ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3281/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3281/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentin
ța penală nr. 29 din 06 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul penal nr. 7124/97/2012, în baza art. 522
1
C. proc. pen. rap. la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul G.I., administrator la SC L.C. SRL Vulcan prin lichidator judiciar Cabinet de insolvență B.B., fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud, cu privire la sentința penală nr. 172 din 01 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 2931/97/2010.
Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare c
ătre stat.
Onorariul cuvenit ap
ărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei s-a dispus să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronun
ța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin sentin
ța penală nr. 172 din 01 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. .2931/97/2010, Tribunalul Hunedoara a condamnat inculpatul G.I., administrator la SC L.C. SRL Vulcan, fără antecedente penale, la:
- 10 ani
închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A privat pe inculpat de exerci
țiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) și c) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 978 și urm. C. civ. a obligat pe inculpatul G.I. la plata următoarelor despăgubiri civile:
- 237.694,69 lei c
ătre partea civilă SC R.I. SRL București,
- 18.633,36 lei c
ătre partea civilă SC P. SRL Oradea,
- 22.635,21 lei c
ătre partea civilă SC T. SRL Alba iulia. A obligat pe inculpat la 940 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit ap
ărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi achitat din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 2, 4 și 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 modificată prin Legea nr. 146/2005, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, o copie a acesteia s-a dispus a se comunica D.G.F.P. a Județului Hunedoara pentru înscriere în cazierul fiscal.
În baza art. 7
și art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 la rămânerea definitivă a prezentei sentințe o copie a dispozitivului acesteia s-a dispus a se comunica O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a pronun
ța această soluție, instanța a reținut următoarele : Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 09 iunie 2010 în Dosarul nr. 1001/P/2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.l. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. constând în aceea că în realizarea unei rezoluții unice infracționale, cu prilejul încheierii unor contracte de livrare marfa, în calitate de administrator al SC L.C. SRL Vulcan, a indus și menținut în eroare reprezentanții SC R.I. SRL București, SC P.P. SRL Oradea și SC T. SRL Alba Iulia, emițând file cec deși nu avea disponibil în cont și provocând astfel un prejudiciu total de 278.963, 65 lei.
Situa
ția de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se află atașat la dosar.
Inculpatul nu a putut fi audiat sustr
ăgându-se de la urmărire penală și judecată. După rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 172/2010 a Tribunalului Hunedoara și în vederea executării mandatului emis în baza acesteia, s-a emis M.E.A. în baza căruia persoana condamnată a fost reținută de autoritățile italiene la data de 17 martie 2012
Condamnatul G.l. a fost predat efectiv la data de 24 mai 2012, dat
ă la care a început și executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 172/2010 a Tribunalului Hunedoara.
Dup
ă extrădare, condamnatul, în baza art. 522
1
C. proc. pen. a formulat cerere de rejudecare a cauzei, cerere care a fost declarată admisibilă în principiu, prin încheierea penală de la termenul de judecată din data de 31 octombrie 2012.
În rejudecare, a fost audiat
ă persoana condamnată (fila 30) și martorii G.P.I. (fila 35), D.G. (fila 36) și reaudiat martorul N.A. (fila 40).
A mai re
ținut prima instanță că în cauză nu sunt prezente anumite elemente de reapreciere a cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere valoarea mare a prejudiciului creat, nerecuperat precum și conduita condamnatului, atât înainte cât și după săvârșirea faptei și în prezent de neasumare a responsabilității pentru faptele sale.
Prin Decizia penal
ă nr. 79/A din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul G.I. împotriva sentinței penale nr. 29/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 7124/97/2012, însușindu-și argumentația instanței de fond.
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 12 și 17
2
C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, în principal, achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocând lipsa vinovăției, respectiv faptul că nu a avut intenția săvârșirii faptei, el acționând la indicațiile numitului D.G., care a completat filele C.E.C., precizând totodată că a solicitat aplicarea disp. art. 320
1
C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat re
ținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen. în favoarea sa și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea disp. art. 86
1
C. pen.
Examin
ând recursul declarat de inculpatul G.I. prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozi
țiilor art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385
9
din același cod.
Decizia recurat
ă a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 25 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.
De asemenea, se constat
ă că la dosar au fost depuse, la data de 17 octombrie 2013, în termenul prevăzut de art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs scrise, formulate de către apărătorul din oficiu în care sunt arătate aceleași cazuri de casare și aceleași susțineri ca cele prezentate oral la termenul de astăzi.
În aceast
ă ordine de idei, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen., prin care s-a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocându-se lipsa vinovăției, respectiv faptul că nu a avut intenția săvârșirii faptei, vizează, de fapt, modificarea stării de fapt reținută cu caracter definitiv de către instanțele inferioare.
Aceasta
în condițiile în care prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate și cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen.
Or, judecata
în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unui din cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de art. 385
9
C. proc. pen.
Limitarea obiectului judec
ății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asem
ănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).
Pe de alt
ă parte, potrivit dispozițiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că motivul subsidiar invocat vizând cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. prin care s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen. și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea disp. art. 86
1
C. pen., nu se circumscrie noțiunii de „greșită aplicare a legii" și nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, tinzându-se, de fapt, la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, ceea ce prin noua reglementare nu mai este posibil, întrucât cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.
Noile dispoziții ale art. 385
9
pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci c
ând s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Așa fiind, cu privire la cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instan
țe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului G.I. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Analizând motivul de recurs susținut de reprezentantul parchetului, constând în aceea că în mod greșit au fost reținute disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în condițiile în care prin reținerea alin. (4) nu mai era necesară și reținerea alin. (2) al aceluiași articol, Înalta Curte constată că prevederile art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen. ca și caz de casare invocat, a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.
Critica formulată ar putea fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. însă, Înalta Curte constată că acesta nu a fost invocat în termenul prevăzut de art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
Legisla
ția procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esența recursului în al treilea grad de jurisdicție.
Ca atare, dup
ă verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., recurentul inculpat G.I. fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2013.