de atac în care, deși au fost menționate generic și formal prevederile art. 299 și urm. C. proc. civ. de la 1865, s-a reținut că nu au fost dezvoltate critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate, strict și limitativ reglementate de prevederile art. 304 din același Cod. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut aplicarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) și 306 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 și a constatat nul recursul. Împotriva deciziei nr. 1615 din 28 mai 2014 a instanței supreme, prin care s-a constatat nul recursul, a exercitat la 2 iunie 2014, contestație în anulare, B.M.

Contestația în anulare nu a fost motivată în drept, în sensul de a se indica dacă sunt incidente motivele contestației în anulare de drept comun, sau motivele contestației în anulare specială, conform art. 317 sau 318 C. proc. civ. La termenul de judecată din 14 octombrie 2014, din oficiu, Înalta Curte i-a solicitat contestatoarei să precizeze care este temeiul juridic al contestației în anulare, iar aceasta a arătat că înțelege să invoce toate motivele contestației în anulare. Deși contestatoarea a depus și ulterior, la 9 octombrie 2014 „precizări” ale contestației în anulare, din maniera schematică și formală în care au fost prezentate și redate „motivele contestației în anulare”, instanța supremă nu a putut reține decât nemulțumirea contestatoarei față de soluția pronunțată prin decizia nr. 1615 din 28 mai 2014, a instanței supreme.

Examinând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed: Fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, caracterizată prin caracterul limitativ al motivelor ce pot fi invocate prin intermediul său, contestația în anulare este deschisă părții, astfel: contestația în anulare de drept comun, pentru c azurile când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență , iar contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Ca atare, căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Așadar, sunt condiții de admisibilitate, atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Or, în speță, criticile formulate de contestatoare nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ., ci sunt, în esență, critici redate fragmentar, fără un conținut ce poate fi exprimat într-o manieră care să reflecte vreunul dintre motivele invocate pur formal. Ca atare, criticile formulate nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., niciuna din aceste critici neavând legătură cu cazurile reglementate ca motive ale contestației în anulare. Așa fiind, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea B.M. împotriva deciziei nr. 1615 din 28 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014.