ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.09.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2384/2014

HOTĂRÂRE
25.09.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2384/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță

la data de 24 martie 2014, reclamanta C.M. a solicitat revizuirea deciziei nr. 604

din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Revizuenta a susținut

că recursul a fost respins, ca nefondat, pe excepția de inadmisibilitate a acțiunii

introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fără a se intra în cercetarea

fondului și fără a se observa că în petitul acțiunii s-a cerut să se constate și

nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului.

În esență, referindu-se

la fondul cauzei, revizuenta a arătat că imobilul a fost preluat din proprietatea

antecesorilor săi printr-un proces-verbal - act nou, cu încălcarea Constituției

din anul 1948, care garanta proprietatea, precum și a art. 481 C. civ., care permitea

exproprierea numai pentru cauză de utilitate publică cu o dreaptă și prealabilă

despăgubire, însă antecesorilor săi nu li s-a acordat nici o despăgubire; instanța

a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care s-au revendicat 543 m.p.,

față de 655 m.p. teren cât era înscris în certificatul de atestare, în care era

înscris doar terenul nu și clădirea; s-a solicitat și constatarea nevalabilității

titlului statului asupra imobilului situat în București, sector 3, str. C.C.,

deoarece imobilul în litigiu este folosit de pârâtă fără nici un titlu, făcând uz

de o decizie administrativă a fostei primarii a Capitalei, din 1956, prin care s-a

preluat imobilul pentru neplata impozitelor; instanțele judecătorești erau

abilitate să stabilească valabilitatea titlului statului, după intrarea în vigoare

a Legii nr. 10/2001, să soluționeze acțiunea pe calea dreptului comun, în temeiul

art. 6 din Legea nr. 213/1998 în vederea stabilirii caracterului preluării, cu consecința,

observării soluționării greșite pe excepția inadmisibilității acțiunii;

recursul a fost formulat, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) și 5 C.

proc. civ. motivat de faptul că judecătorul I.S., în apel, în două cauze procesuale

a dat hotărâri potrivnice, în aceeași cauză cu aceleași părți.

Indicând temeiul cererii

de revizuire ca fiind dispozițiile art. 322 pct. 1 și art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

revizuenta, susține că după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,

pentru că, dacă ar fi prezentat - fișa bunului imobil (modificat la indicația

reprezentanții SC S. SA) și schița cadastrală din 1964, însemna să se înscrie în

fals, spre a dovedi că au fost contrafăcute documente în sensul denaturării identității

reale a imobilului care nu a fost construit din fonduri de stat ci a fost proprietate

particulară dintotdeauna fără a i se schimba categoria de folosință.

Susține că, în calitate

de moștenitor legatar universal, făcând curățenie generală în fostul domiciliu al

soților C. a găsit corespondența lor cu fosta Mătasea Populară și Primăria Capitalei,

în legătură cu derularea dosarului civil nr. 13420/1954, din care rezultă că secția

financiară nu a câștigat procesul privind preluarea imobilului din str. C.C., fiind

înstrăinate doar lucrurile de folosință gospodărească, deși fuseseră date în custodie

la momentul arestării titularilor.

Revizuenta concluzionează

că, imobilul și lucrurile nu au fost confiscate în baza niciunui decret, deci nu

puteau face obiectul privatizării prin vânzare de acțiuni și nici instanța

nu a stabilit valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului prin conversia

în acțiuni.

Pentru toate acestea consideră

că se impune reexaminarea cazului sub toate aspectele pentru stabilirea adevărului

așa încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei.

În finalul cererii, revizuenta

indică drept temei legal al revizuirii dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7 C.

proc. civ.

Înalta Curte constată

că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă

nr. 604 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

a cărei revizuire se solicită, s-au respins, ca nefondate, cererile de recurs formulate

de reclamantă și intervenient împotriva deciziei nr. 152A din 30 mai 2013 a Curții

de Apel București,  secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin decizia recurată au fost respinse excepția autorității de lucru judecat și

apelurile declarate de reclamantă și intervenient, ca nefondate, menținându-se,

în consecință, sentința civilă nr. 1230 din 26 octombrie 2009 a Tribunalul București,

secția a

IV-

a civilă, prin care a

fost

admisă

excepția inadmisibilității acțiunii și respinsă acțiunea reclamantei și a intervenientului

în interes propriu B.M.G.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă ce poate fi exercitată în condițiile

strict și limitativ prevăzute de lege.

Potrivit art. 322

alin. (1) C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul” se poate cere în ipotezele prevăzute la pct. 1-10 din

textul menționat.

Revizuenta se prevalează

în prezenta cauză de ipotezele de la pct. 1 (dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții

potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire), pct. 2 (dacă s-a pronunțat asupra

unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori

s-a dat mai mult decât s-a cerut), pct. 5 (când, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau

dacă s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei

revizuire se cere), și pct. 7 (dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe

de recurs, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate).

Față de cerința premisă

înscrisă în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., comună tuturor ipotezelor legale prevăzute

de pct. 1-10 C. proc. civ. (deci, și celor pe care revizuenta le menționează -

pct. 1, 2, 5, 7), rezultă că pentru a fi susceptibilă de revizuire o hotărâre dată

de o instanță de recurs, aceasta trebuie să evoce fondul.

Dacă în ce privește judecata

în prima instanță, a evoca fondul înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății

pe baza probelor administrate în cauză, în căile de atac, evocarea fondului presupune

schimbarea situației de fapt, în urma analizei dovezilor și pronunțarea unei soluții

proprii, diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

În categoria hotărârilor

care evocă fondul intră toate hotărârile prin care instanțele rejudecă fondul după

casare. Per a contrario, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară

de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus

casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.

În speță, prin prezenta

cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunțată de o instanță de recurs, prin

care a fost respinsă calea de atac, neevocându-se deci fondul cauzei.

Așa fiind, se constată

că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire,

condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea

dată în recurs să evoce fondul.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă în privința cazului prevăzut de pct. 7 din art. 322 C. proc. civ.,

și prin prisma faptului că, revizuenta nu a invocat o hotărâre contrară celei a

cărei revizuire solicită, pentru a se putea verifica existența identității de părți,

cauză și obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat.

În baza art. 274 C. proc.

civ., revizuenta va fi obligată la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli

de judecată, către intimata SC S. SA, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamanta C.M. împotriva deciziei

nr. 604 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Obligă pe revizuenta C.M.

la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata SC S. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 septembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1303/2014
corespunde unei suprafețe de aproximativ 983 mp.). Reclamanta a învederat că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, printr-o simplă măsură de fapt, contrar prevederilor art. 8 din Constituția din 1948, iar potrivit art. 6 alin. (3)
ÎCCJ 2004-12-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2688/2014
ținut, de asemenea, că sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive: Imobilul a intrat în proprietatea Statului pe numele lui B.S. conform Decretului nr. 92/1950, poziția 6872 în proporție de 100%. Ca atare, titlul statului nu este unul val
ÎCCJ 2014-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 179/2014
Asupra cauzei de fața constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de îl martie 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București reclamantul M.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, să se constate
ÎCCJ 2017-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 91/2017
ă, sub nr. x/3/2010. În rejudecare, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză de specialitate topografică și evaluare bunuri imobile. La data de 23 octombrie 2013, prin cererea completatoare depusă la dosar, reclamanta a
ÎCCJ 2013-10-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4939/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 6862/3/2007, la data de 26 februarie 2007, reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâta D.E., solicitând
Sursă