ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 189/2015

Asupra conflictului negativ de competența,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la

data de 11 decembrie 2007 sub nr. 44506/3/2007,

reclamanta T.P., în contradictoriu cu pârâta Academia de Științe

Agricole și Silvice „G.l. - Șisești", în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a formulat contestație împotriva deciziei

nr. 185 din 06 noiembrie 2007 de respingere a notificării, solicitând să se dispună

anularea deciziei contestate și obligarea pârâtei Academia de Științe Agricole și

Silvice „G.l. - Șisești" să emită o nouă decizie prin care să dispună restituirea

în natură a imobilului situat în Șos. C., comuna V.T. Reclamanta a solicitat ca,

în căzul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, să-i fie acordate măsuri

reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de Legea nr. 10/2001, precum și

cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunțată la data de 15

mai 2009

s-a dispus suspendarea

cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea Dosarului

nr. 2861/85/2008 aflat pe rolul Curții de Apei Alba lulia având ca obiect nulitatea

titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 247/2005, măsură care a fost menținută

până la data de 13 decembrie 2013, când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, față

de soluționarea irevocabilă a cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2861/85/2008

al Judecătoriei Constanța.

Prin sentința civilă nr. 1876 din 08

februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 2861/85/2008,

rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 974 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului

Constanța a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta T.P. în contradictoriu

cu pârâții Academia de Științe Agricole și Silvice „G.l. - Șisești", Comisia

Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din cadrul

Prefecturii Constanța, Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar nr. 18/1991

V.T. și Instituția Prefectului Județului Constanța și s-a constatat nulitatea absolută

parțială a titlului de proprietate din 12 ianuarie 2007 emis de Comisia Județeană

pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenului Județul Constanța, a

Hotărârii Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor

Județul Constanța nr. 273 din 7 iunie 2006 și a Hotărârii Comisiei Județene pentru

Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Județul Constanța nr. 133

din 14 aprilie 2006 în ce privește suprafața de 13,45 ha teren ce formează parcelele

XX și YY, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică

întocmit de expertul H.N.

Tribunalul București, secția a III-a civilă,

prin sentința civilă nr. 248 din 21 februarie 2014

și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a decide astfel, instanța Tribunalului

București a avut în vedere considerentele care succed.

Prin decizia nr. 185 din 6 noiembrie 2007

emisă de Academia de Științe Agricole și Silvice „G.l. - Șisești" au fost respinse

notificările din 10 august 2001 și din 14 februarie 2002 adresate prin BEJ V.D.G.,

Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă V.T., Primăriei Comunei V.T. și Prefecturii

Constanța pentru motivele arătate în cuprinsul deciziei.

Tribunalul București a reținut că la emiterea

acestei decizii s-a avut în vedere sentința civilă nr. 1283 din 14 iunie 2006, pronunțată

de Tribunalul Constanța, înregistrată la pârâta Academia de Științe Agricole și

Silvice „G.l. - Șisești" din 21 septembrie 2006, prin care a fost obligată,

alături de Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T., Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor,

Apelor și Mediului, să emită dispoziție/decizie motivată privind soluționarea notificărilor

înregistrate din 10 august 2001 și din 14 februarie 2002 adresate prin BEJ V.D.G.,

Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T., Primăriei Comunei V.T. și Prefecturii

Constanța, formulate de contestatoarea T.P. din prezenta cauză.

Din considerentele sentinței civile

nr. 1283 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Constanța, care a stabilit obligația de

emitere a dispoziției/deciziei atât în sarcina Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare

Agricolă V.T., cât și în sarcina Academiei de Științe Agricole și Silvice „G.I.

- Șisești", rezultă că obiectul cererii formulate de reclamanta T.P. a fost

acela de obligare a unității deținătoare să emită dispoziția prin care să soluționeze

notificarea formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 și că datorită situației

juridice incerte a imobilului ce formează obiectul notificărilor, pârâtele care

nu sunt unități deținătoare în înțelesul Legii nr. 10/2001, vor înainta notificările

pârâtei care deține imobilul pentru ca aceasta să emită dispoziție/decizie în temeiul

Legii nr. 10/2001.

Pârâta Academia de Științe Agricole și

Silvice „G.I. - Șisești" a îndeplinit obligația stabilită prin dispozitivul

sentinței civile menționate, care a stabilit obligația de emitere a dispoziției/deciziei

în sarcina tuturor pârâtelor chemate în judecată, fără nici o distincție, în raport

de considerentele avute în vedere la pronunțarea hotărârii și a emis decizia deși

nu era unitatea deținătoare în înțelesul Legii nr. 10/2001, rezultând în mod expres

din cuprinsul deciziei contestate că întreaga suprafață de teren notificată se află

în exploatarea Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T.

Tribunalul București a mai reținut că notificările

înregistrate din 10 august 2001 și din 14 februarie 2002 adresate prin BEJ V.D.G.

au fost adresate doar Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T., Primăriei

Comunei V.T. și Prefecturii Constanța, fără ca, efectiv, pârâta Academia de Științe

Agricole și Silvice „G.I. - Șisești" să fie sesizată cu o notificare, aceasta

procedând la emiterea deciziei de respingere a notificării din 06 noiembrie 2007

ca urmare a sentinței civile nr. 1283 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Constanța.

Tribunalul București a reținut - având

în vedere efectele pe care le produce sentința de nulitate parțială a titlul de

proprietate din 12 ianuarie 2007 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor Județul Constanța -, că terenul s-a întors în

patrimoniul unității administrative teritoriale și că, în realitate, calitatea de

unitate deținătoare urmează a fi stabilită cu privire la Primăria Comunei V.T. pentru

teren și eventual Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T. pentru construcțiile

aflate pe teren, în cazul în care acestea sunt proprietatea stațiunii, intimata

din prezenta cauză în mod evident neavând calitatea de unitate deținătoare, deoarece

nu mai exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu

privire la un bun ce face obiectul legii.

Cum, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării

sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării,

în termen de 30 de zile de la comunicare și cum scopul acțiunii reclamantei T.P.

este acela de a i se recunoaște calitatea de persoană îndreptățită și dreptul la

restituirea în natură a imobilului situat în Șos. C., comuna V.T., instanța Tribunalului

București a considerat că aceste solicitări nu pot fi soluționate decât cu respectarea

competenței teritoriale a instanței, determinată de sediul unității deținătoare

- unitatea administrativ teritorială - Comuna V.T., care se află pe raza județului

Constanța, astfel că pârâta din prezenta cauza, chiar în cazul în care s-ar dispune

anularea deciziei emisă de aceasta, nu ar mai putea acorda vreo măsură reparatorie,

întrucât în patrimoniul ei nu mai există bunul notificat.

Tribunalul București a mai constatat că,

deși prin decizia nr. 87 din 29 ianuarie 2008, pe de o parte s-au respins notificările

înregistrate din 10 august 2001 și din 14 februarie 2002 adresate prin BEJ V.D.G.,

la art. 2 din decizie, așa cum s-a arătat mai sus, s-a aprobat acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent, fapt ce cu atât mai mult se impune ca prezenta contestație

să fie soluționată de instanța de la sediul unității deținătoare, care urmează a

stabili atât natura măsurilor reparatorii, cât și îndeplinirea celorlalte condiții

prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar și de Legea nr. 165/2013.

Tribunalul București a mai reținut că,

atâta timp cât sancțiunea nulității absolute a fost dispusă pentru nerespectarea

obligației unității administrative teritoriale - Comuna V.T., județul Constanța

- de indisponibilizare a terenului notificat, cu consecința întoarcerii în patrimoniul

acesteia a terenului, reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața

de teren de 13,45 ha, respectiv parcelele XX și YY, rămânând fără efect - și cum

chiar prin sentința civilă nr. 2183 din 14 iunie 2006 s-a stabilit că, după lămurirea

situației juridice a imobilului notificat, urmează ca entitatea care deține imobilul

să emită decizie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001, declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, în a cărui circumscripție

se află sediul unității deținătoare, este soluția care se impune și a decis în sensul

celor menționate.

Astfel învestit, Tribunalul Constanța,

secția I civilă, prin sentința nr. 3077 din 3 decembrie 2014, la rândul său, și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., l-a înaintat spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Constanța

a reținut următoarele:

Obiectul cauzei îl constituie anularea

deciziei nr. 185/2007 emisă de Academia de Științe Agricole și Silvice „G.l. - Șisești"

și obligarea acestei instituții la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună,

în principal, restituirea în natură a imobilului situat în Șos. C., comuna V.T.,

iar, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute

de Legea nr. 10/2001.

Conform art. 24 alin. (8) din Legea

nr. 10/2001, în cazul contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de deținătorul

imobilului: „Competența de soluționare revine secției civile a tribunalului în a

cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 5

C. proc. civ., cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Tribunalul Constanța a reținut că, din

analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reiese că instanța investită inițial

cu soluționarea cererii de chemare în judecată s-a conformat dispozițiilor imperative

reglementate de C. proc. civ., atât în forma sa aflată în vigoare la data înregistrării

acțiunii, cât și în forma modificată prin Legea nr. 202/2010, în sensul că a verificat

și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece pricina,

procedând la administrarea probelor.

Aprecierile Tribunalului București referitoare

la faptul că s-a anulat titlul de proprietate invocat de pârâtă și că unitatea deținătoare

este unitatea administrativ teritorială - Comuna V.T., județul Constanța nu au nici

o relevanță din perspectiva modificării competenței teritoriale de soluționare a

acțiunii reclamantei cu atât mai mult cu cât în cursul judecății, reclamanta nu

a înțeles să-și modifice acțiunea sau să solicite introducerea în cauză a altor

persoane

Este adevărat că pricina trebuie soluționată

de instanța de la sediul unității deținătoare, care urmează a stabili atât natura

măsurilor reparatorii, cât și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de Legea

nr. 10/2001, dar și de Legea nr. 165/2013, dar, în cauză, sediul pârâtei se află

în București.

Conflictul negativ de competență a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 44506/3/2007 la

data de 10 decembrie 2014, fiind stabilit termen pentru soluționare la 21

ianuarie 2015.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, „Decizia sau, după caz,

dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură

poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită Ia secția civilă a tribunalului

în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al

entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de ia comunicare".

În speță, reclamanta T.P. a formulat contestație

împotriva deciziei nr. 185 din 06 noiembrie 2007 prin care Academia de Științe Agricole

și Silvice „G.I. - Sisești" a respins notificările din 10 august 2001 și

din 14 februarie 2002 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat

în Șos. C., comuna V.T., jud. Constanța, iar, în subsidiar, măsuri reparatorii prin

echivalent în formele prevăzute de Legea nr. 10/2001, instanța învestită cu soluționarea

raportului juridic dedus judecății fiind Tribunalul București, conform normei de

competență statuată prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Chiar dacă, examinând probele administrate,

Tribunalul București a concluzionat că pârâta nu ar mai avea calitatea de unitate

deținătoare a imobilului în litigiu, această statuare a instanței nu poate atrage

competența Tribunalului Constanța în soluționarea pricinii (ca instanță în circumscripția

căreia s-ar afla sediul actualei unități deținătoare, respectiv unitatea administrativ

teritorială Comuna V.T.), în lipsa formulării de către reclamantă, cu respectarea

cerințelor legii, a cererii de chemare în judecată a persoanei care se prefigurează

a fi actualul deținător, Ia data pronunțării hotărârii de declinare a competenței

cadrul procesual fiind neschimbat, conform principiului disponibilității, sub aspectul

obiectului acțiunii cât și ai părților.

Astfel fiind, în raport de art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și de considerentele expuse, Tribunalul București,

ca instanță în circumscripția căreia își are sediul unitatea învestită cu soluționarea

notificării, respectiv pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice „G.l. - Șiseștî",

este instanța competentă să soluționeze acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

ianuarie 2015.