ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2113/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2113/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 160/2010, pronunțată

de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 8305/97/2008, în baza art. 334 C. proc. pen.,

a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

A fost condamnat inculpatul

C.A.I., la:

- 8 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

A fost privat inculpatul

de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Au fost respinse cererile

de daune materiale formulate de părțile civile G.M.P. și SC C.P.I.E. SRL.

S-a constatat că SC

L.G.C. SRL, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că SC

M.M. SRL, citată prin administrator judiciar SP A.I.E. IPURL, nu are calitate de

parte responsabilă civilmente în cauză.

A fost obligat inculpatul

să plătească statului suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul C.A.I. a îndeplinit

funcția de administrator de fapt la SC M.M. SRL Călan, începând cu data de 24 mai

2004, conform împuternicirii date de administratorul de drept P.L. și autentificării

notariale a „procurii de administrare”. Acest mandat a fost reconfirmat la data

de 13 aprilie 2006, când administratorul P.L., prin procură specială autentificată

notarial, l-a împuternicit pe inculpat să reprezinte și să administreze SC M.M.

SRL Călan cu puteri depline în relațiile cu terțele persoane fizice și juridice,

putând lua deciziile necesare bunei funcționări a acesteia.

În baza acestor procuri,

inculpatul a dobândit și drept de semnătură la Banca U. România, unde societatea

avea deschise conturi începând cu data de 28 mai 2004, depunând fișa specimenului

de semnătură.

La începutul anului 2006,

SC M.M. SRL Călan a fost înregistrată la Centrala incidentelor de plată din cadrul

B.N.R., cu opt incidente de plată, din care 4 cu file cec și 4 cu bilete la ordin.

În acest context, după

primul incident de plată, B.N.R. a instituit față de SC M.M. SRL Călan interdicția

de a emite cec-uri pe o perioadă de un an, începând cu data de 26 ianuarie 2006

și a emis somații către unitate, existând pentru cea de-a doua somație, confirmarea

de primire.

În luna martie 2006, la

data de 09 martie, respectiv 31 martie 2006, SC M.M. SRL Călan, a încheiat două

contracte de prestări servicii fără pretenții cu Primăria Municipiului Reșița și

C.S.R. SA Reșița, prin care societatea administrată de inculpatul C.A.I. se obliga

să îndepărteze șlamul depozitat în zona iazurilor decantoare ale fostului combinat

și pârâul Terova și să salubrizeze acea zonă în schimbul deșeurilor metalice și

a șlamului cu conținut de minereu de fier. Scopul inculpatului la încheierea acestor

contracte a fost acela de a valorifica minereul de fier rezultat din deșeuri.

În acest context, prin

intermediul martorului T.L., inculpatul a luat legătura cu G.M.P., administratorul

părții vătămate SC C.P.I.E. SRL, căruia i-a prezentat proiectul său de afacere și

cu care a negociat încheierea unui contract de prestări servicii având ca obiect

lucrări de transport.

În derularea acestui contract,

societatea parte vătămată urma să transporte în beneficiul societății inculpatului,

deșeurile metalice rezultate în urma lucrărilor contractate cu Primăria Reșița și

C.S.R. SA Reșița.

Cu ocazia negocierii contractului,

inculpatul a comunicat lui G.M.P. că nu are un contract prin care să valorifice

minereul de fier, că urma să negocieze și să încheie un astfel de contract cu o

firmă de profil din Dobrogea și că plata transportului va fi efectuată după ce va

încasa banii pentru marfa ce urma să o vândă.

Mai trebuie spus că transportul

deșeurilor urma să se facă de la Reșița în portul Orșova, de unde urma să fie transportat

cu vaporul la Galați.

Administratorul părții

vătămate SC C.P.I.E. SRL Deva a fost de acord cu condițiile prezentate de inculpat

și astfel, la data de 27 aprilie 2006, a încheiat contractului de prestări servicii

din 2006, în care la pct. 6 s-a consemnat că plata se face cu filă cec atât în aceea

ce privește avansul, cât și restul de plată.

După acest moment, inculpatul

a încercat să valorifice deșeurile metalice cu conținut de minereu și astfel s-a

ajuns la încheierea unui proiect de contract de vânzare-cumpărare cu SC N.M. SRL

având ca obiect cantitatea de 180.000 tone de minereu de fier.

În baza contractului de

prestări servicii (transport) SC C.P.I.E. SRL Deva a efectuat, în perioada mai-iunie

2006, activități de transport cu mașinile proprii, pentru societatea inculpatului,

de la Reșița la Orșova, activități pentru care s-au întocmit facturi fiscale în

perioada 31 mai 2006-30 iunie 2006, ce reprezentau contravaloarea transportului

și a carburanților.

Suma totală facturată

este de 283.864,05 RON și a fost înregistrată în contabilitatea SC M.M. SRL Călan.

Întrucât SC M.M. SRL Călan

a întârziat plata facturilor, iar SC C.P.I.E. SRL Deva avea rate scadente la T.

Leasing SA, la solicitarea lui G.M.P. inculpatul a predat societății prestatoare

de transport două file cec semnate și ștampilate. Aceste file au fost date ca garanție

pentru a fi prezentate societății de leasing, cu scopul de a se confirma faptul

că SC C.P.I.E. SRL Deva are de încasat bani de la societatea inculpatului.

Deși nu a existat un acord

în acest sens, cele două file cec au fost completate la celelalte rubrici de angajați

ai societății parte vătămată și au fost introduse în circuitul bancar.

Fila cec completată cu

suma de 104.189,77 RON a fost girată la data de 08 iulie 2006 către T. Leasing SA

și ulterior a fost introdusă în bancă, fiind refuzată cu mențiunea „lipsă totală

de disponibil, cec emis de către un trăgător aflat în interdicție bancară, fila

cec aparține unui set de instrumente care au fost retrase din circulație”.

Și cea de-a doua filă

cec a fost completată de contabila SC C.P.I.E. SRL Deva cu suma de 179.674,24 RON

și, fiind introdusă în bancă, a fost refuzată la plată cu aceleași mențiuni.

Raportat la această stare

de fapt, instanța a apreciat că sub aspect subiectiv, nu se poate reține că inculpatul

C.A.I. a acționat cu intenția de a induce în eroare SC C.P.I.E. SRL.

Esențial pentru încheierea

contractului de prestări servicii a fost înțelegerea dintre C.A.I. și G.M.P., în

cuprinsul căreia inculpatul a prezentat implicit situația financiară a societății

sale, comunicând reprezentantului părții vătămate că la acel moment nu are un contract

ferm pentru valorificarea minereului de fier și că plata transportului prestat se

va face după încasarea prețului pentru minereul de fier ce urma a fi vândut.

Clauza din contractul

de prestări servicii încheiat între cele două societăți potrivit căreia plata se

va face cu filă cec, în opinia instanței nu a fost determinantă pentru semnarea

convenției, determinant fiind proiectul prezentat de inculpat și acceptat de G.M.P.

De altfel, respectiva clauză se referă și la plata unui avans, care însă nu a fost

invocat de partea vătămată, ceea ce conduce spre concluzia că acea prevedere a fost

impusă mai mult de formalismul și rutina unor astfel de convenții.

Aceste considerente converg

spre un dubiu cu privire la existența elementului subiectiv în ceea ce privește

infracțiunea de înșelăciune.

Cu toate acestea, activitatea

inculpatului este de natură a atrage răspunderea penală, însă doar cu privire la

emiterea cec-urilor, fără a exista disponibil suficient la tras.

Este evident că în momentul

predării cec-urilor, inculpatul cunoștea că societatea sa este în interdicție bancară,

asumându-și prin emitere o eventuală răspundere din perspectiva Legii nr. 59/1934.

Nu se poate reține nici

în acest caz intenția de a înșela întrucât cec-urile au fost date „în garanție”

și nu ca instrument de plată.

Față de cele arătate,

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și, ca

o consecință a aprecierii că inculpatul se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni,

soluția adusă a fost una de condamnare.

La individualizarea pedepsei

au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., și anume: pericolul social

concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele speciale

de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului.

Astfel, s-a aplicat inculpatului

pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de

art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934.

În condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor

civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii civile

a cauzei, s-au respins cererile de daune materiale formulate de SC C.P.I.E. SRL

și G.M.P., ca nefondate.

S-a apreciat că în cauza

de față suntem în prezența unei infracțiuni de pericol, iar în altă ordine de idei,

creanța părții civile SC C.P.I.E. SRL a fost cesionată către SC L.G.C. SRL, care

nu s-a constituit parte civilă.

S-a constatat că SC

M.M. SRL, citată prin administrator judiciar SP A.I.E. IPURL, nu are calitate de

parte responsabilă civilmente în cauză.

Împotriva hotărârii pronunțate

de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și

inculpatul C.A.I.

Apelurile au fost declarate

în termen.

În motivarea apelului

Parchetul a criticat hotărârea atacată, susținând că în mod greșit s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea de emitere de cec-uri fără disponibil

în contul de la tras prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În susținerea orală a

apelului Parchetul a renunțat la critica privind greșita schimbare a încadrării

juridice în infracțiunea de înșelăciune, considerând că partea civilă a cunoscut

că inculpatul nu avea disponibilul necesar în cont, și a solicitat suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare și respingerea cererii de

contopire formulată de inculpat.

Inculpatul a criticat

hotărârea atacată, solicitând achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei

aplicate și suspendarea acesteia sub supraveghere. De asemenea, inculpatul a solicitat

contopirea pedepsei cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 41 pronunțată

de Judecătoria Oravița în Dosar nr. 1306/273/2007.

Prin decizia penală

nr. 119/A din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins

ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și

inculpatul C.A.I. împotriva sentinței penale nr. 160/2010 pronunțată de Tribunalul

Hunedoara în Dosarul nr. 8305/97/2008.

A obligat inculpatul-apelant

să plătească statului suma de 800 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în

apel.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat corect reținută starea de

fapt și încadrarea juridică date de instanța de fond faptei săvârșite de către inculpat,

în cauză, neexistând unul din elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune,

respectiv intenția inculpatului de a induce în eroare părțile contractante, fapta

acestuia întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Raportat la antecedentele

penale ale inculpatului, s-a considerat că nu se impune reindividualizarea judiciară

a pedepsei.

A fost respinsă și solicitarea

inculpatului de contopire a pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul

judecății cu pedepsele aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o

condamnare definitivă, deoarece potrivit deciziei nr. 70/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secțiile unite, instanțele de control judiciar nu pot dispune

direct în căile de atac contopirea pedepselor.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.A.I., solicitând reducerea cuantumului

pedepsei aplicate, stabilirea suspendării condiționate a executării pedepsei ca

modalitate de executare și contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care

a făcut obiectul judecății cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente.

La termenul de judecată

din 14 iunie 2012, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 12 din 29 decembrie 2011,

Decizia Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție nr. 28 din 12 decembrie 2011, inculpatul a învederat instanței

de judecată că recunoaște săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în actul

de sesizare, solicitând aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând recursul inculpatului prin prisma motivelor invocate și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat

pentru următoarele considerente:

Cu privire la fapta inculpatului

C.A.I., pentru care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., constând în aceea că în calitate

de reprezentant al SC M.M. SRL a încheiat un contract de prestație cu SC

C.P.I.E. SRL în care s-a stabilit ca plata să se facă cu fila cec, deși la momentul

încheierii contractului cunoștea că este în interdicție bancară de a emite cecuri,

determinând partea vătămată să execute contractul în folosul său, iar ulterior a

emis două file cec care au fost refuzate la plată de către bancă, cauzându-se o

pagubă de 283.864,05 RON, în mod corect s-a apreciat de către cele două instanțe

de fond și prim control judiciar că fapta acestuia nu întrunește conținutul

constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5), ci al infracțiunii

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât inculpatul,

așa cum reiese din probele dosarului, nu a acționat cu intenția de a induce în eroare

SC C.P.I.E. SRL.

Pentru încheierea contractului

de prestări servicii determinantă a fost înțelegerea dintre C.A.I. și G.M.P. în

cuprinsul căreia inculpatul a prezentat implicit situația financiară a societății

sale, comunicând reprezentantului părții vătămate că la acel moment nu are un contract

ferm pentru valorificarea minereului de fier și că plata transportului prestat se

va face după încasarea prețului pentru minereul de fier ce urma a fi vândut.

Determinant pentru semnarea

convenției a fost proiectul prezentat de inculpat și acceptat de G.M.P. și nu faptul

că s-a stabilit prin clauză contractuală ca plata între cele două societăți să se

facă prin fila cec.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte apreciază corectă încadrarea juridică dată faptei săvârșite de către

inculpatul C.A.I. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934.

Având în vedere data la

care a fost săvârșită fapta (16 august 2006 când a fost introdus la bancă ultimul

cec fără a avea disponibil în cont) prin raportare la dispozițiile art. 122

alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen., care reglementează prescripția răspunderii

penale, Înalta Curte constată că în cauză s-a împlinit termenul prescripției răspunderii

penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934, la data de 16 ianuarie 2011.

Astfel, conform art. 122

alin. (1) lit. e) C. pen. raportat la art. 124 C. pen. termenul de prescripție pentru

infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (pedeapsa

este închisoarea de la 6 luni la 1 an) este de 4 ani și 6 luni, termen care s-a

împlinit la 16 ianuarie 2011.

Față de cele constatate,

precum și față de situația că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, motiv pentru

care nu se mai impunea continuarea procesului penal pentru dovedirea nevinovăției

acestuia, Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

va admite recursul inculpatului, va casa decizia penală și în parte sentința penală,

iar conform art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va

constata încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Va menține celelalte dispoziții

ale sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul C.A.I. împotriva deciziei penale nr. 119/A din 23 septembrie 2011

a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează decizia penală

atacată și în parte sentința penală nr. 160 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului

Hunedoara, secția penală, și rejudecând:

Menține dispoziția de

schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul C.A.I. din infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul

penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 privind pe inculpatul C.A.I.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2012.