ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2384/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 24 martie 2014, reclamanta C.M. a solicitat revizuirea deciziei nr. 604 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Revizuenta a susținut că recursul a fost respins, ca nefondat, pe excepția de inadmisibilitate a acțiunii introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fără a se intra în cercetarea fondului și fără a se observa că în petitul acțiunii s-a cerut să se constate și nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului.

În esență, referindu-se la fondul cauzei, revizuenta a arătat că imobilul a fost preluat din proprietatea antecesorilor săi printr-un proces-verbal - act nou, cu încălcarea Constituției din anul 1948, care garanta proprietatea, precum și a art. 481 C. civ., care permitea exproprierea numai pentru cauză de utilitate publică cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, însă antecesorilor săi nu li s-a acordat nici o despăgubire; instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care s-au revendicat 543 m.p., față de 655 m.p.

teren cât era înscris în certificatul de atestare, în care era înscris doar terenul nu și clădirea; s-a solicitat și constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului situat în București, sector 3, str. C.C., deoarece imobilul în litigiu este folosit de pârâtă fără nici un titlu, făcând uz de o decizie administrativă a fostei primarii a Capitalei, din 1956, prin care s-a preluat imobilul pentru neplata impozitelor; instanțele judecătorești erau abilitate să stabilească valabilitatea titlului statului, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, să soluționeze acțiunea pe calea dreptului comun, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998 în vederea stabilirii caracterului preluării, cu consecința, observării soluționării greșite pe excepția inadmisibilității acțiunii; recursul a fost formulat, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) și 5 C. proc.

civ. motivat de faptul că judecătorul I.S., în apel, în două cauze procesuale a dat hotărâri potrivnice, în aceeași cauză cu aceleași părți. Indicând temeiul cererii de revizuire ca fiind dispozițiile art. 322 pct. 1 și art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta, susține că după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, pentru că, dacă ar fi prezentat - fișa bunului imobil (modificat la indicația reprezentanții SC S. SA) și schița cadastrală din 1964, însemna să se înscrie în fals, spre a dovedi că au fost contrafăcute documente în sensul denaturării identității reale a imobilului care nu a fost construit din fonduri de stat ci a fost proprietate particulară dintotdeauna fără a i se schimba categoria de folosință.

Susține că, în calitate de moștenitor legatar universal, făcând curățenie generală în fostul domiciliu al soților C. a găsit corespondența lor cu fosta Mătasea Populară și Primăria Capitalei, în legătură cu derularea dosarului civil nr. 13420/1954, din care rezultă că secția financiară nu a câștigat procesul privind preluarea imobilului din str. C.C., fiind înstrăinate doar lucrurile de folosință gospodărească, deși fuseseră date în custodie la momentul arestării titularilor. Revizuenta concluzionează că, imobilul și lucrurile nu au fost confiscate în baza niciunui decret, deci nu puteau face obiectul privatizării prin vânzare de acțiuni și nici instanța nu a stabilit valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului prin conversia în acțiuni.

Pentru toate acestea consideră că se impune reexaminarea cazului sub toate aspectele pentru stabilirea adevărului așa încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei. În finalul cererii, revizuenta indică drept temei legal al revizuirii dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7 C. proc. civ. Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 604 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită, s-au respins, ca nefondate, cererile de recurs formulate de reclamantă și intervenient împotriva deciziei nr. 152A din 30 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin decizia recurată au fost respinse excepția autorității de lucru judecat și apelurile declarate de reclamantă și intervenient, ca nefondate, menținându-se, în consecință, sentința civilă nr. 1230 din 26 octombrie 2009 a Tribunalul București, secția a IV- a civilă, prin care a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și respinsă acțiunea reclamantei și a intervenientului în interes propriu B.M.G. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă ce poate fi exercitată în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul” se poate cere în ipotezele prevăzute la pct. 1-10 din textul menționat.

Revizuenta se prevalează în prezenta cauză de ipotezele de la pct. 1 (dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire), pct. 2 (dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut), pct. 5 (când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau dacă s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere), și pct. 7 (dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de recurs, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate).

Față de cerința premisă înscrisă în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., comună tuturor ipotezelor legale prevăzute de pct. 1-10 C. proc. civ. (deci, și celor pe care revizuenta le menționează - pct. 1, 2, 5, 7), rezultă că pentru a fi susceptibilă de revizuire o hotărâre dată de o instanță de recurs, aceasta trebuie să evoce fondul. Dacă în ce privește judecata în prima instanță, a evoca fondul înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății pe baza probelor administrate în cauză, în căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt, în urma analizei dovezilor și pronunțarea unei soluții proprii, diferită de cele anterior date în aceeași cauză. În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care instanțele rejudecă fondul după casare.

Per a contrario, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul. În speță, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunțată de o instanță de recurs, prin care a fost respinsă calea de atac, neevocându-se deci fondul cauzei. Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul. Cererea de revizuire este inadmisibilă în privința cazului prevăzut de pct. 7 din art. 322 C. proc.

civ., și prin prisma faptului că, revizuenta nu a invocat o hotărâre contrară celei a cărei revizuire solicită, pentru a se putea verifica existența identității de părți, cauză și obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat. În baza art. 274 C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata SC S. SA, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamanta C.M. împotriva deciziei nr. 604 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Obligă pe revizuenta C.M. la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata SC S. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2014.